Nu mai puțin de 27 de proiecte de hotărâre legate de majorarea pentru anul 2018 a impozitului pe clădiri s-au aflat ieri în mâinile consilierilor locali reșițeni. Este vorba de majorări cuprinse între 150% și 500% pentru imobilele degradate, identificate de către comisiile de urbanism ale Primăriei Reșița ca fiind nesatisfăcătoare din punct de vedere al stării tehnice.

Aceste clădiri din municipiul Reșița se regăsesc pe străzile Căminelor, Traian Lalescu, Minda, Văliugului, Rozelor, Castanilor, Petru Maior, 24 Ianuarie, Paul Iorgovici, Cireșului, Primăverii, Valea Țerovei.

În ceea ce privește Hotelul Semenic, conform raportului de specialitate semnat de directorul executiv Ionuț Brabete, impozitul pe această clădire va fi majorat cu 300% față de impozitul achitat în 2017, dar nici acest semnal al administrației de pe Bârzava bănuim că nu-i va trezi nicio emoție proprietarului Gruia Stoica, care a demonstrat un adept al versului eminescian, rămânând la toate rece, la fel ca și clădirile fantomatice deținute de același afacerist pe Muntele Semenic.  Dar aceasta nu este cea mai mare majorare a impozitării unui imobil!  O majorare de 500% va fi dispusă de Direcția de Taxe și Impozite a Primăriei Reșița începând cu 2018 pentru proprietarii fostului local Valahia, restaurant care s-a făcut scrum în urma unui incendiu în toamna lui 2012. În anul 2017, impozitul achitat de proprietarii fostului restaurant Valahia a fost de 700 lei, urmând ca din anul 2018 acesta să crească substanțial, la 3500 lei.

Sergiu TABAN

Parcelele de teren din Zona Industrială Valea Ţerovei vor putea fi concesionate prin negociere directă, începând din această lună, potrivit unei hotărâri a consilierilor locali.

Potrivit viceprimarului Lucian Voina, contractul de concesiune nu va fi trecut în cartea funciară decât după recepţionarea lucrărilor de construcţie, în încercarea de a atrage investitori care să îşi desfăşoare aici activitatea.

„Am propus modalitatea de însuşire a concesiunilor prin atribuire directă. De asemenea, s-a stabilit că cine concesionează o parcelă în zona industrială Parcul Ţerovei să nu se mai poată intabula direct, până nu realizează şi construcţia. Astfel, investitorii sunt obligaţi ca, pe parcursul primului an de la concesiune, să realizeze construcţia unde îşi vor desfăşura activitatea. Dacă se intabulează şi nu realizează construcţia, noi nu putem să reziliem contractul de concesiune, pentru că ei sunt deja intabulaţi, iar în instanţă, situaţia se tergiversează foarte mult. Reşiţa are un exemplu din acest punct de vedere”, a declară  viceprimarul Voina.

Hotărârea Consiliului Local Reşiţa prevede posibilitatea negocierii directe pentru concesionarea parcelelor de teren, dar cu anumite condiţii. Contractul de concesiune va putea fi înscris în cartea funciară doar după ce firma concesionară va face recepţia construcţiei în care îşi va desfăşura activitatea. Şi asta nu mai târziu de un an de la demararea lucrărilor. În acest fel, spune viceprimarul, se va evita blocarea terenurilor.

Zona industrială Valea Ţerovei este realizată în urma implementării unui proiect finanţat prin Programul PHARE 2005. Întreaga suprafaţă este dotată cu utilităţile necesare, respectiv, apă, canalizare, gaz, energie electrică, telefonie, internet, inclusiv reţea de drumuri şi un pod peste pârâul Ţerova, pentru acces spre drumurile naţionale, DN 58 şi DN 58B, care leagă Reşiţa de Caransebeş, Timişoara sau Anina.

Suprafaţa parcului industrial este de peste 26 de hectare, împărţită în mai multe parcele. Cu toate acestea, din 2010, de când s-au finalizat lucrările, niciun investitor nu a demarat activităţi în zonă.

