Vinerea Mare sau Vinerea Patimilor este ultima zi de vineri înaintea Paștelui și ultima vineri din Postul Mare. Vinerea Neagră sau Vinerea Seacă, cum mai este numită, este, din străbuni, o zi încărcată de semnificații, dar și de restricții și superstiții. Chiar dacă tot mai mulți creștini încep să piardă taina Sărbătorilor Pascale, sunt locuri în care tradițiile merg mai departe neatinse și sunt respectate cu sfințenie.

Este una dintre cele trei zile de sărbătoare religioasă creștină numite „Triduum Sacrum” din care face parte Joia Mare, Vinerea Mare și Sâmbăta Mare. După credința creștină, în această zi a avut loc moartea lui Hristos, care a fost răstignit și și-a dat ultima suflare pe cruce pentru răscumpărarea neamului omenesc de sub jugul păcatului strămoșesc.

Obiceiuri și tradiții

Unii creștini țin astăzi un post sever, numit și post negru, pentru iertarea păcatelor, dar și din respect pentru suferința prin care a trecut Iisus pe cruce.

Vineri dimineață au avut loc Ceasurile împărătești, Vecernia, în timpul căreia se face și ”Punerea în mormânt” ori scoaterea Epitafului în mijlocul bisericii, spre închinare și Pavecernița. După slujba de seară din Vinerea Mare, femeile obișnuiesc să meargă la morminte, unde aprind lumânări și își jelesc morții.

Ce nu ai voie să faci

În Vinerea Mare nu se fac copturi, nu se mănâncă urzici și nu se folosește oțet pentru că Biblia spune că, aflat pe Cruce, Iisus a fost bătut cu urzici, iar buzele i-au fost udate cu oțet.

De asemenea, astăzi nu se spală, nu se coase și nu se sacrifică păsări sau animale.

Trebuie evitate lucrările agricole, îndeosebi mersul pe câmp, semănatul sau alte activități similare. Ziua mai poartă și numele de „Vinerea Seacă”, iar asta pentru că tot ceea ce se seamănă nu rodește.

O altă vorbă din bătrâni spune că astăzi nu e bine nici să te tunzi pentru că asta prevestește moartea unei persoane din familie.

În Vinerea Mare nu se săvârşeşte Liturghie, iar morții nu se îngroapă decât cu bătăi de toacă.

Din bătrâni se crede că dacă plouă în Vinerea Paștelui anul va fi mănos, iar dacă nu, nu va fi roditor. Astfel, unii cred că, dacă se scufundă în apă rece de trei ori în această zi, vor fi sănătoși tot anul.

Dincolo de obiceiuri locale și tradiții, tot mai puțin respectate printre creștinii ortodocși, cert este că Vinerea Patimilor este ziua smereniei, indiferent de religie sau convingeri. Această și este una a curățeniei în suflet și în gând, ziua iertării.

foto: capital.ro

Karina TINCUL

Duminica Floriilor marchează, an de an, intrarea Domnului în Ierusalim, pe un asin, întâmpinat cu flori, cu ramuri de măslin şi de finic de mii de oameni şi aclamat ca un adevărat împărat prin cuvintele: „Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine în numele Domnului!”. Această sărbătoare este una dintre cele mai importante din calendarul creștin-ortodox, reprezentând singura dată când Mântuitorul a acceptat să fie aclamat ca împărat. În această zi, se ţine o Liturghie diferită de cea care se oficiază în celelalte duminici, iar credincioșii merg la biserică cu crenguțe de salcie. Acestea sunt binecuvântate de către preot în cadrul unui moment special, ținut înainte de Liturghie.

