Exuberanţa horei bucuriei interpretată în Valea Domanului de jucătorii lui ACS Poli Timişoara chiar pe terenul unei contracandidate la promovarea în liga a I-a de fotbal, mi-a adus aminte de un episod asemănător petrecut cu aproape 20 de ani în urmă, tot pe un stadion dintr-o Vale, la Craiova, în Valea Roşie. Atunci, CSM Reşiţa alcătuită în proporţie de 90 la sută din reşiţeni get beget, printre ei Boşca, Popa, Căprariu, Roco Sandu, Panescu, Ibric, Ciocoi, Ciucur, Dincă, Doană, Szijj, Cl. Balaci au fost cei care au dus echipa la promovarea în prima divizie. Un mare merit l-au avut la această mare performanţă şi cei doi antrenori excepţionali, Victor Roşca şi Mircea Chivu deveniţi şi ei reşiţeni prin adopţie.

Meciul decisiv din Valea Roşie a Craiovei, din ultima etapă a campionatului, trebuia să desemneze viitoarea promovată, cele două echipe în luptă directă fiind despărţite de trei puncte în favoarea oaspeţilor, 70 – CSMReşiţa, respectiv 67 – Electroputere. Întrucât în tur scorul fusese 1-0 (gol Szijj), reşiţenii puteau pierde chiar la un gol diferenţă cu condiţia să înscrie şi ei măcar un gol, condiţiile de promovare fiind similare celor de azi. Înainte de meci Sorin Cârţu, antrenorul craiovenilor, patronii Nicu şi Eugen Mihăilescu, se arătau optimişti privind meciul de pe terenul propriu în timp ce doctorul oltenilor, Vasile Sică Frânculescu anunţa că se va spânzura de statuia lui Mihai Viteazul din centrul oraşului, dacă Electro nu va promova!

Despre meciul de povestit nepoţilor cred că nu mai are rost să vorbim doar că merită să semnalez câteva detalii care ar fi noi pentru…„noii născuţi” ai Reşiţei. Prezenţi la meci în număr de peste 1000 de suporteri ai Guardiei Rosso Nera conduşi de Marcel Guşcă au reprezentat cel de al 12-lea jucător, un mare merit pentru promovare revenindu-le şi lor.

Golul înscris de Ciucur din apropiere, după ce Răceanu, portarul gazdelor, a intuit greşit bolta mingii intrând mult sub ea la lovitura liberă executată de Luci Marinescu a iscat după meci mari acuzaţii împotriva lui. Au existat însă şi aluzii cu privire şi la Vali Boşca schimbat cu Gheorghe Popa în minutul 15, după un gol parabil înscris de craioveni încă din minutul 10.

Ghinioniştii jocului au fost însă Sziij care a ratat după ce a scăpat singur cu portarul, dar şi Biţă, de la gazde, care a nimerit transversala la scorul de 2-1 năruind şansa gazdelor de a promova. Stadionul din Valea Roşie a fost arhiplin cu mult timp înainte de începerea jocului aşa că antrenorul naţionalei de atunci, Mircea Lucescu, nu a găsit loc decât în picioare, în timp ce, familia Natalia şi Adrian Birău care vor reprezenta un model de fidelitate unic în România, nu au putut urmări jocul decât în genunchi, înghesuiţi în gardul de sârmâ de lângă teren.

După fluierul final, rossoneri dezbrăcaţi până la brâu, au încins o horă a bucuriei sub ploaia de confetti şi suluri de hârtie aruncată de suporterii de la GRN, apoi, cu preşedintele Marius Popescu pe post de locomotivă, au alcătuit un trenuleţ pe care singurii fotoreporteri reşiţeni optimişti prezenţi, Matei Bâtea şi cu subsemnatul l-au imortalizat pentru posteritate. (Foto – Hora bucuriei)

O remarcă, la finele partidei am împărţit tuturor reprezentanţilor mass-media prezenţi de la Bucureşti, Craiova, Timişoara etc. fotografii cu lotul echipei reşiţene, cele 50 de poze fiind prelucrate, optimist zic eu, cu o zi înainte la un atelier de pe strada Lipscani a Craiovei.

Autocarul, cu noii promovaţi, a fost întâmpinat la intrarea în judeţul Caraş-Severin de două maşini ale poliţiei judeţene care, cu sirenele pornite, i-au condus până la kilometrul 8 de Reşiţa unde Iancu Muhu, liderul de sindicat de la CSR, mobilizase o coloană lungă de maşini cu suporteri veniţi să-i întâmpine pe eroii concitadini cu…bere!

A urmat baia din fântâna din centrul oraşului cu primarul Mircea Popa udându-se până la genunchi, apoi un tur al oraşului şi finalizarea cu „repriza a III-a” la „Italianul”. Asta a fost, şi nu cred că se va mai putea repeta vreodată minunatele clipe din vara lui 1997 într-o Vale a Domanului devenită o Vale a Plângerii… În zilele noastre, exceptând bucuria timişorenilor cu trei reşiţeni prezenţi acolo, Scutaru, Ovidiu Popescu şi antrenorul Tavi Benga, pot afirma cu mâna pe inimă că m-am simţit terfelit, batjocorit, dezonorat, înjosit, pângărit, profanat, întinat, de acel 0-3 cu Poli… Unde eşti GRN96 ca punând mâna pe ei….

Ing. Petru FUCHS