Colegiul Național „Mircea Eliade” Reșița -școala ce deține Certificatul de Școală eTwinning 2019, 2020, a inițiat un proiect pe platforma eTwinning denumit „Sărbătorile iernii în țara mea”,  care se derulează începând cu 1 Decembrie 2020 -Ziua Națională  a României – până la 19 februarie 2021-Ziua  Națională Brâncuși. Parteneri în proiect sunt școli și grădinițe din Reșița și din țară.Preșcolarii și elevii participanți au vârste cuprinse între 3 și 11 ani. Subiectele proiectului sunt din domeniile: artă, cetățenie, cross curricular, limbi străine, istorie, religie, educație specială.

În condițiile școlii online, am propus modalitatea cea mai bună de colaborare,  un parteneriat cu ciclul primar de la școala noastră, pe proiecte eTwinnig, în cadrul Programului Erasmus+. La finalul proiectului cadrele didactice, elevii și preșcolarii primesc Certificate de calitate.Proiectul se bucură deja de un real succes, fiind înscrise 63 de cadre didactice care conduc formațiuni de studiu din învățământul tradițional și din alternativa step by step.

Pentru a rezolva cu succes sarcinile de învăţare ale proiectului, cadrele didactice, preșcolarii și elevii şcolilor și grădinițelor partenere lucrează în colaborare. Este o caracteristică a proiectelor de tip eTwinning. Colaborarea reală dintre parteneri se face cu ajutorul unor instrumente Web 2.0 speciale cum ar fi voicethread sau prin videoconferinţe, dar şi prin discuţii pe forum, blog, facebook, messenger, comentarii la postări.

Scopurile proiectului capătă astfel un caracter social, în care elevii trebuie să înţeleagă că, pentru a răspunde la întrebări, a învăţa să lucrezi cu partenerul duce la un rezultat mult mai valoros decât un produs realizat individual.

Calculatorul este o parte a vieţii cotidiene. Elevii petrec mult timp în faţa lui. Ei vin la şcoală cu anumite deprinderi, priceperi informatice. Cea mai mare provocare a eTwinning este, pe lângă siguranţa pe Internet, alegerea celui mai potrivit instrument, folosirea lui dintr-o multitudine de alte instrumente în scopul potrivit, pentru activitatea potrivită.

Rezultatul se concretizează prin atingerea finalităţilor stabilite, observabile în produsul final, dar şi prin calităţi, comportamente măsurabile prin observare sistematică. Beneficiile pot fi de ordin personal prin legarea de prietenii sau profesional prin schimbări în modul de a învăţa,a gândi,a fi.

Descrierea proiectului:

Iarna este cel mai fascinant anotimp pentru copii. Farmecul deosebit al Sărbătorilor de iarnă este dat atât de semnificaţia religioasă, cât şi de tradiţii. Sărbătorile de iarnă sunt o ocazie plină de bucurie, așteptată cu nerăbdare. Copiii iubesc aceste sărbători atât pentru latura lor religioasă cât şi pentru cea laică. Proiectului nostru îşi propune să reunească copii de pretutindeni, să creeze legături durabile, prietenii unite sub acelaşi ţel, al faptelor bune, al respectului pentru obiceiuri şi tradiţii strămoşeşti și față de simbolurile și valorile naționale. Implicarea copiilor în derularea acestui proiect va conduce de asemenea la conştientizarea faptului că tradiţiile trebuie păstrate şi transmise mai departe.

Obiective:

– să perceapă semnificaţia sărbătorilor de iarnă

– să descopere obiceiuri şi tradiţii strămoşeşti legate de sărbătorile specifice atât poporului român cât şi cele ce caracterizează alte popoare din spaţiul european

– să participe cu interes la toate activităţile propuse

-să-și perfecționeze abilitățile IT

-dezvoltarea creativității elevilor (prin desenele create,posterele, poveștile, jocurile de rol)

Activități:

-27.11- 05.12.2020 – Alegerea logo-ului proiectului:

– 02 – 03.12.2020 – fotografii de la activități online, fișe de lucru/ colorat, desene/picturi colaje, compuneri realizate cu prilejul Zilei Naționale a României 1 Decembrie

– 03 – 07.12.2020 – fișe de lucru, desene de colorat, picturi, obiecte realizate de Moș Nicolae

– 10 – 15.12.2020 – felicitări de Crăciun și de Anul Nou, poezii, colinde, costume de sărbătoare

– 15 – 20.12.2020 – decorațiuni pentru brad

– 20.01- 24.01.2021 – fotografii de la activități online, fișe de lucru/colorat desene/picturi, colaje, compuneri realizate de 24 Ianuarie, Ziua Unirii Principatelor Române

-11-18.01.2021- lucrări realizate de copii dedicate poetului național Mihai Eminescu (15.01.2021 Ziua Culturii Naționale)

– 15 – 22.02.2021-lucrări realizate de copii dedicate Zilei Naționale Brâncuși

Rezultate:

– activităţi pe grupe și colective în vederea realizării fișelor de lucru, picturilor/ colajelor, felicitărilor și decoraţiunilor

– realizarea unor prezentări și filmulețe cu produsele realizate; album;

-padlet ca element de colaborare cu felicitări, colinde, fotografii cu costume, decorațiuni, lucrări realizate de elevi, impresii ale participanților

-Chestionar final pentru elevi

Fondatorul proiectului este directorul unității de învățământ, prof.  Ghiorghita Fercea.