Reprezentanţii Primăriei Reşiţa afirmă că încearcă să acorde tot felul de facilităţi firmelor pentru a investi, însă, până acum, fără rezultat. Preţul de concesionare a unei parcele pleacă de la 35 cenţi/m.p./an, fără TVA, iar din 2015, acestea pot fi şi vândute către companiile interesate.

Diana RADU

Cel mai important contractant al lucrărilor la reţelele de apă şi canalizare din Caraş-Severin, societatea HIDROCONSTRUCŢIA S.A. dar şi subcontractanţii acesteia, şi-au dovedit rând pe rând neprofesionalismul prin nerespectarea termenelor de execuţie a lucrărilor, modul în care au fost lăsate străzile ulterior execuţiei acestora, plus o serie de alte aspecte şi situaţii diverse care au creat disconfort în rândul populaţiei.

De această dată, la solicitarea cetăţenilor care se deplasează cu mijloacele de transport în comun, cu autoturismele proprietate personală sau pe jos, am fost rugaţi să luăm act la faţa locului de modul în care a fost reabilitat drumul care face legătura între zonele Govândari şi cartierul Ţerova, din imediata apropiere a zonei industriale de pe Valea Ţerovei.

Ceea ce am putut vedea şi ceea ce am surprins prin lentila aparatului – care nu minte – de fotografiat, reprezintă dovada elocventă a modului în care o firmă îşi poate bate joc de un drum public, de o comunitate, de fonduri, fie ele obţinute şi prin macro-proiecte europene.

Am stat de vorbă cu mai mulţi şoferi revoltaţi pentru că de fiecare dată când circulă pe acest tronson de drum nu reuşesc să ferească gropile lăsate în urma acestor lucrări de cuplul imbatabil al asociaţilor Hidroconstrucţia – Electrosistem, de faptul că la intersectarea a două autovehicule care vin din sensuri opuse, unul dintre ele va ieşi inevitabil de pe carosabil pentru a-i crea spaţiu de manevră celuilalt, ca să nu mai vorbim că după o „nevinovată excursie“ pe Valea Ţerovei maşina din dotare va ieşi mai murdară decât după al doilea război mondial.

[slickr-flickr search=”sets” set=”72157662789417359″]

La modul sincer vorbind, în zona industrială de pe Valea Ţerovei drumul lucrat neterminat pare o glumă sinistră, o bătaie de joc la adresa reşiţenilor, ţerovenilor. Chiar şi în locurile unde asfaltul a fost tras de păr şi întins pentru a acoperi porţiunile unde s-au executat lucrările de canalizare, în maşină te vei simţi „ca pe valuri“, unele scurte şi brutale. În rest pietriş aruncat în scârbă, mocirlă, bălţi, gropi şi…multă politică într-o serie de declaraţii în care pisica e aruncată de la unul la altul.

Mai mult decât atât, oamenii de afaceri care au investit în această zonă deplâng proasta gestionare a acestor lucrări, care au lăsat în urma lor gropi de toate mărimile, pe alese şi o imagine dezolantă pe acest tronson important de drum al Reşiţei, accesul în unităţile lor de activitate fiind îngreunat de gropile lăsate chiar la porţile acestor societăţi.

Despre ce garanţii depuse ale societăţilor care încasează zeci şi sute de miliarde de lei putem vorbi dacă acestea au spart un drum bun iar după execuţia pe care au presupus-o lucrările la reţeaua de apă-canal acesta nu a mai fost adus la starea lui iniţială? Cine a putut semna recepţia unui asemenea drum? Cine va răspunde vreodată pentru întregul haos creat pe multe din străzile Reşiţei, care se afundă în mocirlă? Oare câte din străzile care au fost reabilitate şi asfaltate din banii luaţi prin credite înrobitoare pentru reşiţeni, vor mai fi sparte şi lăsate de izbelişte ori într-o situaţie precum cea de pe Valea Ţerovei?

