Atunci când spui Reșița, spui industrie, siderurgie, construcții de mașini; spui tradiție, spui istorie industrială, spui pepinieră pentru ce era odată „meseria“ învățată în „Cetatea de foc“. Am rămas cu amintirile, cu sunetul șlapilor de lemn al miilor de muncitori ce intrau dimineața la „făbrică“, pe lângă „Țăndărică“, cu „duda“ ce dădea deșteptarea orașului și anunța stingerea la căderea nopții. Am rămas cu o strângere de inimă la vederea locomotivelor diesel-electrice, acum ruginite și scorojite despre care mulți spun că sunt bunne de fier vechi; la gândul că atunci când aprinzi lumina, kilowații ce-ți cresc factura provin din turbinele hidrocentralelor făcute la Reșița, că pe mările și oceanele lumii navigau odată, sub pavilion românesc, nave de mare tonaj propulsate de motoare făcute la „Navale“.

Din toate acestea au rămas doar vise spulberate, fărâme de amintiri pentru că nu mai sunt prea mulți care să-și amintească. Reșița continuă să trăiască din amintirea a ceea ce era odată industria acestui oraș. Amintiri și regrete că nu s-a făcut mai mult. Nu am știut? Nu am vrut? Nu a avut cine? Întrebări ce nu vor primi răspuns decât din partea celor ce odată erau sufletul acestei industrii: muncitorii. Ei cu priceperea lor și cadrele tehnice, inginerii (eheheee ce era odată un inginer și cu cât respect era privit de ceilalți).

Am primit la redacție o epistolă, semnată de un UCMR-ist ce își spune Asterisc. Poate că atât a rămas din Reșița industrială, un asterisc pe harta obiectivelor industriale ale României și ale lumii. O scrisoare deschisă fără un „adrisant“ anume, dar cu trimitere clară la cei ce au administrat industria reșițeană în general și UCMR-ul în mod special. O misivă intitulată simplu, dar atât de profund „250“:

„Moștenirea iți este de folos doar dacă te apuci să scrii o carte de istorie sau să te ții de ceva când te afli într-un loc în care doar pașii lasă urme, mintea nu.

Prezentul, viitorul, ca să existe, nu trebuie să se bazeze doar pe moștenire.

Inovația este, și a fost, cea mai mare nevoie pentru a avea succes sau pentru a supraviețui. Fiecare organizație, care se vrea lider de piață sau care vrea să supraviețuiască, are drept componentă de bază inovarea.

Pentru a inova este nevoie de creativitate.

Creativitatea este apanajul omului și va rămâne așa.

UCMR sărbătorește 250 de ani, de existență, dar este pe cale să ajungă ca nici macăr să nu mai poată supraviețui.

UCMR nu a dus lipsă de inovatori, dar a avut și coordonatori care nu au știut să-i îndrume și i-au trimis în șomaj tehnic. Toți coordonatorii din urmă, ca interpreți reprezentativi, au eșuat direct în faliment.

Creativitatea este cel mai confuz comportament uman și, ca și coordonator vremelnic care nu o poți stăpâni, poți găsi multe elemente constitutive de nevinovăție ca să-ți sprijini comportamentul și să continui cu practicarea eșecului tolerat.

Există și un sindrom: „not invented here”!, care este un afront la adresa specialiștilor.

În final, de când lumea se plătește curajul, ideea și prostia. După ce alegi să plătești doar prostia, ajungi să nu mai poți nici măcar să supraviețuiești“.

de Asterics

Trist, adevărat, revoltător și din păcate inutil; tot ceea ce trebuia distrus, s-a rezolvat. Rămânem doar cu amintiri și din păcate cu un gust amar, astăzi, 3 iulie, când ar trebui să sărbătorim 250 de ani….

Sursă foto: uzpcarasseverin.wordpress.com

Dan AGACHE

Casa de Căsătorii din Reșița se află de ieri sub semnul autenticității, cei care îi trec pragul având ocazia să vadă o inedită expoziție de costume populare în cadrul unui proiect al Primăria Reșița realizat împreună cu Ansamblul folcloric Bârzava. Prin acest proiect se dorește păstrarea unei valori unice fundamentale, și anume, tradiția populară.

