În a doua zi de criză politică, liberalii care îl susțin pe premierul Florin Cîțu au evitat atacurile și confruntarea directă cu USR-PLUS, care își menține poziția de retragere a sprijinului politic pentru premier.

Parlamentarul liberal cărășean, senatorul Marcel Vela este de părere că o bună guvernare se poate realiza doar în echipă.

„O coaliție este ca un vals. Important este să nu te calci de prea multe ori pe picioare și să stai în ring până se termină partitura.

Și exclus să te cerți sau să-ți pui poalele în cap…că te faci de râs și strici tot evenimentul.

Am încredere în toți partenerii că vor realiza fiecare și împreuna, că doar în echipă se poate guverna România”, a declarat senatorul Ion Marcel Vela.

Lorena POENARU

Un celebru vals, compus în urmă cu peste 100 de ani de un muzician austriac, poartă numele stațiunii Băile Herculane. Din păcate, puțini sunt cărășenii sau chiar locuitorii din Herculane, care mai sunt la curent în zilele noastre cu această inedită poveste. Istoria fascinantă a valsului care s-a născut chiar în clădirea cazinoului frecventat pe vremuri de aristocrația Imperiului Austro-Ungar, este readusă însă în atenție de istoricul Dorin Bălteanu. 

„Souvenir de Herkulesbad” este numele celebrului vals compus în stațiunea de pe Valea Cernei de către austriacul Jakob Pazeller, cu peste 100 de ani în urmă. Acest lucru se întâmpla în vara anului 1903. Prezent în Băile Herculane, pentru o serie de concerte derulate în pavilionul muzical din parcul central, compozitorul și dirijorul austriac, având un moment de pauză, s-a dus în salonul de cură de la Cazinou, s-a așezat la pian, relaxat, și a început să improvizeze câteva note muzicale.

„La un moment dat a observat că din improvizațiile sale a rezultat o temă interesantă, care în cele din urmă s-a dezvoltat într-un vals. În câteva zile, premiera valsului a avut loc chiar la Cazinoul din Băile Herculane, iar audiența a fost extraordinar de impresionată. Desigur că a contribuit și atmosfera locului și muzica acelui compozitor Jakob Pazeller, ca turiștii de atunci să rămână cu amintiri de neuitat de aici, din Băile Herculane”, a povestit pentru Reper 24, istoricul Dorin Bălteanu.

Surprinzător, valsul s-a bucurat de un succes deosebit, fiind cântat la aceea vreme pe scene din Budapesta, Viena, Leipzig, Stockholm, și chiar din Chicago și Tokyo. Chiar și în zilele noastre, valsul, relativ puțin cunoscut în România, este cântat în întreaga lume, făcând cunoscut numele stațiunii milenare, înființate de romani pe Valea Cernei. Cei interesați pot asculta valsul și pe Internet, pe Youtube putând fi găsit în mai multe variante, printre care și cea pe care vi-o prezentăm în continuare, în interpretarea compozitoarei și violonistei austriece de origine română, Doina Fischer:

„La vremea respectivă ziariștii l-au întrebat pe compozitor: Dle Pazeller, ați avut cumva senzația că ați compus ceva extraordinar, care vă va face faimos în toată lumea? Răspunsul a fost foarte sincer și scurt: Nu, am compus o mulțime de asemenea valsuri, poate mai frumoase decât acesta, dar nimeni nu a observat. În schimb audiența de la Băile Herculane a fost foarte impresionată”, a mai povestit istoricul Dorin Bălteanu, care recent a fost contactat de nepotul compozitorului, care i-a propus să reînvie povestea valsului, incluzând-o într-o viitoare lucrare.

Jakob Pazeller s-a născut în anul 1869 în Baden-bei-Wien și a decedat la Budapesta, în anul 1957. Și-a început cariera la compozitor la o vârstă relativ tânără, cea mai cunoscută creație a sa fiind însă Souvenir de Herkulesbad.

[slickr-flickr search=”sets” set=”72157659942003938″]

Clădirea în care a fost compus valsul, Cazinoul din Băile Herculane, frecventată pe vremuri de aristocrația din imperiul Austro-Ungar, a construită în anii 1860. În ultimii ani, Cazinoul, considerat monument istoric, a fost însă neglijat, ajungând într-o avansată stare de degradare, asemenea multor clădiri istorice din stațiunea de pe Valea Cernei. Recent, însă, la clădirea Cazinoului au început lucrări de reabilitare. Sala în care pe vremuri a fost compus valsul a fost retencuită, au fost schimbare ușile și refăcute balcoanele.

Karina TINCUL

Pentru mulți tineri, numele lui Eugen Doga nu spune prea multe. Cunoscătorii știu însă că acesta este unul dintre cei mai buni compozitori pe care i-a oferit Transnistria, aflăm de pe Yahoo.com. 

Maestrul are la activ mai multe cantate, printre care: “Curcubeul alb”; “Primăvara omenirii”; “Vocea omenească”, dar și poeme simfonice, cum ar fi: “Inima veacului”. A compus o simfonie, piese instrumentale de cameră, romanțe, poemul simfonic “Mama”, ciclul pentru orchestra de estradă “Ritmuri citadine”, ciclul coral “Marș gigant”, cântece pentru copii și  multe altele.

Maestrul a realizat coloana soronă a filmelor „Maria Mirabela”, „Șatra” și „Gingașa și tandra fiară”, pentru ultima dintre ele compunând și celebrul vals cu care a cucerit tot mapamondul.

„Celebrul vals din filmul “Gingaşa şi tandra mea fiară” este una dintre cele mai faimoase compoziţii muzicale ale secolului XX. În conformitate cu o decizie specială a UNESCO, acest vals este recunoscut ca fiind unul dintre cele patru capodopere muzicale ale secolului XX, Ronald Reagan considerându-l drept cel mai bun vals al secolului respectiv”, informează jurnalul.ro.

La 26 august 2008, președintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, i-a acordat Premiul de Stat pe anul 2008 și titlul de „Laureat al Premiului de Stat” pe anul 2008, pentru contribuția de excepție la dezvoltarea artei muzicale naționale și universale.

După căderea comunismului Eugen Doga s-a mutat la Moscova.