Lorena POENARU

Planul de Mobilitate Urbană este un document strategic și un instrument de politică de dezvoltare, complementar Planului Urbanistic General (PUG), folosind un model de transport, având ca scop îmbunătăţirea accesibilităţii şi buna integrare a diferitelor moduri de mobilitate şi transport în municipiul Reșița.

De ce să circuli cu „tramvaiul lui Popa“?

Un tramvai modern, electric, un mijloc de transport ecologic, o apariție care îi va duce pe mulți cu gândul la filmele SF pe care le urmăream cu ani și ani în urmă, un mijloc de transport care va circula silențios din Govândari și până la Muncitoresc, iată ce ne propune primarul Ioan Popa, în condițiile în care autoturismele sunt din ce în ce mai blamate la nivel planetar din cauza poluării stratului de ozon pe care îl produc acestea. Să nu uităm că monoxidul de carbon și oxizii de nitrogen sunt poluanți primari produși de automobile în urma combustiei petrolului.

Ozonul formează un strat natural la înălțimi mari în atmosferă, care protejează viața pe Pământ de radiațiile ultraviolete ale Soarelui. Încă din 1974, oamenii de știință anunțau că stratul de ozon era distrus treptat, iar procesul, accelerat în ultimii ani, a devenit o problemă alarmantă pentru societate. Principala consecință a distrugerii stratului de ozon constă în creșterea cantității de raze ultraviolete ce ajung la nivel terestru. Razele ultraviolete pot cauza cancer de piele și atacă sistemul imunitar al oamenilor. Distrugerea stratului de ozon poate, de asemenea, să ducă la deranjarea lanțurilor trofice pe pământ și în oceane.

Din perspectiva mediului, reducerea emisiilor prin mărirea eficienței energiei și metode de conservare, cum ar fi arderea unei cantități mai  mici de combustibil este o strategie preferată.

Convingerea populației de a folosi transportul public în locul vehiculelor personale ajută la ameliorarea calității aerului în orașe. Iată de ce alternativa transportului în comun, de tip ecologic, devine una demnă de luat în seamă, iar Planul de Mobilitate Urbană al Primăriei Reșița vine ca o soluție (sau o necesitate) la problemele enunțate mai sus.

În cadrul ședinței Consiliului Local Reșița, primarul municipiului, într-un răspuns formulat consilierului social-democrat Mirel Sabo, a vorbit despre mega-proiectul care va da o nouă dimensiune Reșiței: „Proiectul Tramvai este unul pentru care ne laudă foarte mulți oameni în țară și mai mult, chiar din zona tehnică a Ministerului Dezvoltării. Va fi un proiect cu care Reșița se va mândri. Astăzi în România, este cel mai important proiect de tramvai din țară, comparându-ne în acest sens cu orice oraș doriți, Timișoara, Cluj, Craiova sau Iași. Reșița va fi, începând cu 2019, cel mai mare șantier urban. Exact în campania electorală din 2020, acest proiect va fi în plină desfășurare, iar cei care nu mă iubesc prea mult își pot freca de pe-acum palmele de bucurie“, a încheiat ironic primarul ales în 2016, Ioan Popa.

Tramvaiul nu va mai întoarce la capăt de linie în buclă!

În valoare de 25 de milioane de euro, proiectul care va reintroduce transportul public cu tramvaiul va aduce cu el o serie de elemente inovatoare. În Govândari se va intra cu tramvaiul în spațiul verde, cu peroane tip refugii pentru călători, fără ca circulația rutieră să fie împietată. Pentru a elimina buclele de întoarcere, Grațian Dobre, șeful Compartimentului Proiecte Europene, a avut ideea ca tramvaiele comandate să fie bi-direcționale, având comandă la ambele capete, fiind astfel redusă considerabil uzura la aceste vehicule.