În aceste zile înfloresc urzicile, dar fără a fi bune de mâncat, semnificând şi apropierea sfârşitului postului Paştelui. De aceea, sărbătoarea de Florii se mai numeşte şi „Nunta urzicilor”. Sărbătoarea Floriilor, ziua numelui pentru toţi cei botezaţi după flori, are rădăcini adânci în istorie. Pe vremea romanilor, era dedicată Zeiţei Flora. Ulterior, creştinii au transformat-o în ziua de debut a pregătirilor pentru Învierea Domnului, legând-o de intrarea Domnului în Ierusalim.

Fetele care vor să-şi întâlnească sufletul-pereche trebuie să fiarbă busuioc în apă la miezul nopţii şi să se spele pe cap cu ea, apoi să o toarne la rădăcina unui copac înflorit, înainte de răsărit. Tradiția spune ca este bine ca în ziua de Florii să se aerisească hainele, să se primenească obiectele din casă, iar fetele să-şi scoată zestrea afară în soare, pentru a-şi atrage ursitul. Fetele mari din Banat şi Transilvania pun o oglindă şi o cămaşă curată sub un păr altoit. După răsăritul soarelui, acestea sunt luate şi folosite ca talismane pentru dragoste şi sănătate.

Dacă în cazul bărbaților, cel mai sărbătorit nume de Florii este Florin, în cazul femeilor, printre cele mai sărbătorite nume se află Viorica și Florentina. Iată lista numelor sărbătorite de Florii. Anemona, Brânduşa, Camelia, Codrin, Codrina, Codruţ, Codruţa, Crăiţa, Crenguţa, Crina, Crinu, Crinuţa, Crizantema, Dalia, Delia, Floarea, Flora, Florenţa, Florentin, Florentina, Florica, Florin, Florina, Garofiţa, Gențiana, Gherghina, Iasmin, Iasmina, Iris, Lăcrimioara, Laur, Laura, Laurenţiu, Laurian, Lauriana, Malina, Margareta, Micșunica, Mugurel, Narcis, Narcisa, Panseluţa, Romaniţa, Roza, Rozalia, Trandafira, Violeta, Viorel, Viorela, Viorica, Zambila, Zambilica.

Redacția Reper24 urează tuturor sărbătoriților acestei zile un sincer La Mulți Ani!

Dan AGACHE

Într-un an cu totul diferit, în care școala s-a mutat pe platforme online, și serbările arată altfel. Profesorii organizează evenimente online. Elevii prezintă obiceiuri, tradiții, colindă în fața camerelor. Din spatele ecranelor, părinții le sunt alături.

Astfel, la activitatea online „Obiceiuri și tradiții pentru sărbătorile de iarnă – colindăm cu drag din Muntenia, Oltenia și Banat” la care au participat timp de 75 de minute – 12 cadre didactice și 88 de elevi, de la Colegiul Național „Mircea Eliade”, Școala Gimnazială Nr. 2 Videle și Școala Gimnazială „Mihai Viteazul” din Craiova.

Spiritul Crăciunului este prezent în școala online la Colegiul Național „Mircea Eliade” Reșița și prin creațiile elevilor, felicitări, scrisori adresate lui Moș Crăciun, ornamente pentru brad, serbări online în jurul ieslei pruncului Isus, confecționare de brazi din materiale ecologice pentru a participa la  concursul organizat de Primăria Reșița, întâlniri cu părinții și elevii, desfășurate la nivelul tuturor grupelor și claselor de elevi, de la preșcolar la liceu.

Colindatul este obiceiul cel mai bine păstrat. Colindele poartă prin veacuri cuvântul tainic al Nașterii Sfinte. Ele sunt o sinteză a spiritului creator și religios al poporului roman. Bucuria colindului este nemărginită.

Banatul este una dintre regiunile etno-folclorice în care tradițiile s-au păstrat nealterate, fiind transmise din generație în generație. Marile sărbători creștine, dar și evenimentele importante din viața omului au un farmec aparte aici.