Expoziția de costume populare a demarat cu două acțiuni ce s-au derulat în centrul civic al municipiului și în Parcul Tricolorului, unde tinerii din Ansamblu, cu ocazia zilei de Dragobete, dar și a inaugurării expoziției au avut un moment artistic și și-au arătat dragostea în cel mai autentic mod.

,,Dorim ca tinerii noștri să-și amintească cu drag de cum au trăit părinții și bunicii lor”, ne-a mărturisit coordonatorul Ansamblului folcloric ,,Bârzava”, Maria Aghescu.

Primăria Reșița dorește promovarea producătorilor autohtoni și astfel le oferă oportunitatea de a-și expune creațiile, iar doritorii le pot achiziționa. Tinerii ce se vor căsători la casa de cununii pot organiza o ședință foto în decorul pregătit de organizatori.

Proiectul Primăriei Reșița a adus laolaltă creatori exclusiv din Banatul Montan, precum: Reșița, Câlnic, Verendin, Teregova, a căror costume, lucrate până la ultimul detaliu în atelierele lor, pot fi admirate de iubitorii de port popular.

Programul de vizitare al acestei expoziții permanente este în zilele în care se desfășoară evenimente la casa de cununii, dar și în zilele în care se vor organiza acțiuni deosebite în centrul civic.

,,Doresc să le mulțumesc organizatorilor, colegilor mei din primărie, doamnei Maria Aghescu, domnului Dan Mirea, care a dorit să se implice în acest proiect, deoarece obiectivul nostru este exact promovarea costumului tradițional românesc”, ne-a declarat viceprimarul municipiului Reșița, Mădălina Chiosa.

Codrina RAICA

Consiliul Județean Caraș-Severin, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Caraș-Severin în colaborare cu Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, filiala Caraș-Severin organizează astăzi, 16 decembrie 2020, ora 16:30, ora României, o conferință cu participare națională și internațională.

Evenimentul se va desfășura on line, pe meet și va fi susținut de domnul prof. dr. Dumitru Jompan. Titlul conferinței este „Colindăm, noi, colindăm – Cu colinda din Banatul de munte/Tradiții și obiceiuri de iarnă“.

Mai jos atașăm lista invitaților:

1. Emil Mateiaș, Cineclub Oțelu Roșu/Germania
2. prof. dr. Constantin Tufan-Stan, Lugoj
3. prof.univ.dr. Lucian Emil Roșca, Universitatea de Vest Timișoara
4. lect.drd. Iudit Călinescu, Catedra de limba și literatura română/Universitatea din Szeged, Ungaria
5. lect. univ. dr. Maria Șpan, Universitatea „Lucian Blaga“ Sibiu
6. etnolog drd. Smaranda Mureșan, Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud
7. prof. dr. Valentina Fiștea-Homescu, Colegiul Național „Diaconovici-Tietz“ Reșița
8. dr. Adrian Deheleanu, Muzeul Național al Banatului Timișoara
9. Mihaela Popescu, președinte Asociația „Agora for Life“, Gent, Belgia
10. dr. etnolog Tudor Colac, cercetător științific al Academiei de Științe din Republica Moldova, fost director general Centrul Național de Conservare și Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial, Chișinău, Republica Moldova
11. prof. Adela Schindler, Colegiul Național „Mircea Eliade“ Reșița
12. drd. Mărioara Sfera, Vârșeț, Serbia
13. prof. Elena Stoica, fost director CJCPCT Vâlcea
14. Amalia Boari, șef serviciu Cercetare-valorificare CJCPCT Vâlcea
15. drd. Ioan Valentin, consilier asistent Serviciul Județean Bacău al Arhivelor Naționale
16. Doru Dinu Glăvan, președinte UZPR/Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România
17. Prof.Pamfil Bilțiu, etnolog/folclorist, Baia Mare/Maramureș
18. Simion Novac, student la Royal Academy of Music și Tenor la Philharmonia Chorus Londra
19. Drd. Emanuel Bălan, Târgu Neamț
20. Prof. Mihaela Pavăl, Târgu Neamț/Humulești
21. dr.ing. Iacob Voia, Slatina Nera/Caraș-Severin
22. Dan Radosav, manager Muzeul Satului Bănățean Timișoara
23. prof.dr. Maria Hadiji, Muzeul Satului Bănățean Timișoara/MSB, șef secție expozițională MSB
24. prof. Cornelia Ciobanu, manager CJCPCT Botoșani
25. dr.ist. Lucian Lefter, consultant artistic CJCPCT Vaslui
26. etnolog Corina Isabella Csiszár, Centrul Judeţean pentru Conservarea Promovarea Culturii Tradiţionale „Liviu Borlan“ Maramureş
27. dr. Ana Hamat, Muzeul Banatului Montan Reșița
28. Zoe Fuicu, redactor muzical, Radio Timișoara
29. Carmen Neumann, muzeograf – Muzeul Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță Caransebeș
30. dr. Mircea Cîmpeanu, Cluj-Napoca