În ce privește traficul rutier, în perioada în care vor fi executate lucrările la noua cale de rulare a tramvaiului, decopertare-turnare asfalt, primarul Ioan Popa afirmă că a gândit fiecare detaliu care ar putea genera probleme de trafic. „Cât timp vor dura lucrările la calea de rulare a tramvaiului, pentru un an, un an și jumătate, traficul prin zona Triaj se va realiza prin breteaua Intim – Mociur – fosta UCM Turnate – ieșire pe strada Fântânilor, iar spre centrul municipiului se va putea circula pe la Penny Market sau pe la Casa de Cultură a Sindicatelor. În plus, la linia de tramvai se va lucra pe tronsoane, în sensul închiderii zonei Ada – Victoria – Kaufland până la finalizarea lucrărilor, după care se va deschide traficului urmând a fi închisă o altă zonă, spe exemplu Intim – Victoria, astfel încât circulația să nu fie disturbată“, a declarat primarul Ioan Popa, primarul municipiului Reșița.

Dacă mai spunem că cei 11 kilometri de șosele principale (coloana vertebrală a orașului), care leagă cartierul Govândari de zona Muncitoresc, vor beneficia de asfalt nou, pe toate benzile, din bordură în bordură, lucrări finanțate în cadrul aceluiași proiect de mobilitate urbană, atunci cu siguranță, chiar și cei mai cârcotași dintre noi, vom înțelege necesitatea realizării acestui deziderat asumat de Ioan Popa.

Sergiu TABAN

Așa simt, așa înțeleg ceea ce se întâmplă acum în viața politică.

Construcția titlului este voit greșită, dar eroarea are un substrat cultural, o întrebare nerostită: Oare când ne vom da voie să greșim? Acest text este politic. Fiind politic, înaintea oricăror argumente, se impune o poziționare personală. În ultimele două decenii consider să fi avut o poziționare consecventă ca liberal și ca susținător al promotorilor ideilor liberale în politică. Apropierea de PSD din momentul construcției USL s-a datorat acelorași credințe, în condițiile în care la momentul respectiv se încerca o acaparare partinică (PDL) a statului. Nu vreau să transform această poziționare într-o justificare. În zilele care au trecut s-a făcut vorbire despre o metabolizare a victoriei sau a înfrângerii. Îmi doresc să ies din logica unei competiții și pe cât posibil să îmi recâștig o relativă obiectivitate sociologică.

Orice acțiune produce o reacțiune, iar forța cuvintelor lucrează în egală măsură ca element de coeziune și ca element de segregare. Exact aceleși cuvinte pot uni un grup sau pot dezbina o națiune. Acel ne-am luat țara înapoi post-#colectiv a creeat o emoție negativă extremă față de o administrație politică dezinteresată nu doar de bunăstarea dar și de siguranța cetățenilor săi. Efectul acelui slogan a contribuit în egală măsură la adâncirea unor falii sociale ignorate până atunci. Este o proclamație de grup construită cu intenția de a redirecționa forțe și influențe politice. Cine și-a luat țara înapoi? Nu am știut nici atunci, nu știm prea bine nici acum. Pentru o analiză a ultimelor evenimente politice aleg ca actor principal cuvântul. Ce spunem, cum spunem și când spunem? Cuvântul cântărit, cuvântul cumpănit, acele vorbe care pot trece dincolo de orice partizanat.

Textul rostit de miniștrii cabinetului Grindeanu la învestire îl consider a fi elementul central pentru înțelegerea socială și culturală a actualelor dispute politice:

Jur să-mi dăruiesc toată puterea și priceperea pentru propășirea spirituală și materială a poporului român…

Acestea sunt valorile, iar construcția jurmământului le plasează înaintea, deasupra sau asupra legii. Faliile politice și dezbinarea socială sunt rezultatul carențelor tuturor facțiunilor politice pentru traducerea în faptă a acestor valori. Pentru campionii propășirii materiale, pentru cei care măresc salarii și reduc taxe am o singură întrebare: voi unde ați fost până acum? Iar pentru intelighenția abuzată și contrariată de prostia alegătorului marea problemă se leagă de propășirea spirituală a poporului român, întrebarea rămânând aceeași: voi unde ați fost până acum?

Dincolo de privilegiile puterii, se sărbătorește o victorie în care am înfrânt: au plecat ai lor, au venit ai noștri. Doar că și ai noștri și ai lor sunt departe, foarte departe de popor, uneori infinit mai prosperi atât material cât și spiritual. Dezbinarea socială și culturală a acelui ne-am luat țara înapoi are alte repere decât cele politice. Criza culturală și morală se jocă pe tensiunile dintre valori colective și valori individuale, pe ruptura dintre noi (cei rămași) și ei (cei plecați). Iar cei plecați sunt pe zi ce trece tot mai străini.

Întru propășire materială și spirituală poporul a luat-o de capul lui. Cei care au plecat au încercat soluția individuală. Cei care au rămas și-au construit și ei un model, colectiv. Pentru propășirea materială au ales compromisul mărunt al unor structuri de putere inerțiale și prea puțin reformate. Iar pe partea de spirit au uitat de școală în favoarea bisericii. Fie-le lor iertate păcatele! Este suficient de târziu ca să mai putem juca într-un picior. Victoria inteligent obținută de către PSD în alegeri s-a construit prin apelul la valori comune, pe temerea firească față de tot ce este străin, și prin acapararea întregii agende publice – de la măriri de salarii la reduceri de taxe.