La Reşiţa am ajuns în situaţia ilară, ca atunci când auzim rostindu-se o posibilă investiţie majoră în infrastructură şi în ce privesc utilităţile, să ne luăm cu mâinile de cap.

Normalitate, pierdută eşti pe veci…

Sergiu TABAN

Fără salarii din luna octombrie, cei 80 de angajați care lucrează pe Vale Țerovei pentru Slag Recycling Enterprise, societate ce acționează de câțiva ani pe terenurile TMK, au fost înștiințați la finalul lunii noiembrie că în mai puțin de o lună vor fi trimiși acasă, cu ochii în soare și cu buzunarele goale.

Decizia, spun reprezentanții companiei bulgărești în preavizul trimis către angajați, vine din „necesitatea de adaptare a măsurilor pentru reducerea impactului actualei crize economice asupra activității societății, cauzată de reducerea drastică a prețului de procesare pe tona de materiale feroase și neferoase”.

Mai mult decât atât, cu toate că se află în perioada de preaviz și nu le-au fost plătite salariile de mai bine de două luni, angajații haltei de zgură sunt obligați să vină la lucru câte opt ore pe zi. În caz contrar, angajatorul bulgar îi amenință cu desfacerea contractului de muncă pe loc.

 „Nu avem certitudinea că vom primi salariile. Avem un preaviz de 20 de zile, de opt ore pe care trebuie să le respectăm. Am avut probleme cu ei chiar cu condiții în care trebuie să lucrăm acolo, pentru că nu ni se oferă nici măcar un spațiu în care să stăm și să ne schimbăm, stăm opt ore în frig. Sunt oameni care și-au terminat contractele de muncă cu achitarea la zi dar nu și-au primit banii, iar noi vrem drepturile salariale, ceea ce ni se cuvine, firma a intrat acum în insolvență, dar noi am lucrat până acum.

Noi am vorbit în repetate rânduri cu angajatorii, dar nu am primit decât promisiuni cum că din săptămână în săptămână ne vom primi banii. Am avut încredere de ceea ce spun ei, dar deja au trecut trei săptămâni fără niciun semn. Nu cred că ne vom mai recupera banii, ei pleacă. Noi vom încerca să găsim ajutor undeva pentru că nu putem rămâne fără niciun leu în prag de sărbători”, explică Daniel Siel, unul dintre angajații SC Slag Recycling Enterprise SRL.

Ajunși în pragul disperării, cei 80 de angajați care vin zilnic din Anina, Bozovici, Carașova, pe banii personali au cerut ajutorul Instituției Prefectului și al reprezentanților ITM.

Din păcate însă, niciuna dintre cele două instituții nu văd o soluționare prea rapidă a situației și susțin că angajații societății, neavând sindicat, nu pot face prea multe demersuri pentru a-și recupera drepturile salariale înainte de sărbători.

„Societatea a depus un proiect de concediere colectiv și salariații au depus o sesizare la ITM. Inspectorii urmează să declanșeze o acțiune de control în cadrul societății. În privința salariilor restante, societatea este în pragul declanșării procedurii de insolvență, iar în situația în care se declanșează această insolvență, drepturile salariale ale angajaților vor fi înscrise la masa credală ceea ce presupune ca angajații să-şi recupereze banii în momentul în care vor fi vândute activele firmei. De asemenea, mai există posibilitatea ca administratorul judiciar sau lichidatorul să acceseze un fond de garantare, gestionat de Agenţia Judeţeană de ocupare şi formare profesională”, explică Eugenia Mihăescu, directorul ITM Caraș-Severin.

Alexandra JURCA

Primăria Reșița a început demersurile pentru transformarea zonei industriale din Valea Țerovei în parc industrial, în speranța că în acest fel vor reuși să atragă investitorii care până în prezent au ocolit municipiul de pe Bârzava. Pe de altă, autoritățile locale sunt în continuare în conflict cu omul de afaceri Adrian Chebuțiu, pe care îl acuză că ar ține blocată o parte a zonei industriale. 

