E binecunoscută șapca prezidențială cu care Iohannis s-a întors din vizita oficială de la Casa Albă. Era un dar de simpatie din partea ex președintelui Donald Trump. La fel de bine putea fi cumpărată cu 2 – 3 dolari de la un butic cu suveniruri pentru turiștii rămași cu gura căscată în fața zgârie-norilor americani, ori de la vreun dealer de amintiri americănești de la colțul străzii. Ori poate i-o fi oferit-o însuși Trump, nu știu. Ce știu e faptul că Donald Trump este de ieri istorie, o istorie vie care asemeni lui Băsescu, nu se va mulțumi cu locul 2 și va mai agita spiritele în minunata Americă la care visează mulți. Să nu uităm și faptul că 75 de milioane de americani l-au votat pe bune. Adică nu cu scrisori mai mult sau mai puțin veridice, ci chiar la urne cu ștampila pe hârtie.

Pe lângă promisiunile militare făcute de fostul președinte american (vezi angajamentul SUA în regiune, suplimentarea efortului în sprijinul securității la Marea Neagră, o autostradă și o cale ferată care să lege porturile Constanța, din România, și Gdansk, din Polonia) mai trebuie amintită implicarea acestora în industria de apărare din țara noastră. Desigur, toate acestea nu vin gratis, ci la pachet cu o implicare în politica internă, în accesul la resursele de gaze naturale din Marea Neagră și la alte resurse necesare (mai ales dacă sunt moca, sau aproape moca) ale României. Ce va fi de acum înainte? Analiștii de politică externă au început deja să-și dea cu presupusul. Eu nefiind de specialitate, mai bag bățul prin gard și mai lansez o întrebare, o supoziție, o părere. Din astea avem toți; păreri, nu garduri.

Întrebarea și nedumerirea deopotrivă e…Cine va conduce America? Nu săriți să-mi spuneți că Joe Biden, că nu vă cred. Bunicuțul ăsta simpatic, pe care îl văd mai degrabă jucându-se în parc cu strănepoții de-o șchioapă nu va conduce America. Nu pentru că nu vrea, ci pur și simplu pentru că nu mai poate. Atins probabil (și spun asta după o serie de gafe făcute în campania electorală) de boala neamțului ăluia…cum îl cheamă că tot uit, Biden este o marionetă în mâna unui grup de interese. Că sunt financiare, militare, politice, Pharma, ori de altă natură, nu știu, dar sigur sunt. Nu cred în ruptul capului că bunicuțul ăsta, care mai are un pic și face 80 de ani, va fi cel care gestionează valiza atomică; că va trimite trupe în teatrele de război, înțelegând ce se petrece și mai ales de ce se petrece. Eu îl văd mai degrabă făcându-și siesta de două ore după masa de prânz, între o partidă de golf și una de bridge. Dar…americanii au avut de ales dintre două personalități doar una.

Întrebarea mea e…ce se va întâmpla cu România după aceste alegeri în America. Avem vreun avantaj? Putem călătorii fără viză? Crește salariul minim ori investiția americană în rețeaua de drumuri și autostrăzi (vezi ce s-a întâmplat cu Bechtel ). Cred că nimic din toate acestea. În acest caz, ce va face prezidentul nostru? Va călătorii încă o dată în America (acum are voie că și-a făcut vaccinul)? Va veni cu încă o șapcă sau va primi în dar de la întâiul OM al lumii moderne (ups, era să zic bunic), o găletușă și o lopățică pentru nisipul de pe litoralul californian. Și mai ales ce se va întâmpla cu șapca de la Trump? Va trebui să o dea înapoi? O va purta dacă se va întâlni cu Biden? Sunt întrebări esențiale de care atârnă viitorul națiunii noastre.

Deci revin și închei: șapca, șapca…ce facem cu șapca?

Dan AGACHE

Nominalizarea Theresei May pentru funcția de prim-ministru de către Partidul Conservator după referendumul pentru ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană a fost relativ surprinzătoare. Motivul este simplu: actualul prim-ministru a fost unul dintre campionii împotriva Brexit. Curios cel puțin, cum conservatorii au nominalizat-o pe aceasta pentru a conduce politica britanică de ieșire a țării din Uniunea Europeană, ceea ce trebuia să se întâmple pe 29 martie anul acesta.