Lorena POENARU

„Una din legendele simbolului primăverii ne spune că odată soarele a coborât pe pământ, luând chipul unui tânăr, pentru a participa la o horă dintr-un sat. Zmeul cel rău, văzând că a luat chipul unui tânăr, l-a răpit și l-a închis într-o temniță, provocând suferință întregii naturi.
Se spune că râurile au încetat să mai curgă, păsările nu mai cântau… până nici copii nu mai râdeau. Nimeni nu știa ce să facă până când, un tânăr voinic s-a hotărât să îl înfrunte pe zmeu și să elibereze soarele. Acesta a pornit la drum, având puterea multora dintre pământeni. Călătoria tânărului a durat 3 anotimpuri: vara, toamna și iarna. Spre sfârșitul ierni, acesta a găsit castelul zmeului și s-au luptat zile întregi până când zmeul a fost doborât.
Slăbit și grav rănit, tânărul a reușit să ajungă până la temnița soarelui, l-a eliberat, dupa care a murit, sângele acestuia curgând pe zăpada albă. Soarele a urcat pe cer și a vestit venirea primăverii, umplând de fericire inimile pământenilor. De atunci, tinerii împletesc doi ciucurași, unul alb și unul roșu, oferindu-i fetelor pe care le iubesc sau celor apropiați. Roșul semnifică dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui tânărului voinic. Albul simbolizează sănătatea și puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii“.

O altă legenda a mărțișorului ne spune că într-una din zile, umblând cu oile pe munți, baba Dochia a găsit o pară pe care a legat-o cu un fir de ață. Toate acestea s-au întâmplat într-o zi de 1 Martie, de atunci extinzându-se obiceiul.
Trecând de la legende și lumea de basm la cea reală, descoperirile arheologice arată că: „se celebra prima zi a primăverii încă de acum 8000 de ani, pe vremea dacilor simbolurile primăverii fiind confecționate din timpul iernii, urmând să se poarte după ziua de 1 Martie. Pe atunci mărțișoarele erau fie niște pietricele colorate în alb și roșu înșirate pe o ață, fie o monedă (sau mai multe) legate cu fire subțiri de lână albe și negre (în unele locuri alb cu roșu). Dacii credeau că mărțișoarele aduceau noroc și le purtau până când înfloreau copacii“.

În zilele noastre, bănuțul purtător de noroc al dacilor aproape că a dispărut, el fiind înlocuit cu diferite personaje din lumea desenelor animate, cu animăluțe din plastic sau din sticlă, inimioare, fețe zâmbitoare, pietricele frumos colorate sau orice poate atrage un cumpărător grăbit sau în pană de idei. Astăzi, ziua de 1 Martie e o adevărată comoară pentru comercianții ambulanți care îți iau ochii cu fel și fel de “mărțișoare”, fără a cunoaște însă adevărata legendă a tradiționalului mărțișor. Ziua de 1 Martie are o bogată încărcătura comercială, încărcătura ce o depășește de multe ori pe cea tradițională.

„Tradiția spune că mărțișorul se poartă până în momentul în care înfloresc trandafirii sau vișinii. Atunci firul roșu se pune pe un trandafir sau pe o ramură a unui vișin. În alte regiuni, mărțișorul se poartă atât cât durează zilele Babelor sau până la Florii, când se scoate și se agață de crengile unui copac. Se crede că, dacă pomul va rodi, omul va avea noroc. Atunci când mărțișorul este aruncat după o pasăre, purtătorul va fi ușor precum pasărea“.
Dan AGACHE

Două instituții de cultură din Banatul de Munte și o primărie își dau mâna pentru a celebra la început de februarie un festival cu tradiție.