Această victorie maschează însă și riscul eșecului. Și nicidecum prin aplicarea programului de guvernare așa cum s-ar putea crede. Prognozele economice nu sunt – oricât și-ar dori experții atunci când își proclamă credibilitatea academică – date certe, așa cum nici economia, chiar dacă operează cu cifre, nu este o știință exactă. Complexitatea sistemică s-ar putea să asigure reușita măsurilor adoptate sau în curs de adoptare. Riscurile țin mai degrabă de controlul politic al Guvernului și de competența profesională îndoielnică, dar totuși punctuală a unor miniștri. Argumentul de teleormanizare a țării fiind doar în acest context, oarecum credibil. Chiar și acest risc este unul de intensitate medie. Riscul major este cel de acaparare de către un singur partid, și printr-un mesaj unic al tuturor temelor relevante de pe agenda publică.

Soluția pentru evitarea ultimului risc o regăsim în același jurământ:

Jur să-mi dăruiesc toată puterea și priceperea pentru propășirea spirituală și materială a poporului român…

Nu stau să număr voturi. Invoc însă observația unui sociolog american, Eviatar Zerubavel pe numele său, care spunea ceva oarecum în felul următor: dacă rămâne să stabilim cine are dreptate pe baza votului popular, atunci fiecare facține se poate prevala de legitimitatea unui scrutin. Tot noi ne-am luat țara înapoi în 2014, tot noi ne-am luat-o înapoi și în 2016. Klaus Iohannis și Sorin Grindeanu sunt cei care s-au supus jurământului de credință față de poporul român. S-ar putea să avem surpriza și șansa ca cei doi să și-l respecte. Ghinion! Succes!

 Andrei Furnică

Majoritatea oamenilor care pleacă în vacanță în țări străine aleg autocarul (pentru că sunt multe oferte acum cu cazare cu tot, mic dejun deci se iese mai ieftin), cu avionul pentru că e mai scurt sau cu mașina mică pentru că poți avea un program mai flexibil.

Din această introducere ați prins ideea c-am plecat cu mașina.

De data asta am plecat de la domiciliu la ora 00:30. Am ieșit din țară pe la Naidăș, am intrat în Serbia pe la Biserica Albă, am trecut prin KUVIN și am ajuns la SMEDEREVO, unde am urcat pe autobanda sârbească și m-am mai dat jos la granița dintre MACEDONIA cu GRECIA.

Aici plătiși bre 4,5 euro pe primul segment de autostradă sârbesc, iar pe al doilea 2,5 euro, la macedonieni ai trei plătiși bre de câte 1,5 euro și am ajuns la vama cu grecii. Aici am așteptat circa 2 ore să intrăm în Grecia datorită numărului mare de autoturisme aflate în tranzit către stațiunile de pe litoralul grec.

În Grecia, dăi bice, că vine căldura mare și plătiși bre la trei puncte câte 2 euro per total și în final la ora 10:00 eram la Hotel DANAI 4 stele din Olimpic și dăi pe repede înainte băi în mare, plaje, soare, fete cu țâțele goale.

Seara, întâlnire cu ghidul nostru din Grecia – doamna ELENA IONESCU o româncă ultra mega deșteaptă frumoasă și devreme acasă care nu a putut performa în Românica din cauza condițiilor idioate nepotice și despotice de la noi și s-a stabilit în Grecia de 15 ani, dar cum sângele apă nu se face lucrează pentru o firmă grecească de turism în relațiile de afaceri ale acesteia cu Românica.

Românca noastră este Licenced Tourist Guide la Sirios Travel – Grecia. A studiat Geography – Travel and Tourism Studies la Universitatea din București, în prezent studiază Istoria artei la Open University of Cyprus.

Vedeți oameni buni, de aceea nu mai avem intelectuali rasați, adevărați lideri, care să ia hățurile puterii și să conducă țara cum trebuie, pentru că au plecat din țară de groaza prostiei, a nepotismelor și a imbecilității unora. Pam pam.

Și uite așa ne-am înscris tot clanul pentru croazieră la Skiathos.

La  Skiathos se pleacă la drum cu autocarul la ora 5:30, se face pauză de mic dejun la un restaurant de lângă autostradă, apoi se reia traseul spre Portul Ahille de unde turiștii, vreo 300 la număr, se mută pe un vas de croazieră. Și aici începe distracția. Probabil majoritatea ați văzut la televizor emisiuni cu excursii în Grecia, ei bine ar trebui să vă gândiți că exact așa cum ați văzut că se petrece lumea pe vapor, se întâmplă și în realitate. Grecii dau dovada din nou de ospitalitate și spirit petrecăreț, iar românii nu se lasă mai prejos, mai ales la dans și voie bună.