Întâmplător sau nu, iată că Theresa May nu reușește în acest demers, nu reușește încă să pună în aplicare rezultatul votului popular de la scrutinul din 2016. Este, de asemenea, curios cum, din motive diferite, majoritatea parlamentarilor conservatori, dar și cea a laburiștilor, votează împotriva acordului semnat de May cu Uniunea Europeană pentru Brexit.

Conservatorii susțin că tratatul de ieșire ar menține un fel de uniune vamală cu europenii, laburiștii declară că sunt preocupați de frontiera cu Irlanda de nord; adevărat, două motive diferite. Pe fondul neputinței parlamentului de a lua o decizie, analiștii continuă să prevadă un viitor sumbru economic pentru o Mare Britanie în afara Uniunii Europene, au loc marșuri pro și contra Brexit, iar Consiliul european prelungește până pe 31 octombrie termenul pentru plecarea britanicilor din Europa unită.

În acest peisaj să nu omitem și avertismentul președintelui Trump despre duritatea acordului de părăsire a UE, impus de europeni britanicilor.

Am sugerat așadar un peisaj internațional complex ce pare să conțină explicațiile crizei pe care o traversează Marea Britanie, cea mai veche democrație parlamentară din lume. În decursul istoriei sale seculare, parlamentul britanic a mai trecut prin momente dificile: hotărârea de a-l executa pe Carol I Stuart în epoca lui Cromwell sau moțiunea de cenzură împotriva guvernului, căreia prim-ministrul Churchill i-a supraviețuit cu greu în plin război mondial.

Au fost crize tranșate rapid de legislativul de la Londra, hotărârile de atunci ale parlamentului britanic influențând mersul istoriei lumii. Aceasta pentru că britanicii și clasa lor politică au crezut în Cromwell și în Churchill și în locul pe care Marea Britanie trebuie să-l ocupe între statele lumii.

Astăzi însă Anglia și englezii nu știu ce să creadă. În primul rând pentru că nu mai dețin imperiul „în care soarele nu apune niciodată”, în al doilea rând, pentru că Uniunea Europeană nu mai este organizația panstatală în care ei au intrat în 1973. Imperiul și coloniile au fost pierdute și importanța Marii Britanii s-a diminuat după încetarea războiului rece, pe măsură ce puterea militară conta tot mai puțin în interiorul Uniunii Europene.

Acesta este motivul real pentru care s-a întâmplat Brexitul, acesta este motivul real pentru care asistăm la disputele fără niciun fel de rezultat din interiorul parlamentului britanic. Adevăratul motiv este, așadar, locul pe care Marea Britanie, prin elitele ei politice, dar și prin votul popular încearcă să-l găsească în lumea globalizată de astăzi.

Referendumul pentru Brexit nu a fost organizat de premierul David Cameron numai pentru a întări poziția partidului său, Partidul Conservator, în perspectiva viitoarelor alegeri. Referendumul nereușit în primul rând pentru Cameron și conservatori, cei care sperau ca britanicii să spună „Da” rămânerii în Uniune Europeană, răspundea în fapt unei așteptări la nivelul întregii țări în legătură cu soarta sa în lume.

Așa cum Churchill se simțea strivit între bizonul american și ursul sovietic la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, astăzi, Marea Britanie încearcă să-și păstreze poziția primordială între țările lumii, sufocată economic de America, de o Uniune Europeană pe care nu o mai conduce și evident, de noua provocare, China.

Cauza nenumăratelor ezitări ale parlamentului și guvernului britanic ne arată că elitele politice și economice britanice, influențate de cele mondiale nu s-au hotărât încă ce trebuie să facă. Brexitul nu-i afectează numai pe britanici, îi afectează și pe europeni care pierd a cincea economie a lumii, al cărei PIB este de circa 3 400 mld euro. Brexitul îi afectează, deci, pe toți cetățenii Uniunii Europene, chiar dacă există și oameni politici care par să se bucure de plecarea Marii Britanii.

