Atunci când spui Reșița, spui industrie, siderurgie, construcții de mașini; spui tradiție, spui istorie industrială, spui pepinieră pentru ce era odată „meseria“ învățată în „Cetatea de foc“. Am rămas cu amintirile, cu sunetul șlapilor de lemn al miilor de muncitori ce intrau dimineața la „făbrică“, pe lângă „Țăndărică“, cu „duda“ ce dădea deșteptarea orașului și anunța stingerea la căderea nopții. Am rămas cu o strângere de inimă la vederea locomotivelor diesel-electrice, acum ruginite și scorojite despre care mulți spun că sunt bunne de fier vechi; la gândul că atunci când aprinzi lumina, kilowații ce-ți cresc factura provin din turbinele hidrocentralelor făcute la Reșița, că pe mările și oceanele lumii navigau odată, sub pavilion românesc, nave de mare tonaj propulsate de motoare făcute la „Navale“.

Din toate acestea au rămas doar vise spulberate, fărâme de amintiri pentru că nu mai sunt prea mulți care să-și amintească. Reșița continuă să trăiască din amintirea a ceea ce era odată industria acestui oraș. Amintiri și regrete că nu s-a făcut mai mult. Nu am știut? Nu am vrut? Nu a avut cine? Întrebări ce nu vor primi răspuns decât din partea celor ce odată erau sufletul acestei industrii: muncitorii. Ei cu priceperea lor și cadrele tehnice, inginerii (eheheee ce era odată un inginer și cu cât respect era privit de ceilalți).

Am primit la redacție o epistolă, semnată de un UCMR-ist ce își spune Asterisc. Poate că atât a rămas din Reșița industrială, un asterisc pe harta obiectivelor industriale ale României și ale lumii. O scrisoare deschisă fără un „adrisant“ anume, dar cu trimitere clară la cei ce au administrat industria reșițeană în general și UCMR-ul în mod special. O misivă intitulată simplu, dar atât de profund „250“:

„Moștenirea iți este de folos doar dacă te apuci să scrii o carte de istorie sau să te ții de ceva când te afli într-un loc în care doar pașii lasă urme, mintea nu.

Prezentul, viitorul, ca să existe, nu trebuie să se bazeze doar pe moștenire.

Inovația este, și a fost, cea mai mare nevoie pentru a avea succes sau pentru a supraviețui. Fiecare organizație, care se vrea lider de piață sau care vrea să supraviețuiască, are drept componentă de bază inovarea.

Pentru a inova este nevoie de creativitate.

Creativitatea este apanajul omului și va rămâne așa.

UCMR sărbătorește 250 de ani, de existență, dar este pe cale să ajungă ca nici macăr să nu mai poată supraviețui.

UCMR nu a dus lipsă de inovatori, dar a avut și coordonatori care nu au știut să-i îndrume și i-au trimis în șomaj tehnic. Toți coordonatorii din urmă, ca interpreți reprezentativi, au eșuat direct în faliment.

Creativitatea este cel mai confuz comportament uman și, ca și coordonator vremelnic care nu o poți stăpâni, poți găsi multe elemente constitutive de nevinovăție ca să-ți sprijini comportamentul și să continui cu practicarea eșecului tolerat.

Există și un sindrom: „not invented here”!, care este un afront la adresa specialiștilor.

În final, de când lumea se plătește curajul, ideea și prostia. După ce alegi să plătești doar prostia, ajungi să nu mai poți nici măcar să supraviețuiești“.

de Asterics

Trist, adevărat, revoltător și din păcate inutil; tot ceea ce trebuia distrus, s-a rezolvat. Rămânem doar cu amintiri și din păcate cu un gust amar, astăzi, 3 iulie, când ar trebui să sărbătorim 250 de ani….

Sursă foto: uzpcarasseverin.wordpress.com

Dan AGACHE

Din punct de vedere economic 2020 a fost un an greu dar în care Reșița Reductoare&Regenerabile, a reușit să devină o companie fiabilă și viabilă, ieșind din insolvență. Aurel Băra – directorul RRR este de un optimism moderat cu privire la ceea ce va însemna economia acestui nou an 2021:

„Sper ca 2021 va fi mai bun, dar în ceea ce privește companiile românești nu doar compania noastră, economia românească în ansamblu, vom avea de tras pentru a ajunge la valorile economice de dinainte de pandemie. Spre exemplu, principalii noștri parteneri din Olanda, trec și ei printr-o perioadă dificilă tocmai din cauza pandemiei, și relansarea economică nu va fi deloc ușoară. Sunt absolut convins că vom mai avea de tras și sper ca măsurile economice ce vor fi aplicate în țară să poată să facă această relansare economică cât mai rapidă, pentru că altfel va fi destul de complicat. E complicat și ceea ce se întâmplă acum în HoReCa, dar ceea ce se întâmplă acum acolo se întâmplă de fapt în toate companiile noastre“.