Consiliul Județean Caraș-Severin, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Caraș-Severin (CJCPCT CS), Primăria şi Consiliul Local Bucoşniţa şi Teatrul de Vest Reşiţa organizează în perioada 6-7 februarie 2020 Festivalul In Memoriam „Velişcu Boldea“, ediţia XIII-a.

În data de 6 februarie 2020, la ora 11:00 în sala de lectură a Teatrului de Vest Reşiţa va fi omagiat cel care a fost directorul Centrului de Creaţie timp de 32 ani, Velişcu Boldea. Simpozionul „Amintiri şi întâmplări cu Velişcu Boldea“ va readuce în atenţie figura emblematică a celui care a fost Velişcu Boldea, valoare incontestabilă a culturii tradiţionale cărăşene.

Partea artistică a Festivalului, va fi un spectacol folcloric intitulat „Doru’ mi-i de satul meu“, susţinut de Ansamblul „Semenicul“ al CJCPCT C-S. Acesta se va desfăşura în data de 7 februarie 2020,  la Bucoşniţa, la Căminul Cultural din localitate, la ora 17:00.

foto: BanatFM

Elena FRANȚ

Banatul Viu la 2019 este prezentat frumos și în toată complexitatea lui în revista de cultură tradițională „Nedeia“ a Centrului Județean pentru Conservarea și promovarea Culturii Tradiționale Caraș-Severin, în numărul 14/iulie-decembrie 2019.

Identitatea națională și locală se regăsesc în paginile acestei publicații în modul cel mai complet, pornind de la „Pledoaria pentru identitate” a renumitului scriitor și gazetar Nicolae Irimia, redactor al Nedeii, până la evenimentele culturale prezentate. Alte materiale recomandate care susțin aceiași idee ‒ dr. Maria Ivăniș-Frențiu „Despre țoalele tot o formă și Ana ge scrie“ și prof. Ana-Maria Căprioru-Erimescu „Costumul popular femeiesc din Craina Bănățeană“.

Lada cu zestre a bănățenilor cuprinde atât obiceiuri și tradiții cât și studii despre actualitatea tradiției. Materiale ‒ prof. Dan Obersterescu „Valea Almăjului și Valea Timocului“, prof. Gheorghe Jurma „Pădurea și oamenii ei“, prof. Adela Lungu-Schindler, redactor revista „Nedeia“ „Tradiția ‒ o disciplină extracuriculară“, Diana Drăghici „Satul românesc între tradiție și posibilități solidar-creative“, Nicolae Irimia „Bună dimineața, la Moș Ajun!“.

Satul românesc și cel cărășan și oamenii locurilor sunt cei care scriu istoria. Despre zbaterile lor de-a lungul vremurilor pentru a menține identitatea neamului au scris prof. dr. Gabriela Violeta Bica „Preoții Ioan Bogoeviciu și Pavel Șandru, luptători pentru drepturile românilor bănățeni“ și prof. dr. Teodor Groza Delacodru „Și noi am fost la Alba Iulia sau Ziua de doliu a Banatului orfan“.

Despre fenomenul binecunoscut al condeierilor plugari care nu munceau doar pământul ci erau preocupați să cultive spiritul ‒ dr. etnolog Maria Mândroane „Muzeul Satului Bănățean și condeierii plugari“ și Maria Manda „Poezii“.

Sufletul ales al românului bănățean este același și în locul de baștină și peste hotare, el păstrându-și cu grijă felul de a fi și credința – drd. prof. Iudit Călinescu „Tradiții de Crăciun la românii din Betania“, Nicolae Irimia „Răscumpărarea mortului în satul Socolari, comuna Ciclova Română“, prof. Gheorghe Jurma „Simple note despre țăranii bănățeni“.

Așadar, starea lucrurilor din trecut descrisă amănunțit degajă sensibilitate și capătă valențe educative. Ne bucură că aceste valori tradiționale sunt pe mâini bune iar lumea fascinantă a satului deține comori neprețuite. Printre acestea rememorăm basmele din care s-au născut studii complexe ‒ prof. Liliana Danciu „Un basm fantastic din Banat în cheie socio-antropologică“, prof. Petru-Adrian Danciu „Basmele bunicii“, Nicolae Irimia, prof. Ioan Kaleve „Eseuri hermeneutice“.