Consilierii locali au votat un proiect de hotărâre care vizează transformarea zonei industriale a Reșiței, în parc industrial. Conform edilului Mihai Stepanescu, în acest fel se vor putea acorda scutiri de la plata impozitului pentru eventualii investitori: „Zona industrială a Reșiței va fi transformată în Parc industrial, care din luna noiembrie va putea oferi și alte facilități, scutiri de la taxe, de la impozite. Am informat Consiliul Județean, Agenția de Dezvoltare 5 Vest, care sunt partenerii noștri în  proiect. Nu de mult am semnat autorizație de realizare a lucrărilor pentru un investitor. Sper ca la sfârșitul anului să fie demarată acolo o primă investiție, pe o suprafață de un hectar. Până atunci sper să vină și alții”, a precizat edilul.

Pe de altă parte, continuă conflictul dintre autoritățile locale și omul de afaceri Adrian Chebuțiu, aflat în prezent în arest. Fostul director al UCM Reșița intenționa în urmă cu ceva timp să dezvolte în zona industrială din Valea Țerovei, proiectul SportCity, proiect ce a fost între timp abandonat. Controversatul om de afaceri a susținut că terenul pus la dispoziție de Primărie nu se preta pentru construirea unui complex de hale, cel puțin așa ar fi reieșit din studiile geotehnice ale specialiștilor angajați de firma lui Chebuțiu.

Autoritățile reșițene susțin însă că aceste afirmați nu sunt adevărate și că dimpotrivă omul de afaceri a pus stăpânire pe o zonă importantă din Valea Țerovei, zonă blocată în prezent pentru posibilii investitori. La ultima ședință de Consiliu Local, primarul Stepanescu s-a arătat însă optimist cu privire la soluționarea conflictului: „Sport City, fost Velocity, sper ori să facă investiția, ori să elibereze zona, pentru că dânșii au blocat zonă. Avem un schimb de adrese dintr-o parte în alta, este și un litugiu acolo, cu privire la acea suprafață și la plata unor redevențe sau taxe pe care ar fi trebuit să le plătească. În orice caz, sper ca după noiembrie sau până în noiembrie lucrurile să fie mult clarificate acolo”.

Aproape 12 milioane de euro a constat realizarea parcului industrial situat în Valea Țerovei, pe locul în care a funcționat pe vremuri fostul aglomerator de minereu de fier. Cea mai mare parte a sumei a provenit din fonduri europene, restul banilor venind de la Fondul Național de Dezvoltare, Consiliul Local Reșița și Consiliul Județean Caraș-Severin. Zona industrială, care are o suprafață de peste 26 de hectare, aparține Consiliului Local Reșița și este dotată cu utilitățile necesare derulării de activități în zonă: apă, canalizare, gaz, energie electrică, telefonie, inclusiv rețea de drumuri și acces la DN 58 și DN 58B. Zona, despre care se spunea că va rezolva problemele economice ale municipiului a fost inaugurată în urmă cu aproximativ 5 ani.

Karina TINCUL

Ce s-a întâmplat în Parcul Industrial de pe Valea Țerovei în ultimii 5 ani? Nimic și-acum se vinde!

Aminteam în episodul pilot „Aventuri în Reșița“ despre proverbiala și deloc exploatata Zonă Industrială de pe Valea Țerovei care este goală și în momentul de față și spicuim câteva referințe privitor la locație. Zona industrială este realizată în urma implementării unui proiect finanţat prin Programul PHARE 2005 – Proiecte de Investiţii în Infrastructură Regională. Prin proiect s-a reabilitat o veche zonă industrială dezafectată.