„Eu sper ca 2021 să fie mai bun, să putem trece peste aceste obstacole nu doar aici, în țară, ci la nivelul întregii economii mondiale, pentru că probleme au fost pentru toți. Desigur noi, aici poate că resimțim aceste lucruri mai mult decât în altă parte din diverse motive, principalul fiind că suntem mai vulnerabili și e mai dificil să facem față situației. Sunt convins însă că până la urmă lucrurile vor intra pe un făgaș normal și 2021, măcar în partea a doua a anului să fie mai bun decât 2020“

Aurel Băra a mai afirmat, referitor la o altă uzină reșițeană, UCMR că se parcurg pașii normali pentru ieșirea acesteia din insolvență și își dorește din tot sufletul, ca fost UCMR-ist să fie pus pe calea cea dreaptă.

Dan AGACHE

Pandemia de coronavirus care a lovit și România nu a avut o amploare la fel de mare ca în celelalte țări europene din punct de vedere medical. Acum, la două luni de la instaurarea stării de urgență, ochii tuturor românilor sunt ațintiți spre economie: peste un milion de șomeri, hoteluri și restaurante închise, IMM-uri în pragul falimentului. Despre situația economică a județului Caraș-Severin am solicitat precizări directorului Camerei de Comerț Industrie și Agricultură, Petru Buzzi, care a detaliat pentru cititorii Reper 24:

„Economia județului nostru nu este una dintre cele mai performante din țară, dimpotrivă se află undeva în coada clasamentului, iar această criză adâncește problemele Caraș-Severin-ului. Totuși avem o speranță, pentru că sunt lucruri care se pot întâmpla în bine. Există firme din domeniul confecțiilor care și-au adaptat producția pentru confecționarea de materiale sanitare, combinezoane, măști, halate, alte obiecte de uz sanitar, necesare unităților din domeniul medical în această criză a coronavirusului. Lucrurile pot fi însă îmbunătățite, odată cu ridicare restricțiilor impuse la declanșarea stării de urgență. La această oră, în Caraș-Severin se află 10 mii de angajați aflați în șomaj tehnic sau în concedii fără plată. Acestea din urmă sunt în defavoarea salariaților care nu au niciun fel de venit în acest moment, dar fiecare firma s-a adaptat la condițiile pe care le-a avut“.

„Sunt și vești bune; se pare că firmele de construcții merg și merg bine. Și-au reluat activitatea și firmele de auto-motive, chiar dacă nu la capacitate maximă. Eu sper ca UCM Reșița să iasă din insolvență, să primească comenzi, pentru că ministrul economiei Virgil Popescu a anunțat că a discutat cu Hidroelectrica și vor începe retehnologizările. Am discutat chiar ieri cu directorul general al UCMR, ing. Cosmin Ursoniu, care la rândul său spunea că sunt perspective ca în perioada următoare UCMR-ul să înceapă să lucreze, pentru că are o comandă care nu a fost încă deschisă“.

„În rest, ce pot să vă spun; turismul după cum bine știți este într-o stare jalnică, pentru că economia carașului se bazează în mare măsură pe turism, dar sunt închise hotelurile, sunt închise pensiunile, agro-pensiunile, restaurantele, terasele, barurile, cafenelele, iar oamenii se descurcă cum pot, dar nu pentru multă vreme pentru că vor rămâne fără venituri. Sunt oameni care au familii, au probleme cu care se confruntă în fiecare zi“.

Ce ar trebui pentru ca lucrurile să se miște în direcția bună? La această întrebare, Petru Buzzi a precizat: „Este nevoie în primul rând de puțină voință politică și puțină acțiune din partea guvernanților: e nevoie ca statul să dea mai multe comenzi firmelor private; e nevoie ca statul să sprijine relansarea economică, micile întreprinderi, prin acordarea de ajutoare care vin de la Uniunea Europeană, dar care se pare că nu ajung încă, la firmele private, firmele mici și mijlocii“

Dan AGACHE

Una din temele propuse ieri la ședința Comisiei de Dialog Social a Judeţului Caraş-Severin a fost modul în care văd patronatele (prin reprezentanții organizațiilor acestora) ieșirea din situația economică deficitară a județului nostru, județ în care agenții economici ce oferă servicii sunt mai mulți decât cei care au ca obiect de activitate producția.