Femomenul pe care l-a declanșat această revistă sunt „Colocviile Nedeia – Banatul Viu“ (sintagma Banatul Viu îi aparține asist.univ.dr. Eliana Popeți de la Universitatea de Vest Timișoara), o manifestare culturală amplă și complexă care a prilejuit întâlnirea și dezbaterile specialiștilor în domeniul culturii tradiționale și concluzii ilustrate în materialele conf. dr. Mihaelei Bucin „Colocviile Nedeia, o sărbătoare a culturii tradiționale“ și prof. etnograf Elena Stoica „Simpozionul Banatul Viu la 2019“.

Profilul din „Nedeia“ sunt câteva materiale în care figuri reprezentative sunt readuse în lumina prezentului așa cum merită. Felicia  Mioc (născută Novacovici) „Preot-profesor Romulus Novacovici“, Gabriela Șerban „Preotul Lazăr Magheți“.

„Givanu”l obișnuit al bănățeanului de la munte s-a oprit în acest număr al revistei la Pătaș, cu una din personalitățile Văii Almăjului, învățătorul Vasile Popovici ‒ prof. Angelica Herac, redactor-șef „Nedeia“ ‒ „Învățătorul Vasile Popovici din Valea Almăjului la 89 de ani e mulțumit de viață pentru că a fost cumpătat în toate“.

În rubrica „Conviețuiri” a minorităților este evocat Alexander Tietz (1898-1978), considerat cea mai importantă personalitate a etniei germane din Reșița.

O altă parte deosebit de importantă a vieții în Banat și nu numai, este gastronomia, considerată „Pomul de aur al abundenței“. Aceasta este viziunea pe care o dezvoltă conf. dr. Gheorghe Secheșan în materialul cu același titlu din publicația amintită.

Rostul vorbei, completează bogăția culturală a Banatului Montan, dr. Iosif Badescu explicând cu tâlc rostul unor regionalisme.

Raftul cu cărți aduce în atenția cititorilor volume interesante scrise de oamenii pasionați de cultura tradițională.

Nu în ultimul rând, manifestările culturale ale Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Caraș-Severin sunt prezentate la rubrica „Evenimente”, însoțite de fotografii care peste timp rămân în memoria colectivă.

Și acest număr 14 al revistei „Nedeia“ este un bun prilej de a vorbi despre minunatul Banat de munte cu diversele sale posibilități de promovare, de la turism la cultură sau îmbinându-le, etalând astfel turismul cultural al acestui colț de Rai.

Colectiv redacțional:

Manager, prof. Ioan Benga

Angelica Herac, redactor-șef „Nedeia“

Adela Lungu-Schindler, redactor

Nicolae Irimia, redactor

Gheorghe Jurma, redactor/consilier editorial

Diana RADU

Unele dintre cele mai cunoscute colinde au fost cântate de public împreună cu Ștefan Hrușcă, la primul concert dedicat sărbătorii Nașterii Mântuitorului din acest an în România. Învățătorul din Maramureș a mărturisit că vibrația publicului de la Marga a reușit să-l copleșească, Hrușcă lăcrimând după ce a văzut modul în care publicul răspunde la chemarea sa. Au fost ropote de aplauze, într-o emoție greu de subliniat în cuvinte.

Momentul reper al manifestării culturale la care și-a adus o totală contribuție primarul Nicolae Beg, a fost cu certitudine cel al Rugii pentru părinți, poemul marelui Adrian Păunescu, pus pe note muzicale de cantautorul Ștefan Hrușcă, a cărui interpretare este inegalabilă. De altfel, Ștefan Hrușcă avea să declare la finalul spectacolului:

„Eu cred că e prima dată când sunt aici, dar mi se pare că am mai fost de o sută de ori, cel puțin! Extraordinar, atâta de faini oameni și așa de faină atmosferă s-a creat în sală încât mi se pare că publicul de aici merită un respect pe care am să îl port toată viața mea.  Au fost calzi! De multe ori la așezările mai mici trăirile sunt mai intense, poate setea de cultură e mai mare! Oamenii de aici sunt mai simpli, dar merită mult mai mult decât putem noi să le dăm. 