Tragi aer adânc în piept și ancora se ridică, pornim la drum cu nava LISAVETA pe românește. Ne alegem un loc bun, de privit, lângă cabina căpitanului și nu peste mult timp deja era coadă la poze cu căpitanul KOSTASS. Nu îl compătimiți, îi place. Dacă vrei să faci poză, ești datoare un un pupic, mă refer la muieret. E glumeț, de viață și s-a pozat cu absolut toată lumea, nu cred că a scăpat cineva fără poză, așa că după ce a scăpat de ședința foto, let the party begin – pe oltenește.

Tot la bordul vaporului erau și copiii acestuia, când am coborât am auzit ca ar fi fost și nevasta – o olandeză- supera mea, dar n-am văzut-o. Au început cu zorba, dansul lor tradițional, au făcut o demonstrație în familie, apoi s-a făcut hora mare și a început comegia. Dacă dansați bine… u’ll get Metaxa…if not Bye-bye Metaxa   fix așa era faza, când zicea în română, când în engleză, când în greacă, poloneză, sârbă, germană, cehă sau cum îi venea. Copiii, leit tatăl lor, îți generează impresia că ori i-ai văzut pe la tv, ori sunt cu toții ceva actori…trebuie totuși să izicste o esplicație. Și am dansat de ne-a luat domnul dracu și când greșeam bye bye metaxa….catastrofă, again – tot pe oltenește se isplică. Trebuia sa repetăm un pas de 3 ori și KOSTASS continua cu 4 și iar ne certa. Uite așa nici nu am simțit cum am ajuns la Insula Skiathos. Am combinat hore de la noi, dansuri de la ei, muzică de-a lor, muzică de-a noastră, iar dracu știe că la un moment dat era și salsa, ce să vă mai zic.

Și iaca poznă Insula Skiathos, mărginită de ape bleu ciel, un bleu ce te înnebunește pur și simplu, cu port pentru ambarcațiuni mici, iahturi mici sau mari, că de… dupe bugetul fiecăruia, nave mari și mai mari (ferryboat-uri) și nați-o drace că are și aeroport. Cum dracu doamne iartă-mă au reușit pârliții ăștia de greci nu știu să îl construiască cu o pistă de doar 1,8 km pe care aterizează și decolează ditamai namilele de transaltantice Boeinguri cât blocurile de mari, n-ați văzut de alea, căci vorba lui Ardiles din Las Fierbinți – Bă ești prost, ori, Bă ești nebun. Zona este tipic grecească cu căsuțe vopsite în alb și albastru ca și drapelul GRECIEI, cu acoperișuri cărămizii, parcă toate de aceeași formă, relieful fiind de deal, casele erau pe nivele. Străduțe strâmte, să poată ține umbra pe timpul zilei, temperaturile fiind destul de ridicate, bat 42 – lele. Am urcat la un punct de panoramă, mai precis Biserica Sf. Nicolae (acum am aflat și eu că Sfântul Nicolae este protectorul marinarilor și celor ce călătoresc pe apă), ne-am scăldat ochii în Marea Egee, apoi am coborât să luăm prânzul la o tavernă recomandată de ghidul nostru, dna Elena Ionescu. Aici am mâncat caracatiță și mi-am amintit de filmul Caracatița, dacă vă aduceți aminte, era la TV când eram mici. Mi s-a părut o carne ușoară. Pielea și ventuzele sunt crocante, mie mi-au plăcut.  Ne-am mai plimbat puțin în zonă, atât cât ne-a mai permis timpul, pentru că în excursiile astea e o mare alergătură. Nici nu știi unde să mergi prima dată, ce să pozezi prima dată, unde dracului, doamne iartă-mă, să stai mai bine să filmezi un avion care vine la aterizare pe o pistă de 1,8 km. Dar cu agilitatea ce-mi stă în fire la 120 de kile, zic eu, că n-am omis nimic.

Ne-am săltat cu greu burdihanurile și ne-am îndreptat cap-compas spre Plaja Koukounaries, o plajă foarte recunoscută în lume, una dintre cele 68 de plaje deținute de această insulă. Este considerată cea mai frumoasă plaja din Grecia așa că îl dai dracului de Santorini. Numele plajei cică provine de la conurile de pin, pe care le întâlnești negreșit pe nisipul fierbinte. Pădurea de pini ce mărginește plaja este considerată rezervație naturală. Aici s-au aciuit niscaiva gâște de categorie crucișător albe și negre, zic și eu codat să nu tăbare țigoinele române pe bietele lebede. Apa este ca la TV, de vis ca sa zic așa, un verde albastru, cu o temperatură ridicată și o claritate excesivă. Sărată, apa Mării Egee este mult mai sărată decât Marea Neagră, sau doar am uitat eu cât de sărată e apa noastră.  Nu vei uita ușor pădurea de pini, pentru că la ieșire din apă te vei înțepa în acele pinilor, sau din motiv că te uiți nu știu după care EVĂ vei călca pe vreun con. Te vei gândi imediat cum dracului poate fi această plajă considerată una dintre cele mai cunoscute și ispititoare din lume…dar îți va trece repede nervul revenind în apă.