Cea mai serioasă problemă sesizată, în discursul său, de președintele Filialei CS –Patronatul Român, Dumitru Micu, este situația UCM Reșița. De aproape 10 ani societatea este în insolvență și nu s-a rezolvat nimic, punându-ne firesc întrebarea: de ce? și nimeni nu poate da răspunsul la o întrebare simplă: cine este proprietarul? În prezent, proprietarul este o căsuță poștală dintr-un bloc din Zurich!

Pe principiul că acolo unde sunt și patronate și sindicate, lucrurile merg mult mai bine, reprezentanții sindicatelor au venit cu un punct de vedere.

Președintele Sindicatului 1771 din UCMR, Jivomir Tovladiat, a punctat o stare de fapt care însă nu are o direcție precisă. Acesta a precizat că pe lângă faptul că UCMR a avut parte de lipsa producțiilor de serie, aceste produse au fost făcute pe un termen lung, iar secretul unui comerț sănătos este acela de a rula o sumă de bani într-un termen foarte scurt, lucru care nu s-a întâmplat în UCMR.

„De exemplu am pierdut sectorul de motoare navale tocmai din acest motiv, dar și din altele, dar ca exemplu – motorul naval îl făceai într-un an și după ce l-ai expediat mai trebuia să aștepți 2, 3, 4 ani de zile până se monta pe navă și după ce se făcea proba…, vă dați seama că pentru o firmă, acum privată și necapitalizată, fără ajutorul băncilor, al statului, nu avea nicio șansă de a supraviețui”, a mai spus liderul de sindicat.

S-a pus astfel întrebarea: cine va prelua conducerea și proprietatea UCMR-ului pentru că este important proprietarul UCMR, pentru că dacă se așteaptă un sprijin din partea statului, cu cine să discute statul dacă nu se cunoaște proprietarul?

Astăzi, UCMR-ul funcționează datorită salariaților, spune Jivomir Tovladiat, al devotamentului acestora care ar fi înțeles situația grea în care se află uzina. Lucrează pe salarii mici și în condiții grele, dar și datorită „dansului pe sârmă pe care îl practică actuala conducere de a găsi contracte și de a plăti salariile la timp”, mai țin UCMR-ul pe linia de plutire.

„Ne simțim semi-abandonați, și vă dau un exemplu, pe vremea asta, în campania electorală aveam parte de o serie de promisiuni electorale că vom fi salvați. Acesta e momentul în care apăreau aceste promisiuni. Vreau să vă zic că nu mai avem parte nici de aceste promisiuni!”, a spus liderul de sindicat.

După o radiografie a stării de fapt, concluzia a fost că nu se întrevede o soluție salvatoare și tot ceea ce se poate face în momentul de față ar fi o conlucrare a organizațiilor patronale locale, care se pare că suferă de aceeași meteahnă ca și cea a sindicatelor, lipsa unității și stabilirea unor obiective comune de interes general, cum ar fi industria și economia județului Caraș-Severin.

Elena FRANȚ

Casa Muncitorească din Reșița, dispărută în urma unui incendiu produs în urmă cu peste 15 ani, dăinuie încă în memoria multor reșițeni, care își amintesc cu nostalgie de evenimentele culturale sau sportive la care au asistat în clădirea construită în perioada interbelică cu sprijinul direct al muncitorilor. O veste bună a fost comunicată astăzi în ședința Colegiului Prefectural al județului Caraș-Severin: clădirea, sau mai bine zis fațada construcției, considerată odată cea mai modernă din întregul Banat, are toate șansele să poată fi din nou admirată în municipiul de pe Bârzava.

Conducerea Direcției Județene pentru Cultură Caraș-Severin a readus astăzi în atenție proiectul conform căruia Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară urmează să își ridice un nou sediu pe amplasamentul fostei Case Municipale. Terenul a fost dat în urmă cu mai mulți ani de către Primărie în administrarea OCPI, însă, conform legii, orice clădire se va ridica în acel spațiu va trebui să reproducă fațada fostei Case Muncitorești, care deși a dispărut fizic este în continuare pe lista monumentelor istorice.