În aceste vremuri grele, când cetele de colindători nu mai pot cutreiera să anunțe cu bucurie Nașterea Domnului, au organizat o întâlnire între elevii participanți la proiect în mediul virtual. Magia sărbătorilor de iarnă a cuprins școala online, trecând prin Banatul de Munte, Cetatea Băniei până în codrii imenși de stejari ai legendarului Teleorman.

Elevii de la Colegiul Național „Mircea Eliade” Reșița, îndrumați de profesorii Cornelia Bribete, Camelia Brașoveanu, Ghiorghița Fercea, Nicoleta Marcu, Beatrice Mihăilescu, Adela Roșu, Rodica Sașec, Mihaela Zgârdea, au prezentat obiceiuri din străbuni păstrate și azi în Banat: colinda Pițărăilor, despre Colindătorii care în ziua de Crăciun merg cu Steaua, despre Colindul Dubașilor – unul dintre cele mai frumoase și unice obiceiuri din Banat și despre obiceiul Sânvăsiilor de Anul Nou. Au cântat colinde, au prezentat costumul popular din zona Fârliug și un plugușor foarte reușit, însoțit de strigături, pocnete de bici și sunete de clopoței.

Copiii de la Școala Gimnazială Nr. 2 Videle din Teleorman, coordonați de profesorii Monica Iorga, Simona Miu și Flori Vintilă, care se aflau în Săptămâna Altfel, au prezentat obiceiuri specifice județului Teleorman pentru diferite momente ale sărbătorilor de iarnă, versiuni ale legendei bradului și o scenetă de Crăciun, iar elevii Școlii Gimnaziale Mihai Viteazul din Craiova, coordonați de profesor Nicol Barbu, obiceiuri specifice zonei Oltenia- colinde de copii, cântecele de stea, vicleimul, plugușorul, sorcova, jocuri cu măști,  inclusiv obiceiuri, tradiții și superstiții de Ignat – ziua sacrificării porcului de Crăciun.

Atmosfera a fost superbă, emoționantă, înălțătoare, bucuria nașterii lui Isus a pătruns în suflete ca o lumină caldă, chiar dacă întâlnirea a avut loc pe Google – Meet. Copiii au fost îmbrăcați în costume populare autentice, au cântat „Steaua sus răsare”, „Trei magi de la răsărit”, „O ce veste minunata”, „O brad frumos”, „Florile dalbe”, au răsunat urări de sărbătoare și clinchet de clopoței. S-a comunicat, s-au făcut aprecieri și urări inclusiv pe chat. Elevii, coordonați de cadrele didactice s-au documentat din cărțile specialiștilor folcloriști, din povestirile spuse de bunici și părinți, dar au povestit și propria experiență, despre cum îl așteaptă pe Moș Crăciun, cum merg cu colinda, cum își pun în trăistuțele din pânză nucile, colacii, covrigii și merele primite de la gazde.

Farmecul melodiilor și textelor poetice ale colindelor este inegalabil. Tinerei generații îi revine sacrul rol de a duce mai departe acest inestimabil tezaur popular, după cum informează reprezentanții Colegiului Național „Mircea Eliade” din Reșița implicați în această acțiune.

Redacția

Consiliul Judeţean Caraş-Severin, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Caraș-Severin organizează în data de 11 martie 2020, ora 10:00 la Colegiul Naţional „Mircea Eliade“ Reşiţa, Amfiteatru, etaj.II, manifestări prilejuite de Lăsatul Secului.

Manifestarea „Carnavalurile populare de Lăsatul Secului ‒ Leoarfele/Făşanc/g“ va cuprinde prezentarea cărţii „Practici carnavaleşti de Lăsatul Secului“, Adela Lungu-Schindler şi expunerea obiceiului în urma unor cercetări de teren realizate de către elevii clasei a XI C,  în diferite localităţi cărăşene.