Știu că  primarul de aici a vrut de mult timp să mă aducă, dar îmi pare rău că nu am putut mai repede să intru cu dânsul în legătură, că veneam mai devreme! Îmi pare rău că nu am venit mai devreme și mai des, însă promit că dacă mă mai cheamă las orice treabă, lucruri ale mele și vin la Marga!”

Cantautorul maramureșean va concerta în România până în Ajunul Crăciunului, în 24 decembrie având programate ultimele două concerte din acest an de la noi din țară, ca mai apoi, după mai bine de o lună de colindat românilor, să se întoarcă la familia sa, în țara adoptivă, dar cu intenția de a reveni în România, în primăvară, cu un nou album folk ce va conține piese din perioada Cenaclului și de după acesta.

‹ › ×

×

Previous Next

Elena FRANȚ

Zona Banatului Montan surprinde tot mai mult în utlimii ani (chiar decenii!) cu festivaluri de muzică autentice, spectaculoase, cu o atmosferă excepțională care te face să revii în fiecare an, cu fiecare ocazie. Dacă Gărâna a devenit un brand, o emoție care vibrează într-un mic sat de pemi, iată că prin Rocker’s Challenge alte două sate se încarcă cu muzică bună și se animă cu oameni de calitate.

Sasca Montană, un sat cu tradiție îndelungată în minerit, se transformă între 21-22 septembrie 2019 într-o gazdă turistică pentru concertul aniversar dat de trupa sârbească Iskaz, susținut în curtea Rocker’s Inn (intrare liberă). Organizatorii, Asociația Caraș Adventure, au pregătit nu doar muzica specifică, ci au propus un concept nou de promovare a Cheilor Nerei, a Cascadei Șușara (Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița): program complex cu activități în aer liber (mountain bike, tiroliană, plimbări); degustări de mâncare tradițională din Banat, gătită de oamenii locului, pe etnii. Astfel, este ocazia perfectă pentru a petrece un weekend cu familia sau cu prietenii, îmbinând aventura și mișcarea cu mâncarea excepțională și cu muzica sârbească rock cu  teme sociale. Este locul perfect de unde poți să admiri debutul toamnei ruginii, să ai nostalgia verii și să îți planifici petrecerea de Anul Nou.

Gârnicul, cea de a doua locație a Rocker’s Challenge, este cu adevărat o provocare atât pentru cei care revin an de an, cât și pentru noii fani! Pentru că dacă la Sasca nu ai reușit să ajungi sau mai vrei încă o dată, la doar o săptămână distanță te așteaptă altceva, dar tot Rocker’s Challenge!!! De ce este special?

Gârnicul, situat la doar 14 km de Moldova Nouă, a fost mult timp un sat uitat de lume și de civilizație (bun, a contribuit și calitatea drumurilor de acces la izolarea lui! J, un sat locuit de vreo 300 de etnici cehi în care se vorbește cehă și se păstrează obiceiurile, se bea bere cehească la birturi (vreo 2) și în care se mănâncă plăcinte și pâine proaspătă la brutăria din sat. Această localitate este sufletul iubitorilor de rock la firul ierbii pentru că spațiile de cazare sunt limitate, cele câteva pensiuni sunt rezervate cu cel puțin o lună înainte de data festivalului, iar camerele disponibile de dormit la oamenii din sat sunt deja ale celor care revin an de an și care deja fac parte din familia extinsă a gazdelor! Deci, Gârnicul este al familiei rock, al nostalgicilor, al celor care fug de confortul aparatului de gătit și al mașinii de spălat vase! 2 zile, 28-29 septembrie, în care ești înconjurat de vechi prieteni, în care te manifești cu o familiaritate veselă față de necunoscuți și în care te bucuri nu doar de Parcul Natural Porțile de Fier, ci și de muzica fină a lui Dean Bowman și a formației lui Cristi Iakab, The Road Band. Da, căci la 10 ani de Rocker s Challenge, Cristi cântă din nou așa cum a cântat prima dată, pentru a ne demonstra că rockul nu îmbătrânește niciodată!

Pentru Rocker’s Challenge armonia dintre muzică, prieteni și familie, bucătărie aleasă și aer curat  reprezintă elementele definitorii. De 10 ani au demonstrat că un alt fel de festival rock se poate organiza, un alt fel de promovare turistică se poate face, iar oamenii se încăpățânează să se reîntâlnească și să se simtă bine, în ciuda… aici sunt mult mai multe de spus!

