Deputatul social-democrat Ion Spânu, vorbește deschis despre recenta declarație care face trimitere la autonomia Transilvaniei, despre seriozitatea cu care trebuie tratae astfel de manifestări menite să destabilizeze chiar în Anul Centenarului Marii Uniri și pericolele care pândesc România în cazul în care acest deziderat anti-românesc s-ar produce.

Deputat de Caraş-Severin, Ion Spânu a transmis în plenul Camerei Deputaților din Parlamentul României următorul mesaj:

„În spaţiul public a apărut, recent, o declaraţie privind autonomia Transilvaniei. Semnată atât de cetăţeni de etnie maghiară, cât şi de cetăţeni români, declaraţia susţine atât autonomia economică a Transilvaniei, cât şi cea teritorială. Subiectul nu este nou, apare public din când în când şi sunt, în mare măsură, aceleaşi persoane care îl promovează. Cu toate acestea, nu pot să nu remarc reiterarea acestei teme acum, cu puțin timp înainte de sărbătorirea Marii Uniri de la 1918. În plus, documentul poartă, destul de ostentativ, denumirea: “Declaraţie româno-maghiară în anul Centenarului”.

În deschiderea declaraţiei ni se atrage atenţia că: “Multe dintre manifestările dedicate celebrării Centenarului Unirii Transilvaniei cu România, înainte de 2018 şi continuând în ultimele luni, au căpătat accente antimaghiare, sporind neînţelegerea în relaţiile dintre cele două comunităţi”. Evident, nu se oferă niciun exemplu concret, foarte probabil pentru că nu există unul. În mod bizar, proclamarea autonomiei Transilvaniei are menirea, în viziunea semnatarilor, de a linişti apele, astfel încât închipuitele accente antimaghiare să dispară definitiv. O logică mai mult decât rudimentară din partea unui grup cu pretenţii de intelectuali. Manifestările legate de Centenar au în mare parte o componentă culturală, cinstind memoria unor personalităţi ale vieţii artistice româneşti.

De asemenea, există activităţi ale Ministerului Apărării Naţionale care comemorează vitejia soldaţilor români căzuţi la datorie pe câmpurile de luptă. Nu este precizat în textul declaraţiei dacă accentele antimaghiare s-au manifestat în timpul ceardaşului executat pe Monumentul Ostaşului Român din Carei sau în timpul paradei militare de la Sfântu Gheorghe, unde soldaţii români au defilat printre colaci secuieşti.

Un alt motiv, care se invocă în favoarea autonomiei Transilvaniei, este cel al pluralismului cultural şi religios, pentru că “promovarea identităţilor şi tradiţiilor care dau specificul Transilvaniei este în folosul şi al românilor, şi al maghiarilor. Departe de a minimaliza importanţa minorităţilor din Transilvania şi contribuţia acestora la viaţa socială şi economică din regiune. Vreau să fac precizarea că în Dobrogea, de exemplu, trăiesc laolaltă români, aromâni, bulgari, turci, tătari, ţigani, evrei, greci, armeni, ruşi, lipoveni, ucraineni, găgăuzi, germani, italieni, albanezi, sârbi şi unguri. În Dobrogea, reprezentanţii bisericilor ortodoxe şi catolice, împreună cu cei ai religiei musulmane au creat “Forumul celor trei religii”, în care liderii religioşi îşi aduc credincioşii laolaltă.

De altfel, pe tot cuprinsul României întâlnim astfel de situaţii, de comuniune perfectă între cetăţeni români de etnii şi credinţe diferite, Transilvania nefiind din acest punct de vedere un caz aparte.

Deşi este o problemă desfăşurată pe teritoriul României şi, în consecinţă, rezolvarea ei ţine de noi, cetăţenii acestei ţări, textul declaraţiei, coborând cu viteză maximă pe panta logicii elementare, aduce în discuţie Ungaria. Astfel, se precizează că “nu există nimic care să opună, astăzi, interesele României şi Ungariei. Conducerile de stat actuale pot sau nu să corespundă idealurilor societăţilor noastre. (…) Conducerile sunt oricum schimbătoare, căci venirea şi plecarea lor de la putere, la un moment dat, rezultă din chiar natura sistemelor democratice în care trăim”.