În contextul noilor relații euro-atlantice, al relațiilor între Statele Unite și Uniunea Europeană, plecarea britanicilor afectează și militar politica europeană comună. De asemenea, ca o conotație economică în plus, fostele piețe de desfacere pentru produsele britanice astăzi sunt ocupate sau nu mai există.

Cu alte cuvinte există motive întemeiate să credem că principalul perdant în această poveste care pare fără sfârșit, este de fapt UE în ansamblul ei. Toate acestea însă pot să devină banale considerente dacă ne raportăm la mândria leului britanic, care, indiferent cum i s-a spus – perfidul Albion sau sfinxul britanic – a colonizat și a condus Lumea.

Este adevărat, erau alte timpuri. Astăzi este posibil ca integrarea internațională a economiei britanice  să fie un motiv suficient de important pentru ca Brexitul să se transforme într-un spectaculos pentru unii și jalnic pentru alții comeback, o revenire a Marii Britanii în Uniunea Europeană.

Această poveste a Brexitului trebuie să reprezinte un moment de reevaluare realistă a politicii cu tot ceea ce înseamnă ea, atât pentru orgoliul britanic, cât și, mai ales, pentru birocrația europeană de la Bruxelles.

Cezar DRAGOMAN

Credit foto: meritkapital.com

Romania este din nou în vizorul UE, asta după ce s-a iscat scandalul plecat de la ouă, ouă contaminate cu fipronil, după cum se bat cu pumnul în piept, francezii …

Dar tot franţujii recunosc faptul că fipronilul a fost scos ilegal din Romania de doi cetăţeni olandezi prin intermediul unui distribuitor belgian de produse sanitare! Insecticidul fipronil se foloseşte pentru combaterea căpuşelor, aşa că or fi ştiut cei doi olandezi de ce este musai să scoată din ţară substanţa şi să o împrăştie prin Europa … . Că doar şi ei au căpuşele lor … . Sigur, în perioada următoare DNA –ul îl va găsi vinovat tot pe Adrian Năstase, doar toată suflarea romanească are cunoştinţă de cantitatea mare de ouă pe care fostul premier o deţine la Cornu … .

Puţin fipronil ar trebui ingerat de Kelemen Hunor, recent ungurul a declarat  că maghiarii nu vor sărbători împreună cu romanii Centenarul Marii Uniri! Şi asta nu e o ştire, era de la sine înţeles că Hunor ăsta nu are ce căuta la Alba Iulia, dar, stau şi mă întreb, retoric, normal, cine dracului a fost cretinul care l-a împroprietărit pe ungur cu Ordinul Naţional Steaua Romaniei? … Auziţi şi voi, Steaua Romaniei la Kelemen Hunor! Domnule Costin Georgescu, fost cap de serviciu secret, ai mătăluţă cunoştinţă de aşa ceva, că doar eşti preşedinte de onoare al Consiliului Ordinului! … Spre cunoştinţa lui Hunor, sunt destui maghiari care, la 1 Decembrie vor fi în Alba Iulia şi vor fraterniza cu romanii, iar pentru ei, romani şi unguri la un loc, va fi întradevăr o sărbătoare!

Pe la Serviciile Paşapoarte din ţară nu se mai termină cozile. MAI asigură ca întotdeauna că în perioada următoare va face, va combate, va impiedica, va lucra, bla-bla-uri auzite în Minister de mulţi ani … . Iar la Reşiţa am văzut cozi la Paşapoarte, cozi la care balaoacheşii noştri se înghesuie să „îşi face” paşaportul ca să „pleacă” afară, că în ţară nu prea mai au ce ciordi … .

Altfel, în lume aceleaşi veşti, Trump este cu ochii pe nord coreeanul ăla cretin, un pericol pentru regiune, gălbejitul nu se lasă mai prejos şi dă în imperialismul american ca surdul în tobă, Trump îi arată muşchii sau ce-o mai avea din ei, chinezul arată degetul mare lui Trump, rusul e, deocamdată, suspect de neutru în presă, iar realitatea ne face un duş rece şi ne arată ce fel de lideri supremi putem avea … . Dacă romanul credea că numai el are lideri duşi cu pluta, na, că s-a înşelat, uite că şi alţii n-au ştiut ce să aleagă la timpul potrivit!