Vă așteptăm!

Eugenia Anderca

Sasca Montana nr. 763

Telefon : 0040726179062

www.rocker-s.ro

Rocker’s Challenge

Rocker’s Challenge Garnic

Program Rocker’s Challenge Sasca Montana 2019

Activități: 12:00 – 16:00

– Tiroliana, Rapel
– Excursie MTB
– Vizitare Cascada Șușara, Mânăstirea Nera, Ochiul Beiului, Cascada Beușnița

Masă Traditională All Inclusive

Influențele multiculturalității entice din Banat în bucătărie : 16:00 – 20:00

– Langoși cu brânză și mujdei
– Tiganti (Placinte Crasovenesti)
– Platou bănțenesc – afumaturi, jumeri, toba, carnati, muraturi
– Krautsuppe
– Gulaș de vitel
– Purcel la proțap cu cartofi țărănești și salată sârbească
– Cremsnit
– Prăjituri asortate
– Băuturi incluse: Rachie de Banat, Visinata, Afinata, Bere (o) SKOL draft, apa, sucuri, cafea

Concert ISKAZ (Serbia): 21:30 – 22:30

Tradițiile populare bănățene au fost prezente în după-amiaza zilei de vineri în localitatea Greoni, cu ocazia celei de a XVI-a ediții a Festivalului „Sărbătoarea Văii Carașului”, eveniment susținut de Primăria şi Consiliul Local Grădinari, Casa Culturală „Ion Stoia Udrea“ Greoni şi Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Caraş-Severin.

Localitatea Greoni a fost vineri gazda portului și jocului popular bănățean. Începând cu ora 16.00, la Căminul Cultural din localitate, ansamblurile populare ce si-au anunțat participarea la evenimentul prilejuit de cea de a XVI-a ediție a Festivalului „Sărbătoarea Văii Carașului” și-au dat întâlnire în fața edificiului cultural. Însoțiți de Fanfara din Răcășdia, tinerii au pornit la o paradă a portului popular pe străzile din localitatea cărășeană. După ce și-au etalat costumele populare admirate de cei prezenți la manifestație, pe platoul de la Căminul Cultural din Greoni a început un adevărat regal de dansuri populare bănățene.

[slickr-flickr search=”sets” set=”72157684775127596″]

După cuvântul de deschidere adresat de gazda evenimentului, coregraf Elena Lepa, care a mulțumit ansamblurilor prezente, dar și Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Caraş-Severin, Fanfara din Răcășdia a deschis suita de momente muzicale folclorice.

Ansamblurile „Mlădiţe orăviţene“, „Oraviţana“ ‒ Şcoala Gimnazială „Romul Ladea“, Oraviţa și „Junii Oraviţei“ ‒ Liceul Teoretic „General Dragalina“ Oraviţa, coordonate de coregrafii Elena și Iancu Lepa, au deschis suita dansurilor populare din Valea Carașului. Au urmat Asociaţia Culturală „Voinţa“ ‒ Răcăşdia, „Junii gugulanilor“ ‒ Casa de Cultură „George Suru“ Caransebeş și Ansamblul „Hora Carașului” al Casei de Cultură „George Motoia Craiu” din Oravița. Dansurile și portul popular al etnicilor sârbi și rromi au fost  reprezentate de Ansamblul „Soko“ ‒ Şcoala Gimnazială „Sf.Sava“ din Socol și Ansamblul „Rromales“ din Greoni.

[slickr-flickr search=”sets” set=”72157682621116771″]

Cei prezenți la eveniment au avut parte și de un regal folcloric de excepție, cei care i-au încântat au fost cei de la Ansamblul Folcloric „Stelele Banatului“ din Timişoara cu soliştii: Florin Boita, Sebastian Făgeţean, Otilia Obrad, Gabriel Sera, Ghiţă Berinde, dar și formaţia condusă de prof. Mircea Ciurcea cu soliştii: Alexandra Fişteag, Roxana Toader, Amalia Novac.

