Filiala Uniunii Ziariștilor Profesioniști din Români  „Ștefan Naciu” Caraș – Severin, în parteneriat cu Asociația Culturală Metarsis organizează evenimentul „Convorbiri jurnalistice”, joi, 11 aprilie 2019, la ora 16:30, manifestare care va avea în prim-planul ei personalități remarcabile ale presei bănățene din toate timpurile.

Manifestarea este dedicată împlinirii unui veac de existență a primei organizații de breaslă – Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România reîntregită. Sunt invitați membrii filialei și jurnaliști neafiliați la UZPR .

La eveniment va fi prezent și președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, dl. Doru Dinu GLĂVAN, cel care va prezenta rolul și contribuția acestei prestigioase organizații de breaslă în viața societății.

Diana RADU

Marţi, 20 iunie, în Studioul 2 al Televiziunii Române din Bucureşti s-a desfăşurat Gala Premiilor Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, în cadrul evenimentului fiind premiate lucrările apărute ori difuzate în cursul anului 2016 şi prezentate în competiţie. Printre laureaţii din acest an ai galei a fost şi Adrian Crânganu, redactorul-şef al săptămânalului „Caraş-Severinul în 7 zile”, tema concursului fiind „Prezentul în spaţiul public”.

Au fost premiate cele mai bune producții la secţiunile Presă scrisă, Presă online, Carte de specialitate, Radio şi Televiziune. Criteriile de evaluare au vizat originalitatea abordării subiectului, abilităţile jurnalistice ale autorului, creativitatea şi relevanţa în acord cu tema concursului.

Adrian Crânganu a obţinut Premiul pentru Portret în Presa Scrisă, el fiind pentru a doua oară laureat al Premiilor UZPR. „Mă bucur să fiu azi aici, şi asta din mai multe motive. În primul rând, fiindcă vin dintr-un judeţ, Caraş-Severin, care înainte, vorbesc de perioada de până în 1989, avea o industrie extraordinară, făcea oţel pentru România şi dădea ţării motoare navale, diesel-electrice sau boghiuri, dar avea un singur ziar. Acum, abia dacă mai are o societate sau două mai sănătoase, dar are ziare, tipărite sau on-line, radio şi televiziune. Dacă în partea mea de ţară nu se mai face industrie, se face, în schimb, presă, şi cred că una de bună calitate, din moment ce este răsplătită cu un premiu, fiindcă premiul de astăzi nu e doar al meu, el e al tuturor ziariştilor cărăşeni. Un alt motiv pentru care mă bucur că sunt azi aici este acela că presa scrisă încă mai e luată în seamă, că nu a pierdut încă lupta cu presa on-line. Şi, chiar dacă ziarul la care lucrez apare şi pe internet, eu prefer varianta tipărită, fiindcă, aşa cum am mai spus în nenumărate rânduri, ea va fi păstrătoarea istoriei atunci când internetul nu va mai exista. Şi mă mai bucur că sunt azi aici, în România şi la Bucureşti, dovadă că totuşi nu trăiesc, aşa cum aveam impresia şi cum am scris în articolul pentru care am fost răsplătit cu acest premiu, într-o ţară numită Impostoria, cu capitala la Las Fierbinţi”, le-a spus Adrian Crânganu celor prezenţi la gală.

Gala Premiilor UZPR va fi difuzată zilele următoare pe unul dintre canalele postului public, TVR fiind coproducător al evenimentului.

Cosmin VLAD

Senatorul Haralambie Vochițoiu a depus la Senat o propunere legislativă care vizează completarea art. 1 din Legea nr. 8/2006, astfel încât şi jurnaliștii să beneficieze, în anumite condiţii, de o indemnizaţie de 50% din pensia care li se cuvine în baza asigurării în sistemul public de pensii. 

„Noi susţinem ca şi ziariştii, cei care îşi câştigă pâinea din presă scrisă sau audiovizuală, fiindcă şi actul lor este unul de creaţie, merită această indemnizaţie (…) Şi ziaristul este un creator”, a spus Vochiţoiu.

Această prevedere, pentru care a luptat mult Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, se adresează jurnaliștilor obișnuiți, care nu trăiesc din diverse sinecure, din salarii exorbitante, ci din sume adeseori echivalente cu salariul minim pe economie, completate, de nu substituite, cu drepturile de autor. Împlinirea acestei iniţiative va fi, de fapt, repararea unei mari nedreptăţi și recuperarea, fie și parțială, din drepturile pe care gazetarii trebuie să le aibă, alături de scriitori, muzicieni, cineaşti sau artişti plastici.

Informație preluată de pe site-ul Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România

Un punct de vedere important l-a avut la recent desfăşurata Tabără de literatură “Colocvii banatice”, de la Anina, întemeietorul postului regional Radio Reşiţa, Doru Dinu Glăvan, cel care ocupă astăzi funcţia de preşedinte al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România. Glăvan a readus în discuţiile de la Mărghitaş o temă importantă precum cea a presei culturale, cea care joacă un rol important în descoperirea adevăratelor valori ale culturii româneşti, cu care societatea ar trebui să se identifice şi mândrească.

Există o întreagă pleiadă de literaţi care scriu pentru publicaţii culturale, unii cu vocaţie academică, alţii simpli mistificatori care se ascund pe sub bărbi academice, cu înclinaţii exclusiv conjuncturale către jurnalism, iar întrebarea mea persistă: de ce mediul autohton nu produce ziarişti culturali puri şi duri – să fie acesta rezultatul discursului de delegitimare a presei purtat şi azi de intelectualii „consacraţi“? – iată o temă de discuţie serioasă şi extinsă.

Trebuie să recunoaştem că în cazul ziarelor, contaminarea cu aerul superficial al paginilor mondene fac ca jurnalistica de cultură din România să aibă mai degrabă un caracter consecvent (aceeași orientare, aceleași semnături) în timp. Iar drama este că din ce în ce mai multe organisme de presă, gen Radio Reşiţa, au preferat să lase deoparte rolul cultural-educativ jucat până nu demult la nivel regional, în folosul interesului de tip comercial dar în dauna culturalizării unei mari mase de ascultători. Postul regional amintit cultivă acum, în radioprogramele sale tot mai rare de cultură, emisiuni de opinie şi abordări subiective ale evenimentelor la zi, renunţând total la anchetele, la istoria culturii şi în mare parte şi la interviuri pe această temă (rezervate personalităților și transformate în evenimente în sine). Faptul că epurarea valorilor redacţiei Radio Reşiţa a fost un fenomen tip masacru în masă, pe care numai subcultura l-ar putea produce, nu-l mai pune nimeni demult la îndoială.

Totuşi mă-ntreb retoric: cui să-i fi folosit această întreagă mizerie, provocată de gestul samavolnic al unui singur om, la care şi-au dat concursul şi marile feţe din politichia cărăşeană?

Sergiu TABAN