În tot acest timp economia noastră duduie, autostrăzile sunt construite ca în China, romanii cheltuiesc taman ca americanii, beau ca ruşii, salariile cresc, sau nu, pensiile , ori cresc, ori nu cresc, misterul e destul de mare, canicula vine din nou peste noi şi e clar, asta e trimisă tot de ruşi!

Vă pup brusc !

Adi NICA

Cretinoidul ăla, Cristian BOUreanu, s-a săturat să își bată consoarta sau fiica și a trecut la haina legii ! Numai că de data asta a cam băgat-o pe mînecă …. Ultrajul, după ultimul Cod Penal, ăla modificat , făcut de PD-iștii deștepți (care or fi ăia?), se cam pedepsește cu închisoare, deșteptule!  Poate pe arestul preventiv îți găsesc tovarășii de celula vreun soț care nu a avut jucării cînd a fost mic …. Și cînd te gîndești că animalul ăsta a fost deputat în Parlamentul nostru ….

Ieri a fost ziua Parașutiștilor Militari. La mulți ani, bravilor noștri militari, azi cînd se împlinesc 75 de ani de la înființarea primei subunități de parașutiști din Armata Romană.

Nea Liviu nu exclude o posibilă invitație  la guvernare pentru UDMR și afirmă că UDMR-ul a avut întotdeauna profesioniști….. Da, unii au plecat pe furiș la Budapesta și au uitat să se mai întoarcă ….

Președintele meu s-a pupat cu Trump. Poate e bine pentru românași, dar au uitat cei doi prezidenți să vorbească tocmai despre vize …. Păi se poate, să uitați taman ce ne doare?

Pe omul de afaceri Ioan Niculae și pe Adriean Videanu, i-a dovedeit DIICOT-ul! I-a trimis puțin în judecată pentru delapidarea Romgaz. Pe lîngă cei doi mai este trimis în judecată un lot consistent de foști directori și secretari de stat, iar prejudiciul creat Romgaz-ului este amețitor! …. Cînd și cum se va recupera imensul prejudiciu creat societății și implicit statului roman, numai Dumnezeru știe ….

Simona Halep n-a reușit să-și adjudece primul trofeu de Grand Slam … Ostapenko, i-a interzis acest privilegiu! A fost mai îndrăzneață ca românca noastră, a riscat și a câștigat, la 20 de ani, primul turneu din carieră. Asta după ce Simona n-a reușit să fructifice cele două mingi de break la 3-0 la game-uri și 1-0 la seturi … Greu cu psihicul, nene, la noi la români … Că tot a fost ziua marilor dezamagiri în materie de sport, Lewandowski ne-a spulberat și ultimul gram de speranță în ce a ce privește Campionatul Mondial din Rusia. După meci, Daum nu înțelege de ce tot îl întreabă jurnaliștii despre demisie …. D’aia!

Atlet facem din primarul nostru! Am văzut ca Nelu Popa nu se lasă, ieri i-a pus pe fugă pe ceilalți trei primari liberali, Felix Borcean, Torma și Filimon. Dom primar, ce le-ai spus de fugeau așa tare primarii ? Știu eu ce le-a spus ! Dacă nu fugiți, vă prinde Adi Dacica. El n-a fost atlet, a fost luptător! Și decît să-i prindă, au rupt-o la fugă…. Una peste alta, felicitări pentru inițiativă și organizare.

Vremea ține cu noi azi, fraților, ieșiți la iarbă verde, dați drumul la grătare și la bere, mâine nu se știe ce va fi! …

Adi NICA

Coana Macovei iese la atac. Amenință în stânga, în dreapta, îi dă în judecată pe toți care îi sar la gât de când cu arhiva SIPA. Ea, Monica, e curată ca o floare de crin, habar nu are de arhivă, nu cunoaște nimic din recentele dezvăluiri din presă, la urma urmei ce-or avea ăștia cu ea ?……Că doar coana nu a folosit nici măcar o fărâmă de informație din celebra arhivă, pentru a-și demola vreun potențial adversar politic! Așa zice ea, românii nu o cred….