După vreo doua ore, revenim pe vapor, de data asta nu se face schimb. Cei ce au călătorit până acum cu vasul Elizabeth II nu se vor mai îmbarca pe Elizabeth I și invers, ca altădată. După ce ne îndepărtăm de țărm, începe bătaia cu baloane cu apa și în caz de urgență se scoate furtunul. Distracție ce angrenează toți turiștii, mare alergătură, mare veselie. Nici aici nu avem timp de stat pentru ca acest căpitan KOSTASS este pus pe dans și voie bună, așa că sus la dans toată lumea. Am repetat ce am dansat mai devreme, dar am învățat și ceva nou. No metaxa. Iar la un moment dat cele două nave de croazieră își lipesc pupa de prova sau cum dracului se vor fi numit părțile respective de navă adică botul vaporului și curul vaporului și nebunul de căpitan trece la bordul celeilalte Lisavete și dă-i călăreală neică pe valuri, de îți aplaudau foalele și  ziceai că acuși jupoi vulpea la toiletă.

Și cum s-au alergat cei doi KOSTASS s-a lăsat cu valuri de siaj mari dacă spui corect și spume de mare, aspecte care au deranjat de la siestă o familie de delfini și să te ții atunci neică sirtakii, brâie, hore, dansuri de toate națiile prestate de aceste nobile mamifere marine. Toată suflarea de pe cele două nave, vreo 600 de suflete, i-a aplaudat și ovaționat la scenă deschisă. A fost așa de fain că nici în rai nu cred că voi avea parte de un asemenea spectacol. Eu, responsabil cu polonezele, am rămas țucei nana într-o ureche, că mor surzit năroagele de polace cu fluieratul din gegice și uite asa am ajuns înapoi în portul Ahilion că nici nu am băgat de seamă.

Cât am navigat pe mare credeam doar că vapoarele de pasageri merg în paralel și mă gândeam cu groază că poate diliul de căpitan scoate iar furtunul și ne liniștește din dans. Dar nu, o fost slobod și să te ți brașovence, hore românești, polci poloneze, dansuri sârbești căci la un moment dat eram între șase poloneze care dansau românește de le mergeau dracii din picioare și chiuiau și fluierau din degete mai al dracului ca bărbații dar și înghițeau metaxa mai bine ca mine care sunt căpitan de cursă lungă la sportul ăsta. De data aceasta am dat de drăcoaicele poloneze, iar dacă așa o fi și în iad, îmi iau bilet primul la vinerea neagră.

Pe înserat deja ajungem în Olympic Beach, trecem pe lângă Castelul Platamonas și ne hotărâm să ne înscriem la ghidul nostru, bună rău fata asta, la excursia de vineri de la băile POZAR și cascadele de la EDESSA.

Și a venit și ziua de vineri cu EDESSA și LENUȚA, țuce-o nana pră ea.

Cascada Edessa este cea mai mare și mai spectaculoasă cascadă din Balcani și din sud-estul Europei. Dacă petreci câteva zile în Paralia Katerini, nu rata excursia opțională de la Edessa și baia din stațiunea cu apă termală, Pozar. Se pleacă dimineața la ora 07:30 spre orașul Edessa, unde vei admira o frumoasă cascadă, despre care se spune că măsoară 70 m. Am văzut această cascadă și sincer îți spun că mă îndoiesc de acești metri; din punctul meu de vedere, cascada măsoară în jur de 25-30 m, dar este deosebit de frumoasă. Orașul Edessa este unul dintre cele mai frumoase orașe din Grecia; este un oraș plin de verdeață, de mici izvoare, poduri și parcuri. În oraș există mai multe cascade mici, dar cascada cea mare este principala atracție. Aceasta se numește Karanos,  iar  Cascadele Gemene se numesc Diplos și sunt recunoscute ca fiind unele  dintre cele mai de preț tezaure veritabile  ce aparțin Greciei. Cascadele s-au format în secolul XIV, ca urmare a unui puternic cutremur. Zona din împrejurimile acestora a fost transformată într-un frumos parc public plin de arbori, flori multicolore, cafenele și restaurante. În spatele cascadei Karanos se afla o mică grotă ce poate fi cercetată de curioși, dacă achită 0.50 cenți la intrare.