Evenimentul face parte din Programul 2 ‒ Conservarea tradiţiilor şi obiceiurilor cu măşti de primăvară al Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Caraș-Severin şi îşi propun promovarea acestora în mediul educaţional.

foto: facebook

Elena FRANȚ

Babele de martie vestesc venirea primăverii. Se spune că în aceste zile Baba Dochia, cea care aduce iarna începe să-și dea jos cele 9 cojoace, câte unul în fiecare zi și astfel în fiecare zi afară se face puțin mai cald, iarna lăsând loc primăverii să vina.
Babele reprezintă o tradiție pur românească, de pe 1 până pe 9 martie fiecare își alege o zi, sau mai bine zis o babă. Așa cum va fi vremea în acea zi, așa este și firea omului respectiv spun unii bătrâni. Alții spun că așa cum este vremea în acea zi, așa va fi și anul pentru acel om. Adică, dacă vremea este frumoasă și soarele strălucește, acel om este voios și bun la suflet sau îi va merge bine tot anul următor; dacă în schimb este întunecat atunci acela nu este un om bun la suflet și este cam supărăcios. Tot în tradiția românească se spune că dacă ninge sau plouă în acea zi este semn de bogăție.

Despre istoria românească a babelor, historia.ro relatează: „Conform unei legende culese din popor chiar de Gheorghe Asachi, Dochia era fiica conducătorului dac, Decebal. Fata era nespus de frumoasă, lucru care se știa în toate cele patru zări. În vremea în care romanii au ajuns pe teritoriul Daciei, liderul lor, împăratul Traian s-a îndrăgostit de Dochia. Ea refuză să devină soția lui și fuge pe muntele sacru al dacilor, Ceahlăul. Romanul se pare că a urmărit-o până acolo. Dându-și seama că nu poate scăpa de el, Dochia s-a rugat zeului Zamolxe. Aşa că frumoasa fată, împreună cu oile sale, a fost transformată în stâncă“.

În Bucovina, legenda Dochiei – fata de împărat – este puțin diferită: „Fugind de un rege cotropitor ca voia să o ia de nevastă, ea a fugit pe munte. Tot urcând şi purtând nouă cojoace, fetei a început să îi fie cald. Şi rând pe rând a început să arunce câte unul. Când a ajuns în vârf, iarna era în toi. Aşa că Dochia, mânioasă, a început să îl ocărască pe Dumnezeu, iar pentru cuvintele sale, Acesta a pedepsit-o, transformând-o în stană de piatră“.

Se pare că din legenda Dochiei a pornit și așa-zisul mit al babelor. „Întâlnite adesea în folclorul românesc, babele sunt acele femei înțelepte, care au o legătură strânsă cu divinitatea. De multe ori, ele erau ursitoare, moașe și cele care aveau câte un leac pentru orice boală. Zilele Babelor sunt primele nouă zile ale lunii martie, zilele cele mai schimbătoare, capricioase, asemenea unor femei. Tradiția a rămas ca pe 1 martie, fetele și femeile „își pun o babă”, așa vor afla cum vor fi tot anul:frumoase sau urâte, vesele sau supărate, în funcție de vremea din ziua aleasă“.

Așadar de astăzi, din prima zi de primăvară calendaristică și până în data de 9 martie, există obiceiul de a ne alege o babă; o zi pe care să o observăm din punct de vedere meteorologic, astfel încât să aflăm cum ne va fi anu, viața ori iubita.

Dan AGACHE

La 40 de zile de la Nașterea Domnului, în data de două februarie, Biserica sărbătorește „Întâmpinarea Domnului“ sau Stretenia. Ziua aceasta se mai numește în popor și Ziua Ursului. Acum, anotimpul rece se luptă cu cel cald, moment propice pentru a face previziuni meteorologice.

Se spune din bătrâni astăzi ursul iese din bârlog și joacă jur-împrejur. Dacă afară e soare și ursul își vede umbra, se va speria și se va întoarce în bârlog, unde va mai sta 6 săptămâni, pentru că atât va mai ține iarna. Dacă nu-și va vedea umbra, atunci va rămâne afară și iarna se va opri, iar primăvara urmează să se apropie.