Și stați liniștiți, fraților, până va fi declasificată arhiva asta, va mai curge multă apă pe Dâmbovița….

Prezidentul meu, într-un exces de politețe, le-a adresat bun venit în NATO lui Trump și Macron! Ăștia doi l-or ști pe președintele meu? El îi știe sigur pe cei doi! Nea Liviu nu se potolește neam ! Vrea din nou o analiză a guvernului, care, zice domnia sa, nu trebuie să funcționeze în viteza a treia. O fi știind el ceva …dar nu e mai indicat, nea Liviule, să lași băieții și fetele din guvern, să lucreze ? Ce atâtea analize, mega analize, lasă-i să „ face ” treabă !

La Bruxelles Donald Trump i-a dat un brânci premierului muntenegrean, Dușko Markovici! Coane Trump, dacă încercai așa ceva cu Băselu, să vezi ce cap în gură îți luai de la Mariner, știi matale, Băselu dă, nu se joacă, apoi acoperă lovitura cu pixeli albaștri….

Și tot Băselu o comite din nou când declară că PSD-ul a ratat încoronarea lui Geoană ! De parcă romanul nu știe că alegerile alea s-au făcut ca în filmele lui Sergiu Nicolaescu, „Cu mâinile curate !”

Uite un lucru bun pe care intenționează să îl facă nea Liviu cu Tăriceanu: nici mai mult, nici mai puțin, o să ceară printr-o scrisoare explicații lui Junker pentru atitudinea comisiei în privința avertismentului dat cu câteva zile în urmă României.

Da, fraților, când trebuie felicitați, hai să o facem. Ce atâtea ploconeli și pupături de dosuri de Bruxelles ?!……Păi nemții , comparativ cu noi, au avut întradevăr un deficit mai mic, dar au avut o datorie publică de 66%, în timp ce datoria publică a României a mers până pe la 37% !…Sunt speriați oficialii europeni că în 2017 economia romanească va înregistra o creștere de 4,2 % ? Vedeți-vă de ale voastre și lăsați-ne pe noi să ne vedem de treabă !

Daniel Constantin își face partid ! S-a cam săturat să fie în umbra lui Tăriceanu. Evoluția noului partid o vom vedea în viitoru’ apropiat… sau nu.

V-am pupat brusc !

Adi Nica

O analogie complicată. Ce aseamănă cele trei momente: ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, alegerea lui Trump și referendumul lui Erdogan pentru noua constituție a Turciei? Aparent nimic, în fapt reîntoarcerea societății britanice, societății americane sau turce la propriile valori, la propria identitate.

Britania, America și Turcia, în comunitățile lor tradiționale, profunde nu au votat neapărat pentru May, Trump sau Erdogan, au votat pentru conservarea vieții lor normale, așezate în generații, care au crezut în destinul lor identitar.

Britania, America și Turcia nu vor să fie conduse de internet; nu vor cvasianonimatul părerilor mai mult sau mai puțin dubioase. Trei mari imperii au votat pentru lumea normală: conservatorii, Trump și Erdogan.

În România schelălăiau cei care nu înțelegeau că un sistem nenațional poate să conducă o lume. Brexitul a fost avertismentul pentru cățelarii români, Trump a fost confirmarea și trebuie să recunoaștem că Erdogan și noua lui constituție nu sunt o bucurie pentru niciunul dintre noi.

Nu este o mare diferență între victoria PSD-ului din decembrie 2016, Brexit, victoria lui Trump și noua constituție a lui Erdogan. Lumea se eliberează într-o anumită măsură de internaționalizare. Este adevărat, o face periodic și după aceea inventează o formă superioară, globalizarea, spre exemplu. Este posibil însă ca lumea în care vom trăi în anii viitori să nu mai fie atentă atât de mult la construcțiile panstatale, este posibil ca această lume să-și identifice prioritățile în nevoile naționale și local – comunitare.

Prioritățile înseamnă de fapt resursele financiare ce nu vor mai fi redirecționate spre mari corporații făcătoare de mâncăruri toxice și nici spre birocrații artificial întreținute undeva în vestul Europei. Asta înseamnă Brexit, Trump, Erdogan. Trei mari imperii. Britania, America, Turcia.