După ce te vei sătura să admiri cascada cea mare, Karanos, îți vei continua traseul spre alte două cascade mai mici, Cascadele Gemene. Partea proastă a lucrurilor este că nu există ascensor și cobori și sui la trepți de te găsesc toate caznele drăcești de pe lume. De aici vei ajunge la o fostă fabrică de prelucrare a cânepei. Sunt convins ca vei fi uimit de modul în care s-a păstrat această fabrică, care acum a devenit obiectiv turistic. La începutul anilor ’90, datorită controversei ce planează asupra acestei plante, fabrica s-a închis.

Vezi măi, domnu GOIAN, căci mai sunt și alți nărozi pe lume care trag cânepă pe nas?
Știai că planta denumită cânepă are peste 25.000 de utilizări? De la alimente, vopsele și combustibili, până la îmbrăcăminte și materialele de construcții, cânepa este folosită peste tot. De aici vei pleca spre o expoziție permanentă de reptile și pești, și dacă vrei să o vizitezi, la intrare vei achita biletul de 2 euro. Expoziția adăpostește pești piranha, broaște țestoase și pitoni.

Apoi te vei plimba prin parcul municipal, unde vei descoperi multe izvoare și un platan imens, supranumit copacul lui ZEUS, care ar avea câteva sute de ani, zic grecii. Al dracu ZEUS asta cu fulgerele și tunetele lui, a iubit la zeițe și muieri de ale noastre de le-au găsit toți dracii și a făcut la semizei de nu îi mai știe de număr. Ăsta șef, nu ca alții care doar au beut la viața lor.

Din orașul Edessa vei pleca spre stațiunea Pozar, unde te vei scălda în apa caldă. Temperatura apei pleacă de la 370 C și ajunge la 600 C. Aceste izvoare sunt menționate încă din antichitate. Primul observator al acestor surse cu proprietăți terapeutice a fost istoricul Herodot, iar mai apoi părintele medicinei moderne, Hippocrate le-a introdus în tratamentele sale. Indicațiile de tratament acoperă aproape toate sistemele: digestiv, circulator, respirator, nervos, osos, renal. Dintre bolile cărora se recomandă aceste băi termale amintesc: hipertensiune arterială, boli coronariene, flebita varicoasa, eczeme, dermatite, boli ginecologice, boli ale nervilor periferici, sindromuri de tulburări ale sistemului neurovascular. Dacă vrei să te îmbăiezi la cascadă, atunci vei achita 2 euro, iar dacă vrei să înoți în piscina de dimensiuni olimpice trebuie sa achiți 3 euro. Apa caldă trebuie alternată cu cea rece; se recomandă ca din când în când să ieși din apa termală și să te bucuri de apa rece de la cascada din râu. Doar bărbații puternici rezistă șuvoiului de apă rece, ai impresia că duci pe umeri sute de kilograme, iar când ai ieșit din cascadă, ești mai tânăr cu câțiva ani.

Și încă ceva, aici își ducea la refacere trupele marele ALEXANDRU MACEDON.

Stațiunea se află la poalele Muntelui Voras, ce adăpostește cel de-al treilea vârf muntos al Greciei ca înălțime după Muntele Olimp (2917) și Smolikas (2637); este vorba de vârful Kaimaktsalan, ce măsoară 2524 m. Muntele Voras este renumit și datorită centrului de ski de la Kaimaktsalan, unde se găsesc 14 pârtii de schi. Te vei putea și tu plimba la poalele muntelui, descoperind peisaje de vis. După ce te vei bucura de proprietățile apei termale, cu siguranță ți se va face foame și împreună cu grupul vei merge la o tavernă, unde poți servi diferite preparate tradiționale. Îți recomand să nu ratezi preparatele pe bază de brânză feta, buiurdi (feta la cuptor cu roșii și ardei iute) și brânza feta în crusta de miere și susan.

Asta-i vechea și noua ELLADĂ care te cucerește cu farmecul ei aparte. Grecii știu să vândă nimicuri pe bani mulți, să scoată bani din aproape orice. Pe când noi românii nu știm să scoatem bani din frumusețile României și suntem distructivi pe deasupra, asta ca bonus. Prețurile în Grecia sunt fixate după pătura socială căreia aparții, posibilități și ierarhi bine definite. La noi se practică prețul la rupere, totul se bazează pe jupuirea turistului nu pe atragerea lui. Kapitan KOSTASS a plecat de la două bărcuțe cu care plimba turiștii la debutul anilor 90 iar acum împreună cu fii și fiicele sale, prin programele inventate de el, deține 3 nave de croazieră, o vilă și o plajă privată în Skiathos, plus alte proprietăți. La ei se poate, la noi nu. ELENA este ghid în Grecia, nu la noi, iar în prezent în Grecia nu se mai câștigă ca altă dată, dar este foarte mulțumită de realizările sale și de mijloacele financiare pe care le câștigă în această țară.

Oare noi nu putem sau nu vrem să facem din țara noastră o adevărată grădină a Maicii Domnului?