Tradiția populară mai spune despre Ziua Ursului că este una cu multe ceasuri rele, iar cine face nuntă astăzi, va avea parte numai de necazuri și nu-i va merge bine. Este și o sărbătoare a babelor, care se adună toate la un loc și vorbesc vrute și nevrute.

Un obicei vechi care se mai practică în ziua de Stretenie, este „Târcolitul viilor“. Conform acestuia, capul familiei are datoria de a trece pe la vie în dimineața acestei zile. Totodată, gospodarul trebuie să aibă la el un fel de caltaboș (bundarete) și o sticlă de vin în traistă. Va oficia un fel de ritual: va ocoli via de trei ori, va pune în fiecare colț al podgoriei un caltaboș, după care va tăia o coardă de viță de vie, o va unge cu funingine și va bea o gură de vin. La final, după ce toate acestea au fost îndeplinite, va rosti o formulă magică: „ Doamne să-mi faci strugurii cât bundaretele de mari“. În general ziua de Stretenie se ține pentru sporul casei și pentru sănătate.

Superstițiile specifice acestei zile sunt numeroase, multe dintre ele făcând referire la vremea care va urma: cine va lucra astăzi, va cădea în boală și i se va strâmba gura; dacă un bou va bea apă din streașina casei, atunci anul va fi cu mană pentru albine și oi; dacă este cald, atunci în timpul anului vara va fi călduroasă și îmbelșugată, iar dacă este frig, ger și viscol, atunci vara va fi răcoroasă și neroditoare.

(bundaretele – un amestec de carne, ficat, inimă, splină si slănină fiartă de porc, se fierbe, se sfințește, se taie felii și se mănâncă în vie după un ritual exact fiind purtător de forte magice și înnoitoare.)

sursă foto: spiritualitate Daco-Românească-WordPress

Dan AGACHE

Deși numărul etnicilor germani din comuna Măureni s-a redus semnificativ în ultimii ani, conducerea administrației locale nu vrea să fie uitate originile comunității de ale cărei destine se ocupă.

Primarul Brian Filimon dorește să intensifice colaborările cu etnicii germani și în viitor să reînvie în Măureni tradițiile acestora. Edilul speră că prin strădania sa de a păstra viu spiritul german, etnicii să se reîntoarcă cu bucurie în comunitate.

„Originile comunității noastre Moritzfeld pleacă de la acești etnici germani care ne-au făcut cinste, au lăsat ca moștenire o comună ordonată pe care noi avem misiunea să o ducem până la capăt așa cum trebuie.

Ne gândim și în viitor să readucem tradițiile acestea germane. Etnicii germani au câte o întâlnire în fiecare an în câte un oraș din Germania și ne-am gândit că îi chemăm aici să facă întâlnirea. Noi nu vrem să rupem această istorie și aceste aspecte pozitive pe care etnicii germani ni le-au lăsat și încercăm să păstrăm aprinsă făclia de colaborare cu etnicii germani”, a declarat primarul Brian Filimon.

Un eveniment important pentru etnicii din Măureni a fost celebrarea celor  200 de ani de la sfințirea Biserii Romano-Catolice „Sfântul Martin de Tours“, la care a fost prezent vicarul general Johann Dirschl, pr. Lóránd Máthé din Gătaia și pr. Martin Jäger din Anina, reprezentanți ai Forumului Democratic al Germanilor din Caraș-Severin și, bineînțeles, primarul comunei.

După oficierea Liturghiei, în căminul cultural din localitate au avut loc și câteva momente artistice ale reprezentanților formațiilor de dansuri populare șvăbești „Edelweiß“ – „Floare de Colț“ din Deta și din Banatul Montan – „Enzian”- „Gențiana“ din Reșița.
Jubileul de 200 de ani ai Bisericii Romano-Catolice „Sfântul Martin de Tours“ din  Măureni a fost marcat și prin rugăciuni și depunere de coroane de flori la monumentul eroilor, victimele celor două Războaie Mondiale și a deportării germanilor în fosta URSS.