Și tot provocator, în această ecuație a puterii, unde este Uniunea Europeană, unde este Rusia? Și mai ales, ce facem noi?

Vom reveni.

Sergiu TABAN

Nu, să nu credeţi că este un „logo”, o lozincă sau cine ştie ce declaraţie de campanie electorală din trecutele alegeri; este răspunsul dat de preşedintele american George W. Bush (sr.) la Conferinţa Internaţională pentru Mediu şi Dezvoltare de la Rio de Janeiro, din anul 1992, în urma căreia ţările lumii sperau să obţină ceva mai puţină poluare de la industria americană …! Acelaşi răspuns, de o uluitoare francheţe şi de un cinism zguduitor a fost repetat în 2002, la Johannesburg, de fiul preşedintelui, George W. Bush (jr.) , ajuns preşedinte la rândul lui. Ambii erau republicani şi cu ei a fost redefinit conservatorismul american într-o nouă doctrină, numită „Neocon”, în care umanismul şi democraţia înfloresc într-o efervescenţă fără precedent …dar numai pentru americani!

Donald Trump este şi el republican; dar, spre deosebire de Reagan şi cei doi Bush, adaugă conservatorismului american o tentă nouă şi suficient de pronunţată pentru a da frisoane întregii planete: naţionalismul! De parcă ar mai fi fost nevoie de un adaos sau puseu de naţionalism pentru unul dintre cele mai naţionaliste popoare pe care le-a cunoscut istoria, până astăzi!

De curând, Trump a afirmat că americanii trebuie să se replieze, să se întoarcă hotărât cu gândul şi fapta în interiorul graniţelor lor. Investiţiile şi ajutorul american către exterior vor fi sistate, companiile americane şi cele străine sunt invitate să investească în interiorul graniţelor Statelor Unite, toate profiturile şi impozitele rămân în interiorul graniţelor, efortul militar va fi şi el drămuit, concentrându-se pe capacitatea de luptă a armatei americane, participarea la eforturile NATO este condiţionată de sporirea contribuţiilor celorlalte state, exportul de democraţie americană va fi sistat şi el – toate aceste măsuri având ca scop creşterea PIB-ului şi implicit, creşterea nivelului de trai al cetăţenilor americani!

Care sunt liniile de forţă ale politicii americane în domeniul social-economic, a căror înţelegere ne stă la îndemână şi cum ar putea profita România de noua conjunctură „trumpistă”? Iată două întrebări care merită strădania unui răspuns într-o mai mare măsură decât înţelegerea „coridei naţionale” cu taurul guvernamental, din fiecare seară! Prima întrebare este mai simplă şi putem începe prin a spune că sunt 7 piloni de bază, dintre care 6 pot fi esenţializaţi prin câte o frază, în timp ce al şaptelea, economia, trebuie puţin detaliat. Să vedem: în privinţa liniei politice generale, Trump vrea să se apropie de doctrina republicană, dar declară că nu va suferi un şoc dacă nu reuşeşte. În domeniul imigraţiei, 5 din cele 11 milioane de imigranţi trebuie să plece acasă, iar zidul cu Mexicul trebuie construit. Armele de foc trebuie să beneficieze de un regim liberalizat, posesia şi folosirea lor sunt constituţionale. Terorismul va fi distrus, inclusiv Statul Islamic, dar nu cu armata americană. Protecţia mediului mai poate să aştepte, Trump crede că încălzirea globală e o poveste pentru copiii mari, cum credeau şi cei doi Bush. În infrastructură se va naşte o nouă generaţie de autostrăzi, poduri, căi ferate, tuneluri, viaducte, porturi şi aeroporturi, construite cu oţel, aluminiu şi beton american …

Cu economia, intrăm în detalii, pentru că e interesantă! Trump crede că va fi preşedintele american care va crea cele mai multe locuri de muncă, din toată istoria. Cum? Prin scăderea impozitului pentru cei bogaţi de la 39,5%,  la numai 25% şi prin creşterea (modică) a impozitului plătit de săraci! Să recunoaştem, este un poker interesant! În acelaşi timp, cheltuielile cu creşterea copiilor vor fi scăzute din venitul impozabil! Companiile vor plăti un impozit în cotă unică, de 15%. Salariul minim va creşte. În fine, tratatele comerciale vor fi păstrate numai dacă sunt avantajoase, în acest domeniu China fiind pentru prima dată identificată ca principalul adversar!