Chiar dacă lucrurile ar sta aşa, îmi este destul de greu să înţeleg cum ar putea tranşa o terţă parte o problemă administrativ-teritorială internă a unei ţări membre NATO şi UE, aşa cum este România? De ce ar interveni un alt stat în rezolvarea unui diferend care, după cum ni se spune, este chiar în favoarea românilor?

Pendulând între o dorinţă arzătoare comună româno-maghiară şi una strict maghiară, semnatarii declaraţiei par să se decidă, în final, că autonomia Transilvaniei este, de fapt, visul acestora din urmă, deşi, dacă materialul ar mai fi continuat, este foarte posibil ca lucrurile să se schimbe din nou.

Aşadar, “maghiarii din această ţară sunt cetăţeni ai statului român, având drepturi egale şi inalienabile de a propune modelele de reconstrucţie a statului-patrie comun (…) este firesc să facem din acest an unul de bilanţ şi să întâmpinăm dezideratele neîmplinite ale minorităţii, acestea necontravenind intereselor generale, permiţându-i să se simtă confortabil în România, deci în propria ei ţară”. Acest ultim paragraf este, practic, o chintesenţă a inconsecvenţei în gândire a unui grup de oameni, fie ei intelectuali sau nu. Pe de o parte, există o comunitate interesată să-şi exprime dreptul de a trăi mai bine în propria ţară, iar pe de altă parte îşi doreşte cu ardoare independenţa teritorială şi, deci, să nu mai facă parte din statul respectiv.

Totodată, dacă la începutul declaraţiei românii şi maghiarii îşi dădeau mâna într-un soi de frenezie generală şi cereau într-un glas autonomia Transilvaniei, spre sfârşit, în mod ciudat, românii nu se mai regăsesc în propoziţie.

Sunt de formaţiune economist. Am evitat să mă refer, de această dată, la implicaţiile economice negative pe care le-ar avea asupra Transilvaniei autonomia administrativă.

De asemenea, nu aş vrea să se înţeleagă că această declaraţie este în vreun fel îndreptată asupra comunităţii maghiare din România. Declaraţia mea este strict o analiză asupra unui text cu foarte mari lacune logice, dat publicităţii într-un moment mai mult decât nefericit“.

Sergiu TABAN

Daca ați fost martorii unui eveniment sau ai unei situații neobișnuite care ar putea deveni subiect de știre, contactați-ne la redactie@reper24.ro, pe contul nostru de Facebook sau pe WhatsApp la nr. 0747 081 224

Atmosferă de excepție aseară la cinematograful Dacia din Reșița. Premiera filmului documentar Transylvania Dragon, unul dintre cele mai reușite proiecte ale regizorului Sabin Dorohoi, a avut loc ieri într-o atmosferă de excepție, în acrodurile orchestrei Simona Strungaru Symphonics.

Filmul este singurul de acest gen realizat până acum în România și reprezintă aventurile acrobatului Flaviu Cernescu, prin cele mai frumoase locuri ale Transilvaniei.

După doar 17 zile de filmări și o muncă intensă, în cele mai frumoase și renumite locuri din regiunile istorice Transilvania și Banat, iată că filmul a ajuns și pe marile ecrane.

Prima oprire a balaurului a fost la Timișoara, devenită astfel kilometrul 0 al filmărilor care s-au desfășurat, ulterior, în 14 locații celebre din zona de vest a țării. Următoarea oprire a fost Reșița, locul în care Flaviu Cernescu a reușit să stabilească un nou record național, mergând pe un slackline la 80 de metri înălțime, între cele două turnuri din Mociur.

Au urmat Bocșa, Carașova, cascada Bigăr, prima cale ferată din România Anina – Oravița, Băile Herculane, Arsenal Park Orăștie, vestita cetate a orașului Alba Iulia – Alba Carolina, Mocăniţa din Vişeul de Sus, Cascada Cailor, Salina Turda și Trasfăgărășanul. Ultima zi a filmărilor a avut loc Castelul Corvinilor, unul dintre reperele istorice de maximă importanță pentru ardeleni și bănățeni.

Cu toate că lansarea documentarului a avut loc deja, reșițenii nu au reușit până ieri să savureze filmul așa cum se cuvine. Astfel, cinematograful Dacia a fost plin, iar orchestra care a asigurat live linia melodică a filmului i-a lăsat pe toți cu gura căscată.