Edilul Filimon a precizat că pentru el ca reprezentant al primăriei a fost o onoare să fie în mijlocul etnicilor germani la această sărbătoare și are în plan câteva inițiative care să îi determine pe cei plecați din comună să se întoarcă și să o viziteze cu bucurie și cu mândrie.

„Vrem ca aceste tradiții să le readucem în comunitatea noastră, așa cum avem posibilitatea și ne-am gândit la un kirvai, să îi chemăm și la o vizită la cimitirul catolic, avem un cimitir catolic mare, la biserică, noi încercăm să reabilităm și biserica la o anumită perioadă, să o avem existentă și vie, încercăm să ținem viu acest spirit german în comunitatea noastră!”, a mai spus primarul din Măureni, Brian Filimon.

Preocupările sale pentru a reîntregi comunitatea etnicilor germani din Măureni vine și din familie, mama edilului având rădăcini șvăbești.

Elena FRANȚ

Consiliul Judeţean Caraş-Severin, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Caraș-Severin (CJCPCT CS) în parteneriat cu Primăria şi Consiliul Local Târnova organizează joi de la ora 12:00, în localitatea Târnova „Măsuratul oilor“.

Tradiţionala manifestare va cuprinde filmarea obiceiului şi mediatizarea acestuia precum şi stocarea pentru arhiva CJCPCT CS.

„Măsuratul oilor“, obicei străvechi, constituie pentru comunitatea din Târnova o adevărată sărbătoare. Oieritul în zona montană a fost, este și va fi o îndeletnicire îndrăgită, specifică și rentabilă.

„Măsuratul oilor“ are o importanță majoră în viața comunității, acțiunea în sine se petrece la o stână, în cazul de față, la stâna lu’ Călinuţ dân Dealu’ Murgaii. Aici se va măsura cantitatea de lapte dată de fiecare turmă după care oile pleacă la munte. Această cantitate va fi etalonul pentru brânza pe care o vor primi proprietarii în vară de la ciobanii care le îngrijesc animalele.

Pentru a întregi atmosfera, la sfârșit va avea loc o agapă, meniu fiind unul simplu, cu produse specifice.

La reușita evenimentului va participa şi Orchestra „Virtuozii Semenicului“, condusă de prof. Petrică Vița, care va da farmec şi culoare prin interpretarea unor melodii tipice acestui obicei ‒ moment muzical susținut la fluiere de către Costel Pițigoi, Toma Tudor și Petrică Vița, după cum ne-a informat prof. Ioan Benga – Managerul Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Caraș-Severin.

Diana RADU

Una dintre sărbătorile tradiționale din Caraș-Severin va fi marcată marți, 5 martie, de comunitatea croată din Rafnic și Clocotici: Făşanc-ul, sărbătoare care anunță sfârșitul iernii și pregătirea de Postul Paștelui.

Tradiţionalul Făşanc al etniei croate va fi organizat anul acesta de Consiliul Județean Caraș-Severin, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Caraș-Severin (CJCPCT CS), Primăria şi Consiliul Local Lupac şi Căminul Cultural Clocotici respectiv cel din  Rafnic.

Organizatorii vor acorda diplome pentru cea mai reuşită mască, pentru cel mai tânăr participant, pentru Alaiul Făşancului, pentru Colectivul fiecărui Cămin Cultural din cele două comunităţi şi pentru Primăria Lupac, care menţine tradiţia frumoasă a acestei sărbători şi o promovează în fiecare an.

Manifestarea va avea loc în cele două comunităţi, la Rafnic, începând cu ora 15:00, iar la Clocotici de la ora 19:00.

Diana RADU