Pentru a pune în aplicare planul şi sloganul „America pe primul loc!” (parcă am mai auzit acest lucru, cu „Germania înaintea tuturor …”!), preşedintele are la dispoziţie o echipă de 13 experţi, alcătuită din miliardari, bancheri …şi un jucător de poker! Ca şi cum Trump n-ar fi fost de ajuns!

Cum poate profita România de recrudescenţa naţionalismului american? În primul rând, observând că este însoţită de recrudescenţa naţionalismului mondial, europenii, ruşii şi asiaticii luând măsuri naţionaliste chiar înaintea Americii. Apoi, conştientizând că trebuie să se alinieze, deci promovând propriile atuuri şi valori naţionale, protejându-şi produsele, capacităţile de producţie şi resursele! Încercând să crească bunăstarea cetăţenilor, pentru a le reda încrederea şi un dram de mândrie naţională! Mărind cota din buget alocată educaţiei, cercetării şi apărării! Şi, înainte de toate, aliniindu-se politicii europene de impozitare a companiilor transnaţionale aici, la noi în ţară, unde consumă, produc şi câştigă!

Toate aceste măsuri trebuie luate acum, când putem urma modelul principalului aliat strategic şi când toată lumea este preocupată de propriile ei „naţionalisme”! Altfel, pokeristul Trump va juca poker cu banii noştri …!

foto: stevendjennings.com

prof. univ. dr. Liviu Spătaru  

Convenţia pe care am făcut-o acum două săptămâni, de a lăsa în pace pentru 100 de zile guvernul abia instalat nu se extinde şi asupra partidelor, şi cu atât mai puţin asupra liderilor lor, şi cu atât mai puţin cu cât unii dintre ei, proaspăt proţăpiţi în funcţii care mai de care mai importante, şi-au reluat vechile obiceiuri, de a minţi cu neruşinare, fără sfială şi fără oprelişte, ca şi cum ar fi în plină campanie electorală …

Că minciuna a fost şi este cea mai puternică armă electorală nu mai trebuie demonstrat, este un adevăr atât de evident încât pare axiomatic; totuşi, pentru a nu părea că vrem să ne ascundem sub aura unor afirmaţii cvasi-infailibile şi cu rost de beneficiu imediat vom mai aduce o ultimă dovadă, de dată foarte recentă şi posibil proaspătă în memoriile noastre individuale şi în cea colectivă: în recent încheiata campanie electorală pentru alegerile prezidenţiale din Statele Unite a fost întrodusă o inovaţie, prin care elemente factual false au fost prezentate electoratului ca argumente forte, indubitabile, certe şi limpezi; mai mult, această practică de tristă inspiraţie nu a fost folosită doar conjunctural, pentru a ieşi basma curată dintr-o situaţie neplăcută sau de a acoperi o promisiune imposibil de îndeplinit, ci întreaga strategie electorală şi de campanie a candidatului Trump s-a bazat pe elemente factual false (puteţi citi „minciuni“, nu greşiţi deloc!).

Pe cifre concrete, website-ul american BuzzFeed a inventariat cu stricteţe afirmaţiile false sau parţial false pe care le-au făcut cei doi candidaţi la preşedinţie în cursul celor trei confruntări televizate; ţineţi-vă bine, amândoi s-au dovedit a fi minciunoşi, dar Hillary Clinton a minţit de 13 ori, în timp ce Donald Trump a minţit de 104 ori, fapt care-l aşează de departe pe primul loc în topul celor mai minciunoşi candidaţi la preşedenţia Statelor Unite din toate timpurile! Inutil să vă reamintesc cine a câştigat alegerile, întorcând bătălia în favoarea sa pe ultima sută de metri …! Mai mult, publicaţia menţionată demonstrează clar că alegătorii ştiau cu certitudine că sunt minţiţi la modul neruşinat, dar acest lucru nu a contat prea mult în ochii electoratului, cum n-a contat nici pentru englezi, cînd cu Brexit-ul! A contat mult mai mult emoţia colectivă şi dorinţa de schimbare cu orice preţ!