Prezent la ședința Colegiului Prefectural, directorul OCPI, Gheorghe Roșeți, a explicat că deși demersurile pentru construirea noului sediu au început în urmă cu șase ani, încă nu s-a reușit demararea lucrărilor, existând mai multe piedici, cum ar fi pierderea finanțării în perioada de criză sau contestațiile depuse după găsirea constructorului. Cu toate acestea, Roșeți s-a declarat optimist că lucrările ar putea demara anul acesta:

„Noi am primit terenul de la Primăria Reșița cu această condiție, de a respecta fațada. Am avut și elemente concrete din fațadă pe care le-am folosit la proiectare, dar și Direcția de Patrimoniu ne-a pus la dispoziție schițe. Am făcut toate etapele, am făcut achiziția publică, avem constructorul, avem și o parte din bani. Anul trecut am avut toată suma, nu am putut să o folosim din cauza contestațiilor care s-au făcut și care s-au prelungit. Anul acesta, s-a schimbat sursa de finanțare, de la finanțare de la Ministerul Dezvoltării s-a trecut pe autofinanțare. Noi suntem doar ordonator terțiar de credite, deci creditele de angajament trebuie să mi le aprobe Agenția. Noi avem promisiune că acest lucru se va întâmpla la rectificarea de buget. Avem bani de lucru pe anul acesta, dar sub aspect legal și formal eu trebuie să fiu acoperit cu credite pentru întreaga lucrare. Ea a fost adjudecată undeva în jur de 6 milioane de lei, plus TVA”.

Casa Muncitorească a fost unul din primele edificii publice realizate de către comunitatea din Reșița printr-un efort conjugat, după un proiect întocmit de un arhitect reşiţean format la şcoala germană şi a reprezentat o realizare remarcabilă la nivelul oraşului, fiind inclusă pe lista clădirilor protejate, a explicat directorul Direcției de Cultură, Liubița Raichici, care a prezentat cu acest prilej și o istorie a fostei clădiri, pe vremuri una din mândriile muncitorilor reșițeni.

O scurtă istorie a Casei Muncitorești din Reșița!

„După încheierea Primului Război Mondial muncitorilor reşiţeni li s-a îndeplinit cea mai arzătoare revendicare – ziua de lucru de 8 ore. Până atunci, în uzinele reşiţene se lucra 12 ore pe zi, iar în timpul conflagraţiei chiar 14 ore pe zi. În noile condiţii, o zi calendaristică pentru angajat avea următoarea structură: 8 ore de lucru + 8 ore de odihnă + 8 ore de recreere. Muncitorii au obţinut şi o altă importantă înlesnire – concediul de odihnă plătit de către conducerea Uzinelor de fier.

În această conjunctură s-a mărit substanţial volumul de ore pe care angajaţii l-au putut dedica organizării unor activităţi culturale, artistice şi sportive. Astfel de preocupări au existat încă din secolul XIX-lea (fanfara uzinei s-a înfiinţat în anul 1829), dar acum au putut fi amplificate şi diversificate. Au apărut cercuri de operetă, noi formaţii instrumentale şi corale, asociaţii sportive.

Desfăşurarea unui program vast de manifestări culturale s-a lovit de inconvenientul lipsei de spaţii adecvate pentru realizarea repetiţiilor şi a spectacolelor propriu-zise.

Sindicatele care coordonau şi activitaţile cultural-artistice ale muncitorilor reşiţeni au întreprins demersuri pentru îmbunătăţirea condiţiilor pentru artiştii amatori, au achiziționat clădiri mai încăpătoare în care să funcţioneze Căminul cultural muncitoresc ajungând ca după 1920 să amenajeze vechea Casă muncitorească în clădirea în care azi funcţionează expoziţia de mobilă a firmei Gerasis, dar şi aceasta s-a dovedit insuficientă. La aceea dată în Reşiţa Montană mai funcţionau ca săli de spectacole cu scenă – Sala Casinei române (aici mai târziu a funcţionat secţia de box a C.S.M între 1948-1988) precum şi sala festivă a casei parohiale romano-catolice (care după 1948 a fost confiscată de către organizaţia MADOSZ); de asemenea mai exista şi sala Oltenia (fosta Panonia), dar care era folosită şi ca sală de bal sau de restaurant şi în general avea un statut mai exclusivist.

În anii 1921-1924 se hotărăşte înfiinţarea unei societăţi muncitoreşti pe acţiuni, cu scopul ridicării şi întreţinerii unei case muncitoreşti. Construcţia propriu -zisă începe în 1924.

Conducerea sindicatului a achizitionat terenul necesar ridicării viitorului complex cultural, chiar în piaţa centrală a oraşului, piaţa Carmen Sylva.

Construcţia a fost executată în anul 1935 şi pusă în funcţiune în anul următor din inițiativa și cu contribuția Organizațiilor muncitorești și a Uzinei Constructoare de Mașini.

Concepţia clădirii i-a fost atribuită tânărului arhitect Max Mueller, un reşiţean de renume, care a studiat la Budapesta.

În anul 1936 se definitivează clădirea care găzduia sala cinematografului – conceptul fiind atribuit arhitectului Max Mueller.

