La Reșița va putea fi admirată peste două săptămâni o expoziție inedită dedicată „fuşăraielor” de decor. Evenimentul va fi organizat cu ocazia „Nopții Muzeelor”, iar organizatorii invită toți cetățenii care mai au acasă obiecte de decor realizate în uzină, la „schimbul trei”, să își aducă aportul.

„Căutăm cetățeni dornici să pună la dispoziție obiecte de decor (leu, diferite aplici, bătrânul cu pipa, cuiere, farul din Alexandria, …) realizate în uzină, la „schimbul trei”. Obiectele vor fi expuse sâmbătă, 14 noiembrie 2020, în cadrul evenimentului „Noaptea Muzeelor” la Centrul Universitar UBB din Reşiţa (curtea interioară sau foaier)”, transmit organizatorii, Centrul Universitar UBB din Reșița alături de Muzeul Cineastului Amator, Rotary Reşiţa şi Forumul Democratic al Germanilor din Caraș-Severin.

Obiectele vor fi predate în baza unui document de predare/primire și vor fi returnate după eveniment. Expunerea lor se va face în vitrine securizate.

Persoanele interesate să contribuie cu exponate la reușita acestei expoziții având o tematică inedită sunt invitați să ia legătura cu Georgevici Iulian, preşedinte Rotary Club Reşiţa – 0770790828 sau Bălbărău Andrei, curator la Muzeul Cineastului Amator – 0745990422.

Karina TINCUL

O întâlnire de suflet a avut loc zilele trecute în municipiul de pe Bârvaza, când o parte a foștilor elevi de la Grupul Școlar U.C.M. Reșița s-au revăzut la 45 de ani de la absolvire. 

Și-au amintit cu emoție de anii petrecuți împreună foștii componenți ai clasei 3/5 LĂCĂTUȘI, promoția 1972, la întâlnire participând și trei dintre profesorii care i-au îndrumat pe parcursul anilor de școală: Stanca Foale, care le-a fost profesor de fizică dar și dirigintă, Elena Adam, profesor de desen tehnic și Adrian Cuzmanovici, pedagog la internatul școlii.

Tinerii care au absolvit în 1972 cursurile unității de învățământ reșițene au fost imediat încadrați în câmpul muncii, muncitorii calificați fiind la mare căutare în aceea vreme, își amintește cu nostalgie Gheorghe Despa, unul din organizatorii întâlnirii de zilele trecute, care activează încă în cadrul uzinei din Reșița, fiind și președintele Sindicatului Liber Independent din UCM Reșița:

 „Absolvenții, eram 36 la număr, am fost repartizați în aproape toate secțiile de producție ale uzinei noastre (Mecanică Grea, Sculărie, Diesel, S.C.U.I, Motoare Electrice, etc.). La vremea respectiva,toti am devenit oameni de baza ai uzinei. Actualmente, doar o parte din noi încă mai activează, mulți fiind deja la pensie. Din păcate, șase foști colegi de ai noștri au trecut deja în lumea celor drepți. Nu ne-a fost ușor, la cei care ne-am ocupat de acest eveniment să-i găsim pe unii dintre colegii noștri, după atâția ani, unii dintre ei părăsind orașul la anumite momente ale vieții. Dar, am toată certitudinea că acest eveniment, numit sugestiv de suflet, a avut efectul scontat”.

Gheorghe Despa a ținut să facă și o trecere în revistă a tuturor celor care au absolvit în urmă cu 45 de ani clasa 3/5 LĂCĂTUȘI: Avram Nicolae, Basica Petru (d.), Balosin Gheorghe, Bendig Andrei, Boanca Nicolae, Buko Rainhold, Buzegiu Alexandru, Ciolac Gheorghe, Crețu Pavel(d.), Cristea Ștefan, Dalea Petru, Despa Gheorghe, Dragomir Vasile, Dragan Petru, Dudui Ștefan, Duta Constantin, Franț Petru, Giurovici Jivita, Gramada Ion, Gruici Gheorghe (d.), Iung Konrad, Lupa Iulian, Marișescu Costa, Modilca Gheorghe, Păun Ion, Popescu Ilie, Roiban Gheorghe (d.), Stancu Stelusi, Stanoe Ion, Sturza Doru, Schonner Otmark, Sonea Nicolae (d.), Telescu Gheorghe, Toader Ștefan, Vladu Ionel (d.), Vlădulescu Ilie și Crașovan Florin.