Prin prevederile Programului PHARE, se impunea ca în primii 5 ani de la finalizarea proiectului, terenurile să poată fi doar concesionate sau închiriate, urmând ca după expirarea acestei perioade de timp să poată fi şi vândute. Prețul de concesiune a parcelelor, prin negociere directă, a fost stabilit prin Hotărâre a Consiliului Local, la 0,35 Euro/mp/an (fără TVA). Rezultatele proiectului constau în realizarea unei suprafeţe plane de 26,2 ha, împărţită în mai multe parcele şi dotată cu toate utilităţile (apă, canalizare, gaz, energie electrică, telefonie, inclusiv reţea de drumuri şi pod pentru acces spre drumurile naţionale DN 58 şi DN 58B). Iată că nu mai departe decât luni, într-o ședință de urgență a CL-ului reșițean, departe de ochii presei, procedurile de organizare şi desfăşurare a concesionării de teren în incinta Parcului Industrial Aglomerator – Valea Ţerovei din municipiul Reşiţa, au fost modificate de consilierii locali. Aceştia au hotărât, în conformitate cu propunerea specialiştilor de la ADR Vest, că în incita parcului se pot desfăşura şi activităţi de prestări servicii, nu doar productive. Decizia a fost luată în plenul Consiliului Local.

Având acest proiect finalizat, de 26 hectare, în acest stadiu, cu iluminat propriu, cu tot ceea ce îi este necesar unei locații realizată la „standarde europene“, cum ne place temeinic să ne pronunțăm, noi nu am reușit să facem bani în interes comunitar ? Pentru orașul nostru, NU! …sau poate nu se lipește nimic în particular! Că parandărătul e la modă acum, dar după cum evoluează lucrurile, vigilența este cuvântul de ordine pentru că DNA-ul nu doarme.

Fără a avea pretenția că suntem specialiști în domeniul investițional și economic, Reper 24 a făcut un exercițiu de gândire, un mic efort vizionar, cu scopul de a vedea oportunitățile simple pentru zona industrială și pentru a analiza cum se puteau scoate bani, altfel decât din producție strict industrială, în ciuda faptului că această zonă nu a fost una tatonată de către investitorii care uită să mai vestească primăvara reșițeană…

1.Organizarea de concursuri (regionale și naționale) și antrenamente pentru împătimiții de karting, evident contracost;

2. Organizarea cu cluburile de automobilism sportiv, de concursuri de drifturi și întâlniri cu deținătorii de mașini tunate și modificate pentru a elimina din peisajul urban ieșirile necontrolate ale unora dintre colegii noștri de trafic (care mi-au trimis o serie de amenințări după articolul cu „Maniacii vitezei își fac de cap în Reșița“, iar pe această cale le mulțumesc), șoferi care evident fiind mai pasionați de acest sport își doresc să se desfășoare în toată plenitudinea cailor putere de sub capotă;
3. Organizarea târgurilor și serbărilor Reșiței eliminând blocarea traficului la intrarea principală în oraș dinspre Timișoara (de obicei acestea țin 2 sau 3 zile, în această locație putându-se prelungi pe o perioadă și mai mare);
4. Organizarea de activități sportive de tip maraton, alergări rezistență etc. care afectează din nou partea rutieră a orașului blocând de cele mai multe ori anumite zone pe anumite perioade;
5. Mutarea pieței Ociko și a pieței auto deoarece actuala locație nu răspunde nevoilor unei activități de acest gen. În Ociko-ul aflat în vecinătatea Vilei Renk ne călcăm în și pe picioare, lipsa locurilor de parcare fiind evidentă iar cererea mai mare decât oferta, parcul din Valea Țerovei fiind vizibil mai aerisit;
6. Un helioport, pentru că suntem la nici cinci minute de spital…
7. Caruselele și circul au loc tot în această locație, fără a mai încurca pe nimeni….

Acestea ar fi fost sau ar putea fi doar câteva dintre oportunitățile identificate de Reper 24, care în timp ar fi adus ceva bănuți în visteria și-așa destul de goală și tristă a orașului nostru drag. Dar cine să ne-asculte pe noi, cine suntem noi? Cu siguranță ne așteptăm să fim bănuiți de jocuri politice și alte teorii conspiraționale…asta pentru că ne permitem să gândim la mai binele și dezvoltarea orașului nostru, în care dezbaterea publică este o farsă cu niște bunicuți simpatici care plâng la semnalul „funicular“.