Festivitatea de deschidere – 23 februarie 1936 – a avut un succes răsunător; a avut loc premiera piesei de operetă cu conţinut muncitoresc “Der Obersteiger”.

Întregul ansamblu a primit denumirea de “CASA MUNCITOREASCĂ”, iar acest simbol a fost imprimat pe faţada salii de spectacole care era aliniată la rândul de case care flanca piaţa Centrală a oraşului.

În anul 1937 a fost considerată una din construcţiile cele mai moderne ale Banatului, sala fiind dotată cu toate facilităţile.

Realizarea unei astfel de proiect ambiţios şi costisitor a fost posibilă datorită efortului deosebit depus de către sindicaliştii reşiţeni pe tot parcursul desfăşurării lucrărilor. Muncitorii au contribuit la efortul financiar al societaţii pe acţiuni, dar s-au implicat şi fizic în lucrările de şantier prestând zeci de mii de ore de muncă voluntară, sacrificându-şi timpul liber şi concediile de odihnă pentru această cauză nobilă.

Conducerea U.D.R. s-a implicat şi ea în realizarea vastului proiect îndeosebi în înălţarea sălii de spectacole. Sprijinul oferit a însemnat asigurarea materialelor pentru realizarea grinzilor metalice de susţinere a acoperişului sălii; aprobarea realizării întregii instalaţii de încălzire centrală în secţiile Uzinei; realizarea instalaţiilor mecanice şi electrice necesare manevrării decorurilor; realizarea tablourilor electrice necesare întregului complex. Conjugarea tuturor eforturilor a revenit conducerii organizaţiei sindicale social democrate la care erau afiliaţi majoritatea muncitorilor reşiţeni.

Trebuie reamintit faptul ca punctul forte al întregului ansamblu cultural l-a reprezentat sala de spectacole care a fost realizată după concepţia unui arhitect născut la Reşiţa şi care după finalizarea studiilor universitare s-a stabilit la Budapesta. Este vorba despre arhitectul Maximilian Muller care a acceptat cu mare bucurie să proiecteze pentru oraşul său natal, o cladire monumentală în stilul Bauhaus, care să beneficieze de toate facilităţile tehnice ale anilor respectivi.

Pentru a marca legătura spirituală care există între Casa Muncitorească şi noua structură a zilei calendaristice muncitoreşti, arhitectul a decis să înzestreze sala de spectacole cu 888 de scaune în amintirea celor trei 8 de aur ai muncitorilor reşiţeni. Legat de acest simbol trebuie amintit faptul că imediat după 1919 birtaşul reşiţean Horvath Willibald şi-a rebotezat localul în ”La cei trei 8 de aur” (viitorul restaurant Mureșul).

Sala de spectacole Casa Muncitorească a fost în acei ani cea mai modernă sala din întregul Banat fiind superioară sălii Capitol din Timişoara. Edificiul reşiţean oferea o paletă largă de posibilităţi tehnice şi structurale pentru susţinerea unor reprezentaţii de: teatru dramatic, teatru liric, balet, ansambluri de estradă şi în primul rând proiecţii de filme cinematografice. La aceasta trebuie adăugat faptul că pe scena Casei Muncitoreşti se desfăşurau competiţii sportive – box, lupte, haltere, gimnastică.

Sala de spectacole a fost foarte potrivită și pentru desfăşurarea unor mitinguri cu caracter sindical, politic sau civic.

În anul 1942 construcţia a suferit o intervenţie majoră în sensul înlocuirii acoperişului de lemn cu un acoperiş nou realizat din ferme metalice şi planşeu din beton armat suspendat de acestea.

În primul deceniu al existenţei sale, Casa Muncitorească a găzduit concertele simfonice ale orchestrei camerale aparţinând Filarmonicii din Berlin, dar şi spectacole de cabaret susţinute de marele Constantin Tănase sau de cupletiştii budapestani Barsssony Roszi – Denes Oscar.

În anii postbelici aici au putut fi aplaudaţi artişti remarcabili: George Vraca, Maria Tănase, Ion Voicu, Radu Aldulescu, George Georgescu dar şi Sergiu Malagamba, Gică Petrescu, Aida Moga, Nicolae Niţescu, N. Stroe, Mircea Crisan sau orchestra de estradă a R.T.V. din Belgrad avându-l ca solist pe George Marianovici precum şi Ansamblul de jongleri ai circului naţional chinezesc.