John GAVRILESCU

Complexul mulinologic de la Rudăria, care fost inclus în patrimoniul UNESCO în anul 2000, când morile de pe Cheile Rudăriei au fost restaurate de Muzeul „Astra” din Sibiu, costurile de restaurare fiind achitate din fonduri europene, are un număr de 22 de mori, acestea întinzându-se pe o distanță de aproximativ 3 kilometri.

Morile de pe Valea Rudăriei reprezintă o mărturie în timp a tehnicii populare tradiționale din Banat. Complexul de mori de la Rudăria se află în Valea Almăjului, la 15 km de Bozovici, în comuna Eftimie Murgu. Până în anul 1970, localitatea Eftimie Murgu avea denumirea de Rudăria, de unde și numele complexului mulinologic, însă localitatea și-a schimbat numele, luându-l pe cel al cunoscutului revoluționar pașoptist, care s-a născut în localitatea ce-i poartă acum numele.

Morile de pe râul Rudăria datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea. În 1874 existau 51 de mori pe cursul râului ce poartă numele complexului de mori, însă de atunci și până în prezent au mai rămas doar 22. Viiturile ce au avut loc pe râul Rudăria au distrus morile una câte una, ultima viitură având loc în 2014, când 3 mori au fost distruse în totalitate, ele fiind reabilitate cu fonduri de la Compania Națională de Investiții. Morile sunt construite exclusiv din lemn și au sisteme hidraulice foarte vechi.

Din cele 22 de mori, majoritatea sunt funcționale, localnicii măcinându-și și astăzi, prin tehnica măturării pe piatra de moară,  grâul, porumbul și ovăzul, la moara la care „au rând”, pe ușile construcțiilor de lemn fiind tabele cu numele și perioada rândașilor. Iar dacă din făina de grâu se face „pită” la fel de bună ca și odinioară, cu un gust deosebit, fie în gospodăriile proprii, fie la fabrica de pâine din comună, făina de porumb și ovăz este folosită de localnici pentru hrana animalelor din gospodăria proprie, după cum ne povestește o bătrână de 75 de ani, care ne-a mai spus că: „m-am pomenit cu ele (morile n.r.), maică”. Şi parcă în ochii ai am văzut o licărire de bucurie când și-a amintit de vremurile de odinioară.

Fiecare moară are un nume, el fiind dat fie de familia „chef” care a construit moara, fie de o legendă a locului în care a fost construită. Așadar, dacă vizitați complexul mulinologic de la Rudăria, veți găsi inscripționate diverse nume: Moara de la Tunel, Moara Roșoanea, Moara Viloanea, Moara Trăiloanea, Moara Bățoalea, Moara Pațonea, Moara Îndărătnica de la Perete, Moara Îndărătnica dintre Râuri etc.

Fiecare dintre ele are o poveste. De exemplu, Moara Îndărătnica dintre Râuri se face remarcată prin faptul că roata acesteia se învârte invers acelor de ceasornic. Tot la această moară, localnicii povestesc că înțelepții satului se întruneau pentru a lua decizii importante pentru comunitate.

[slickr-flickr search=”sets” set=”72157682320244905″]

Pe lângă aceste „ciudățenii”, există și legende ale locului. Astfel că, la Moara de la Tunel a fost adus preotul, acum 30 de ani, să alunge spiritele rele. De când se încuiaseră accidental patru capre înăuntru, fiind găsite după cinci zile în cea mai bună stare, în acel loc se auzeau noaptea tot felul de zgomote, țipete de petrecere, glasuri de femei, icneli și mugete înfundate, viori și trompete, tropot de cai, tălăngi și muzici de patefon. Nimeni nu mai îndrăznea să macine la moara de-acolo. O altă povestioară spune că un rândaș, după ce și-a umplut sacul cu faină măcinată la Moara Îndărătnica dintre Râuri (a cărei roată se învârtește în sens invers acelor de ceasornic), a plecat acasă, unde a găsit boabele întregi, aşa că n-a mai avut liniște cu nevasta câteva zile, fiindcă femeia îl bănuia că, de fapt, nici nu dăduse pe la moară…

Liniştea sufletească dată de susurul apei într-o zonă de legendă, locul încărcat de istorie şi unic în Europa sunt motive îndestulătoare pentru turiştii care doresc să se deconecteze şi să îşi încarce bateriile pentru o bună bucată de vreme.

John GAVRILESCU