Simona Strungaru a reușit să transpună acordurile electronice inițiale, în adevărate opere de artă, care le-au făcut spectatorilor pielea de găină de emoție și care au amplificat cu siguranță adrenalina transmisă de Flaviu de la zeci de metri deasupra solului.

„Este o muncă deosebită dar pe care nu o simți atunci când o faci cu drag. Eu am ascultat muzica compusă de Deepside Deejays, avea foarte multe elemente electronice pe care a trebuit să le transpun în sonorități orchestrale, pentru că lucrăm cu instrumente care fac parte din orchestră. Acest lucru sper că a redat cât mai fidel senzația pe care muzica electronică o crea la vizionarea filmului. Pentru mine este o mare dorință să pot continua cu acest fel de proiect pentru că muzica de film mă atrage foarte mult și este mereu o nouă provocare să vezi cum poți sublinia dinamica imaginilor prin sunete. Îi mulțumesc foarte mult lui Sabin pentru încrederea oferită, pentru că am avut un timp foarte scurt pentru a putea acoperi acest proiect”, a declarat Simona Strungaru.

Alexandra JURCA

Filmările pentru “Transylvania Dragon – Balaurul din Transilvania”, cel mai spectaculos film documentar al anului, singura producție de acest gen din România, au ajuns la final, în prezent realizatorii fiind în căutare de finanțări pentru realizarea părții de post-producție. Dacă lucrurile merg bine, filmul va putea fi vizionat de fani anul viitor, în perioada Paștelui.

În urmă cu o săptămână, regizorul Sabin Dorohoi a spus “CUT!”, după 17 zile de filmări intensive în cele mai frumoase și renumite locuri din regiunile istorice Transilvania și Banat. Prima oprire a fost Timișoara, devenită astfel kilometrul 0 al filmărilor care s-au desfășurat, ulterior, în 14 locații celebre din zona de vest a țării. Reșița – locul în care sportivul a reușit să stabilească un nou record național, mergând pe un slackline de 45 de metri, la 80 de metri înălțime, între două turnuri dezafectate ale UCMR, emblematice pentru orașul de pe Bârzava. Au urmat Bocșa, Carașova, cascada Bigăr, prima cale ferată din România Anina – Oravița, orașul de suflet al împărătesei austriece Sissi – Băile Herculane, Arsenal Park Orăștie, vestita cetate a orașului Alba Iulia – Alba Carolina, Mocăniţa din Vişeul de Sus, Cascada Cailor, Salina Turda și Trasfăgărășanul. Ultima zi a filmărilor a avut loc Castelul Corvinilor, unul dintre reperele istorice de maximă importanță pentru ardeleni și bănățeni.

”Deşi perioada oficială de filmare s-a încheiat, există o şansă să mai filmãm încă o locaţie celebră din Transilvania înainte de a începe prelucrarea filmului, dar vom face acest anunț la momentul oportun, când toate detaliile vor fi stabilite. Vreau să le mulțumesc tuturor celor care ne-au sprijinit în această călătorie extreme de solicitantă, dar care ne-a adus satisfacții infinit mai mari decât sacrificiile pe care am fost nevoiți să le facem: mass-media, autorități, bănățeni, transilvăneni, tuturor celor care ne-au întins o mână de ajutor atunci când am avut nevoie” , a declarat regizorul Sabin Dorohoi.

Pentru ca documentarul să intre în următoarea fază, cea de post-producție, este necesară finanțarea. “Fiind un proiect de voluntariat, deocamdată am reuşit sã obţinem doar finanţarea necesară deplasării echipei în cele 17 zile prin România şi închirierii echipamentului pentru filmarea propriu zisă. Pentru tot ceea înseamnă partea de post-producţie, încă nu am gãsit finanţarea necesară. Va urma un proces foarte elaborat de găsire a partenerilor financiari pentru finalizarea filmului şi ulterior de alegere a întregului material filmat, care totalizeazã în jur de 35-40 de ore! Acesta va fi condensate în 52 de minute, durata standard pentru un documentar TV”, a explicat regizorul Sabin Dorohoi.

Odată rezolvat aspectul financiar, filmul  “Transylvania Dragon – Balaurul din Transilvania” ar urma să fie lansat în primăvara anului 2015, în jurul Paștelui. Până atunci, cei interesați vor putea vedea în premieră, în mediul online și la TV, o serie de mini-episoade, cu o durată de aproximativ 2 minute, în fiecare lună, până la lansare.

Karina TINCUL