Tot în această sală, reşiţenii s-au putut bucura de prima stagiune permanentă a Operei de stat din Timişoara (1957-1958). Aproape la acelaşi nivel artistic s-au ridicat şi spectacolele oferite de către artiştii amatori reşiţeni care au oferit reprezentaţii memorabile de muzică corală, muzică simfonică (orchestra simfonică număra 70 de muzicieni), muzică de estradă, muzică de jazz, spectacole de balet, dar cele mai îndrăgite au fost spectacolele de operetă (în Reşiţa activau trei cercuri de operetă).

În 1948 clădirea Casei Muncitoreşti a fost naţionalizată.

După naţionalizare Casa Muncitorească a fost folosită ca locaţie a întrunirilor muncitoreşti.

Până la deschiderea Casei de cultură a sindicatelor în anul 1958, Casa Muncitorească era centrul cultural al oraşului, după care a fost utilizată ca cinematograf. În anul 1989, se sistează şi activitatea cinematografului.

Cinematograful Casa Muncitorească a permis reşiţenilor să urmărească în condiţii foarte elegante pelicule remarcabile. Reprezentaţiile cinematografice în anii de dinainte de 1989 erau cele mai accesibile şi îndrăgite ocazii pentru petrecerea timpului liber. Sub acest aspect trebuie spus că atractivitatea sălii din Piața Republicii a început să piardă teren în faţa săli Dacia inaugurată în anul 1980.

Mulţi reşiţeni iubitori de sport sunt legaţi de Sala Casei Muncitoreşti datorită competiţiilor sportive de înalt rang care s-au desfăşurat acolo avându-i ca protagonişti pe reşiţenii componenţi ai lotului olimpic român, boxerii Gheorghe Fiat și Puiu Nicolae, luptatorii Ion Cuc și Marin Bolocan sau la marele gimnast Andrei Kerekes.

Sunt şi reşiţeni pentru care sala Casei Muncitoreşti înseamnă locul în care au fost prezentate publicului primele spectacole ale nou înfiinţatului Teatru de Stat care a luat naştere în anul 1949 şi a pornit la drum cu o trupă de artişti profesionişti proveniţi de la mai multe teatre bucureştene şi care în timp a fost întregită cu tineri absolvenţi ai IATC.

Teatrul profesionist dramatic a funcţionat aici până în anul 1955 când i s-a atribuit spre folosinţă nou restaurata sală Oltenia. Sala Casei Muncitoreşti a fost degrevată de găzduirea competiţiilor sportive în anul 1960 atunci când autorităţile locale au valorificat un hangar militar din Moroasa transformându-l într-o cochetă Sală a Sporturilor (dar care din păcate în anii noștri a fost sacrificată).

După anul 1989 a funcţionat o discotecă.

În noaptea de 14 spre 15 august 2002 a avut loc un incendiu. Incinta clădirii a ars în întregime, iar structura acoperişului s-a prăbușit în totalitate. Clădirea ajungând ruină, în anul 2005, s-au început lucrările de demolare”.

În încheierea raportului, conducerea Direcției de Cultură își exprimă speranța că această clădire va fi ridicată în perioada următoare și își arată disponibilitatea de a sprijini demersul proprietarilor, administratorilor, persoanelor fizice sau juridice, administraţiilor locale şi a celei judeţene de a restaura monumentele aflate în grija lor.

foto Casa Muncitorească: Facebook

Karina TINCUL  

Ministrul Energiei, Toma Petcu, a fost prezent astăzi la Reșița cu un scop clar, acela de a găsi soluții pentru readucerea uzinei constructoare de mașini la viață.

Vizita oficialului de la București a început la sediul ALDE din Reșița, acolo unde Toma Petcu a exemplificat câțiva dintre pașii care urmează să fie făcuți pentru salvarea UCM Reșița.

Înainte de toate însă, ministrul Energiei a avut o întâlnire cu reprezentanții UCM pentru a vedea cum va fi închis acest an din perspectiva contractelor pe care uzina reșițeană le are în prezent cu Hidroelectrica și Hidroserv. Toma Petcu s-a asigurat în acest fel că UCM are posibilitatea să își îndeplinească contractele pe care le are în prezent cu cele două companii, dar și că va fi în stare să se angajeze în altele noi.

„Din analiza făcută la Minister împreună cu Hidroelectrica și Hidroserv, ne-a rezultat foarte clar interdependența dintre aceste două companii și UCM Reșița și faptul că dacă nu venim să avem un dialog local aici, nu vom putea face nimic.

Peste 80 la sută din lucrările de mentenanță ale Hidroelectrica sunt făcute împreună cu Hidroserv și în strânsă legătură cu UCM Reșița

Cred că această întâlnire trebuia urgentată pentru a putea ști foarte clar cum putem închide acest an, ce măsuri trebuie luate pentru a nu vulnerabiliza lucrările de mentenanță și de întreținere, chiar unele de investiții, și, de asemenea, cum pregătim perioada următoare, ceea ce înseamnă anul 2018. Deja avem perspectiva unor contracte de derulare pe termen lung în viitorul apropiat.