Și să nu uităm că de-acum locația se poate vinde, pe bucăți și pe parcele, dar să reținem că și în zona industrială, care a întârziat definitiv să mai fie una industrială, condiția este clară…să nu intervină nimeni la biștari iar licitațiile să fie transparente.

Scurt remember legat de Parcul Industrial. Ce s-a dorit a fi și ce e azi… pe bune.

Autorităţile locale au depus la început de 2005, cererea de finanţare în cadrul Programului PHARE 2005, pentru obţinerea de fonduri în vederea realizării a ceea ce se numea Proiectul „Reabilitare Zonă Industrială Valea Ţerovei Aglomerator – Reşiţa“. Proiectul care avea ca obiectiv reabilitarea şi viabilizarea fostului Aglomerator şi fostei Uzine Cocsochimice, cuprindea aproximativ 70 ha, reduse ulterior, din cauza revendicărilor, la 26,2 ha.

De aici, firul poveştii parcului industrial a fost detaliat la momentul tăierii panglicii din joia de 11 februarie 2010, de către fostul edil al Reșiței, Liviu Spătaru, astăzi încarcerat la Penitenciarul Popa Șapcă din Timișoara, primar în epoca depunerii şi demarării proiectului: „Am avut două surprize azi: prima că s-a finalizat acest proiect şi a doua că actualul primar a avut curajul să mă invite – (n.n. se vede treaba că nu îl prea iubea domnul Stepanescu pe Spătaru). Problemele cu terenul au fost rezolvate, în cea mai mare parte, de primarul Mircea Popa“ – şi domnia sa fiind prezent la inaugurare.

11 milioane de euro au intrat în reabilitarea zonei industriale unde n-a călcat crac de investitor. Tot Frunzăverde a fost autorul Parcului Industrial?

Într-o primă fază, ideea unui parc industrial la Reşiţa s-a născut, potrivit celor confirmate la inaugurare de Spătaru, în biroul preşedintelui Consiliului Judeţean, Sorin Frunzăverde, la o discuție la care a participat și viceprimarul din acea vreme, Tiberiu Pădurean. Ideea părea una salvatoare și revoluționară pentru leagănul industriei românești, Reșița, oraș care dădea de ceva vreme semnele intrării într-o pasă economică proastă.

Iniţiativa vizând parcul de pe Valea Ţerovei a fost derulată în asociere, de Consiliul Judeţean şi cel Local, executantul lucrării fiind SC Hidroconstrucţia Caransebeş (iarăși aștia care se fac de râs în derularea ISPA?). În total, reabilitarea a costat aproape 11 milioane de euro, dintre care 5 milioane au fost acoperite cu fonduri nerambursabile PHARE.

Desigur nu au lipsit la acea vreme discursurile triumfătoare ale primarului actual al urbei noastre. La întrebarea, ce vor găsi investitorii care vor fi de-acum (*2010) tentați să vină la Reşiţa, Mihai Stepanescu, prezent la inaugurare, a început cu dezinvoltură o enumerare ca-n basme: „pe investitori îi așteaptă o platformă de parcare cu 88 de locuri, dintre care 22 pentru tiruri, o reţea de drumuri şi trotuare, alimentare cu apă, reţea de canalizare, staţie proprie de epurare, bazin de retenţie a apelor pluviale, zonă verde, reţele de gaz, electrice, de telecomunicaţii (fibră optică), iluminat public, pod de acces, împrejmuiri, o clădire administrativă şi una pentru pază“. Ce mai, Neverland și Disneyland-ul investițiilor într-o singură locație! Păcat doar că investitorii n-au fost impresionați de multitudinea de cunoștințe și efervescența discursului edilului nostru. Și uite-așa am aruncat 11 milioane de euro într-o mega-locație care ar fi trebuit să se ridice la statutul de zonă industrială și care din păcate e doar ținta hoților de capace de canal și fier din Mociur. Dar vorba aceea veche și înțeleaptă, Ad finem fidelis, să ne păstrăm credința până la sfârșit…

Sergiu TABAN