Trump, ca şi Putin, este rodul unei poze false despre lupta împotriva corporaţiilor şi sistemului mondial corporatist, dublată de o alta, a renunţării la exportul cu orice preţ al democraţiei, pretextul imperialismelor de tot soiul de a-i învăţa pe cei mai săraci şi mai slabi cu ce aţă se taie mămăliga; dar nu aceasta este tema noastră, ci aceea a nevoii de minciună şi acceptării inconştiente, chiar cu nonşalanţă a minciunii în bătălia politică! “Cine minte cel mai tare stă pe locul de onoare” pare să fie o deviză pre şi postelectorală confirmată şi răsconfirmată! Şi ne întoarcem, cu aceasta, la programul de guvernare al PSD, mai exact, al lui Dragnea, că e greu de crezut că tot partidul nu are decât naivi care cred că ce li s-a băgat pe gât este şi fezabil!

Am analizat deunăzi programul populist al lui Dragnea, ba între timp am asistat şi la primele sincope şi renunţări în aplicarea lui şi nu o vom face din nou; ne vom mărgini la a observa că nu este vorba de un program de guvernare aşa cum sunt ele definite, ci este mai degrabă pretextul pentru punerea în practică a unui plan politic, prin care să fie ocupate toate posturile cheie din organele legislative şi executive, cu dublul scop, al servirii cât mai fidele şi depline a clientelei politice, pe de o parte, şi al influenţării decisive a procesului legislativ, astfel încât Justiţia să fie pusă cu botul pe labe, pe de altă parte!

Mulţi spun că desubstanţializarea clasei politice de acum s-a produs şi se produce mai departe cu complicitatea alegătorilor; dar nu de alegători e vorba aici, ci de majoritatea cetăţenilor, care nu pot fi numiţi alegători de vreme ce nu au ales! De această complicitate nu se putea să nu beneficieze “prădătorii”, demagogii politici de tipul şi talia lui Băsescu, Tăriceanu, Ponta, pentru care votul dă legitimitate pentru orice, inclusive pentru crimă şi hoţie şi care au găsit în Dragnea ceea ce căutau demult – un individ cu chiar mai puţine scrupule decât au ei înşişi, capabil să mintă fără graniţe pentru a atinge un anumit scop, chiar dacă miza ar putea să fie însuşi statul de drept!

Recentul atac triumfalist al echipei Dragnea et comp. asupra fostului guvern technocrat nu poate fi interpretat şi pus în ecuaţie decât în această manieră; s-a înfiinţat o comisie parlamentară de anchetă care va acuza fostul guvern de furtul a 10 miliarde de lei, respectiv de neregăsirea acestor bani în rectificările de buget, pentru că sumele respective nu s-au constituit ca venituri la bugetul statului! Acţiunea este de o perfidie nemaiîntâlnită şi are dublu scop: pe de o parte, se urmăreşte decredibilizarea guvernului Cioloş, îndepărtarea aurei de guvern cinstit de pe această echipă, care a dus ţara mai departe şi în sus într-o perioadă critică pentru ea; pe de altă parte – şi aceasta este miza cea mai mare – se încearcă deturnarea atenţiei de la faptul că programul Dragnea nu poate fi aplicat, că dă primele semne de necorelare a resurselor cu nevoile … Şi nu se poate nici corecta şi ajusta, că nu se poate veni cu feed-back pe promisiuni votate … şi atunci anchetăm furtul unor bani care nu au existat niciodată, scoatem ochii poporului cu un prejudiciu prezumtiv, ca să nu spun fictiv!

Am văzut zilele trecute un film prost, din care am reţinut doar o replică de efect: “dacă eşti celebru la New York, nu mai trebuie să respecţi nici cele zece porunci”! Ceva îmi spune că Dragnea l-a văzut înaintea mea şi a înţeles tâlcul replicii!

Prof. univ. dr Liviu SPĂTARU