Este important pentru noi să știm că UCM are posibilitatea să furnizeze în continuare aceleași servicii pe care le-a furnizat ani la rândul către Hidroelectica direct, sau indirect prin Hidroserv. Am avut o discuție foarte clară cu cei de la UCM, am punctat toate contractele care sunt în derulare cu termene concrete, grafic de preț și posibilități de a debloca anumite sume în avans și am găsit punctual, pentru fiecare lucrare de la ora actuală, un calendar exact care dacă va fi respectat nu vom avea probleme”, explică oficialul de la București.

Partea activă a UCM Reșița va fi salvată! „Uzina este foarte greu de redresat fără intervenția Guvernului”

Conștient de potențialul de care uzina din Reșița se bucură, ministrul Energiei susține că este nevoie urgentă de o soluție pentru redresarea acesteia și pentru asigurarea unei stări bune de funcționare pe termen lung, cel puțin a acelei părți care încă se mai mișcă.

Chiar dacă are deja câteva variante în acest sens, Toma Petcu spune că va trimite săptămâna viitoare la Reșița doi consilieri ai săi, împreună cu reprezentanți ai Hidroelectrica, pentru a stabili procedura legală prin care se poate interveni în vederea redresării UCM. Ulterior, soluțiile găsite vor fi puse pe masa primului ministru.

„Este foarte important pentru Reșița și pentru economia județeană identificarea unei perspective pentru UCM, companie care ani la rândul a fost neglijată, mascată, ascunsă sub o altă formă. Nu s-au căutat soluții concrete, eu știu de UCM de multă vreme și știu că era în insolvență de mult timp și tot existau speranțe și promisiuni deșarte că această companie va fi relansată.

Din cauza datoriilor istorice pe care le are, una dintre ele chiar foarte mare care atinge peste 600 de milioane de lei, uzina este foarte greu de redresat fără o soluție găsită cu intervenția Guvernului. Pentru a găsi această soluție, am decis ca săptămâna care vine doi din consilierii mei specializați pe restructurare și insolvență să mearga la UCM împreună cu cineva de la Hidroelectrica și să stabilească procedura legală prin care putem salva partea activă din UCM, astfel încât ea să fie dusă într-o zonă de siguranță pentru a putea duce mai departe contractele viitoare.

Această analiză se va desfășura în regim de urgență pentru că apoi vreau să duc pe masa primului ministru soluțiile noastre de revitalizare a acestei companii. Aceste locuri de muncă trebuie salvate pentru o liniște socială în județ și pentru o stabilitate economică.

Avem câteva variante deja, când vom avea ceva concret vom comunica de la nivel central ce soluție avem pentru a salva UCM Reșița”, a explicat ministrul Energiei, prezent astăzi la Reșița.

Alexandra JURCA

La finalul lunii aprilie, Popa a primti la Reșița o delegație din care au făcut parte reprezentanți ai celor mai importanți investitori la nivel mondial. Printre aceștia s-a numărat și compania Zoetic, care se ocupă cu implementarea a noi soluții energetice hidromecanice și care s-a întors astăzi la Reșița.

Compania  și-a arătat interesul de a investi în oraș încă din primăvară, iar primarul Ioan Popa părea încrezător că aceștia se vor întoarce în oraș pentru a concretiza măcar o parte din planurile discutate. Lucru care pare că s-a și întâmplat.

Fără mare tam-tam și mediatizare, edilul-șef a primit astăzi vizita americanilor pe care i-a însoțit într-o vizită la UCM Reșița. Dacă se va concretiza ceva sau nu, rămâne însă de văzut.

„Am stat de vorbă cu reprezentanți ai UCMR și există posibilitatea ca împreună cu o companie germană cu care Zoetic produce turbine, să vină spre Reșița pentru ca o parte din producție să se desfășoare la UCMR. Dacă piață se află în expansiunea pe care ei o estimează, cu siguranță va fi nevoie de noi spații de producție”, explica primarul Popa la prima vizită a investitorilor de peste ocean.

Tot atunci, și Rob Loughan, cel care a reprezentat Zoetic la Reșița, s-a arătat extrem de încântat de vizită și de oportunitățile de investiții pe care județul le oferă.