Karina TINCUL

Mormane de fier vechi pe care nu le mai vrea nimeni, acesta este deznodământul zecilor de ani în care județul Caraș-Severin a strălucit pe harta industriei românești. Coloşii industriali pentru care 15.000 de angajaţi erau cândva un fleac, au fost transformați sub ochii dezinteresați care veghează la „bunul” mers al județului, în grămezi de fier.

Hărțile industriei românești aveau ca și capitală județul Caraș-Severin, cel puțin aceasta era situația înainte de anul 1990. Tărâmul cărășenilor oferea de toate, iar ținerea economiei sub control era floare la ureche. La mai bine de 24 de ani de la cea mai înfloritoare perioadă a sa, Caraș-Severinul defilează astăzi cu țoale de șomaj și sărăcie.

Coloșii industriali fie și-au închis porțile, fie se află pe patul de moarte, în ciuda nenumăratelor planuri de resuscitare și investiții încercate de cei de la centru.

Industria cărășeană, la pământ

Două mari combinate siderurgice asigurau zi de zi pâinea cărășenilor dar și renumele județului pe piața mondială a industriei grele. Unul dintre ele era la Reșița, acolo unde din colosul industrial de odinioară, care avea peste 15.000 de angajaţi, au mai rămas astăzi ruine. Locul este conservat acum de actualul TMK Reşiţa, unul dintre principalii angajatori în momentul de față la nivel de județ.

Și Oţelu Roşu era un nume important al industriei cărășene. Și din combinatul de acolo însă, au mai rămas doar rămășițe, care atrag cu greu investitori, iar autoritățile locale și localnicii încep să-și piardă și ultimele speranțe.

De asemenea, UCM Reşiţa, o verigă la fel de importantă în bunul mers al economiei județene, se zbate în insolvență. Ce-a mai rămas în prezent din uzină este dezolant. Eforturile de a o ține cât mai departe de faliment sunt imense, iar cei aproape 500 de angajați, au fost aduși cu greu înapoi pe posturi.

„Părerea mea personală este că nu sunt încă premise să ieșim din insolvență. Ceea ce este cert este faptul că în data de 7 decembrie se fac trei ani de insolvență după care aceasta se va mai putea prelungi un singur an. Dacă nici până atunci nu se semnează hotărârea prin care să trecem complet la stat, nu știu unde ne îndreptăm. Cert este că noi cu oamenii și utilajele pe care le avem acum, putem răspunde la orice provocare. Problema este că insolvența ține în loc și creșterea numărului contractelor”, a explicat Gheorghe Despa, lider sindical în cadrul UCMR.

Doar fier vechi a mai rămas și din Uzina de Construcții de Mașini de la Caransebeș, Uzina de Construcţii Metalice din Bocşa şi Uzina Mecanică Topleţ, toate fiind în prezent doar fantome ruginite ale trecutului.

„Totul este la pământ. Uzina a mai funcționat până în anul 2001, atunci când a fost cumpărată de o societate. În acel moment putea asigura doar 160 de locuri de muncă, număr care a crescut la 260 în mai puțin de un an, pentru ca apoi să fie închisă definitiv. Au mai rămas doar ruine, s-a vândut tot, n-au mai rămas decât zidurile. Ce ne deranjează este că nici nu putem curăța zona, nefiind în proprietatea noastră”, a explicat Ilie Hașcă, primarul comunei Topleț.

Și mineritul era un punct forte pentru județul Caraș-Severin, dar și acesta a fost pus repede la colț de lipsa spiritului administrativ și a dezinteresului. Județul se bucura de patru întreprinderi minere mari, unde mare parte din cărășeni aveau un loc de muncă asigurat. 

Alexandra JURCA