„Am venit din Statele Unite, după un zbor lung de 24 de ore, extrem de încântați să vedem hidrocentrala imensă de la Porțile de Fier dar primaruil Popa, într-un mod foarte inteligent, a reușit să ne capteze atenția, prima și prima dată, asupra uzinei din Reșița. La UCMR a fost prima noastră  oprire, și am văzut aici oportunități clare de colaborare. Ne pot ajuta să producem aceste turbine pe care ulterior le folosim în zone din Africa, America de Sud, Europa”, declara acesta în luna aprilie.

CITEȘTE ȘI: Investitori masivi din SUA și Europa și autorități din județele vestice au ajuns la Reșița! Ce se întâmplă după?!

Alexandra JURCA

Marţi, 9 mai, conducerea UCM Reşiţa  a semnat, cu un consorţiu format din două firme private, un contract extrem de important pentru uzina reșițeană.

Este vorba despre o investiție de 2 milioane de euro pentru reabilitarea a 8 unităţi de pompare apă, din judeţul Constanţa.

„Conducerea societăţii speră să fie de bun augur, deoarece este o piaţă nouă, în plină ascensiune pe care UCM Reşiţa face primii paşi şi care poate însemna deschiderea unui nou drum”, explică Cosmin URSONIU, din partea UCMR.

Diana RADU

S-au tras astăzi concluziile după cele trei zile în care reprezentanți ai celor mai importanți investitori la nivel mondial au fost prezenți în Caraș-Severin la invitația primarului reșițean, Ioan Popa. Edilul Reșiței anunță încrezător că se poartă discuții sigure pentru o colaborare cu americanii în viitorul apropiat.

Popa susține că există două potențiale colaborări ulteriore. iar prima dintre ele vizează uzina din Reșița. Delegația de peste ocean a vizitat UCMR încă din prima zi în care a ajuns în județ, iar compania Zoetic, care implementează noi soluții energetice hidromecanice, și-a arătat interesul de a investi în oraș.

„Am stat de vorbă cu reprezentanți ai UCMR și există posibilitatea ca împreună cu o companie germană cu care Zoetic produce turbine, să vină spre Reșița pentru ca o parte din producție să se desfășoare la UCMR. Dacă piață se află în expansiunea pe care ei o estimează, cu siguranță va fi nevoie de noi spații de producție”, explică primarul Popa.

Zoetic a fost reprezentată la Reșița de Rob Loughan și Avery Hong, amândoi arătându-se extrem de încântați de această vizită și de oportunitățile de investiții pe care județul le oferă.

„Am venit din Statele Unite, după un zbor lung de 24 de ore, extrem de încântați să vedem hidrocentrala imensă de la Porțile de Fier dar primaruil Popa, într-un mod foarte inteligent, a reușit să ne capteze atenția, prima și prima dată, asupra uzinei din Reșița. La UCMR a fost prima noastră  oprire, și am văzut aici oportunități clare de colaborare. Ne pot ajuta să producem aceste turbine pe care ulterior le folosim în zone din Africa, America de Sud, Europa”, explică Rob Loughan

A doua discuție care se poartă în vederea unei colaborări vizează chiar Porțile de Fier, acolo unde Zoetic ar fi interesată să pună în funcțiune unele dintre turbinele pe care le produce.

„La Severin, prin amabilitatea celor de la Hidroelectrica, am putut vedea panourile de comandă, turbinele. Ei au vizualizat și știu câtă producție se poate face și a apărut această idee de a implementa unele din turbinele lor la Porțile de Fier și chiar pe alte bazine hidrografice din regiune și din țară. Cel mai îmbucurător aspect este că au conștientizat că România este foarte dezvoltată din punctul de vedere al capacității hidroelectrice”, adaugă Popa.

Din delegație a făcut parte și Anton Golub, din partea Lykke, o rețea globală de parteneri și investitori care pot oferi soluții financiare pentru proiecte sustenabile și tehnologice. Acesta a explicat că foarte mulți investitori sunt extrem de interesați de proiecte sustenabile de genul celor care e posibil să fie implementate la Reșița și în Caraș-Severin, în urma colaborărilor ce se vor lega.

„Această vizită mi-a depășit așteptările și pentru asta vreau să îi mulțumesc primarului Popa pentru eforturile făcute.  De obicei toată lumea spune despre elvețieni că oriunde sunt prezenți fac câte o propunere financiară, acesta este și motivul pentru care sunt aici. Mă bucur că fac parte dintr-o delegație cu nume atât de mari. Rețeaua globală de investitori pe care o reprezint, caută acest gen de proiecte sustenabile cu un impact major asupra comunităților”.

 CITEȘTE ȘI:  Investitori masivi din SUA și Europa și autorități din județele vestice au ajuns la Reșița! Ce se întâmplă după?!

 Diana RADU