Și-am scris această carte eu, căprarul Nicolae.

Turist român pierdut prin Grecia

Ţara aceasta este, toată, o gură de rai! Cîţi metri pătraţi are ţărişoara noastră, atâtea guri de rai se cască pe faţa pământului, binecuvântîndu-l sau spurcându-l…Mai degrabă, spurcându-l!

Ca să nu mă înjure şi să nu mă dea definitiv afară din istorie securistoizii, nostalgicii comunişti şi dacofilii dezlănţuiţi, trebuie să fac o scurtă digresiune în zona cea mai precară a românismului – în economie. În milioanele de colţuri de rai care alcătuiesc România au mai rămas în jur de 4.450.000  salariaţi. Dintre aceştia, de sus în jos, 34.000 câştigă peste 10.000  lei pe lună (net), cam 400.000 între 3.000 şi 10.000, iar „restul” de 4.000.000 câştiga sub 3.000  lei. Dintre aceştia, peste 2.800.000 de salariaţi, adică peste 70 % au câştiguri salariale nete sub 1.700  lei pe lună, adică mult sub salariul mediu pe economie, care ar fi de 2.800.000  lei, iar peste 2.000.000 (44 %)  cîştigă sub 1.000  lei lunar…Trai, nineacă!…

Am mai scris, dar mă repet cu (ne)plăcere: acelaşi relativ bun meseriaş este plătit pe adunătura de guri de rai cu 450 de euro pe lună, în timp ce în Italia, cu 1.450; ştiţi care e diferenţa dintre cele două salarii? Nu, nu este de 1.000  euro, cum spune aritmetica, ci este de o viaţă de om, trăită de unul în mizerie şi de celălalt în decenţă! Amândoi, cetăţeni europeni!

Cele mai mari salarii sunt plătite în domenii de trend, cum sunt IT-ul, serviciile financiare şi extracţia petrolului şi gazelor naturale, domenii conectate direct la piaţă şi la nevoile ei; dar cu numai 5 % dintre salariaţi care au câştiguri de peste 4.000 lei pe lună, considerate decente, piaţa muncii stă să dea în clocot şi va duce în curând la convulsii sociale! În plus, se resimte o nevoie acută de forţă de muncă, pentru că au crescut şi cresc mereu investiţiile; dar de unde forţă de muncă, în condiţiile în care nivelul precar al salariilor nu este deloc stimulativ pentru calificare?!

Guvernele, halucinante în succesiune şi tâmpenie, spun că nu putem creşte salariile atâta vreme cât nu creşte productivitatea muncii…Las la o parte faptul că productivitatea creşte în directă corelaţie cu condiţiile formării capitalului, care numai bune nu sunt câtă vreme IMM-urile şi investitorii autohtoni sunt hărţuiţi încontinuu de ANAF şi mă întreb de ce nici un guvern nu publică o statistică din care să se vadă care este productivitatea muncii în teritoriu?!

Simplu! Pentru că productivitatea muncii este cea mai mică în Bucureşti şi Ilfov…adică exact acolo unde sunt plătite salariile cele mai mari! In capitală, salariul mediu net este de 2.882 lei, în Ilfov de 2423 lei, Clujul are 2.219 lei, Timişul – 2.188…Caraş-Severinul- 1.553 (este pe locul 34 din 42!); pe ultimul loc e Harghita, cu 1415 lei, adică ceva mai puţin din jumătatea colţurilor de super-rai care alcătuiesc Bucureştiul!

Totul într-o frază: din cele 34.000 de salarii de peste 10.000 lei plătite în toată ţara, 29.000 sunt plătite în Bucureşti, marea lor majoritate (peste 80 %) în sectoare neproductive!

…Dacă ţi se strică telefonul, după ce aştepţi un sfert de oră (caz real şi fericit, produs ieri) pentru ca un robot stupid să-ţi facă legătura cu un operator, acesta îţi spune că nu te poate ajuta, pentru că nu au suficienţi meseriaşi în fibră optică în judeţ; înjuri în gând OTE-ul, Romtelecom-ul şi privatizarea şi întrebi de ce nu au meseriaşi, iar răspunsul îţi taie respiraţia şi speranţele: „pentru că Bucureştiul nu ne aprobă noi angajări“!

Alt caz real (tot ieri): aştepţi cu speranţă pensia, pentru care ai făcut demersuri să-ţi vină prin bancă, în cont, civilizat…dar aştepţi degeaba! Te repezi asupra băncii, care-ţi arată negru pe alb că ea a trimis „hârtiile” la Casa Judeţeană de Pensii din 31 mai! Da, aţi citit bine, din 31 mai, şi e 19 iulie, timp suficient să ajungi pe jos la Polul Sud…Oripilat, o rogi pe funcţionara băncii să sune la Pensii; răspunsul e halucinant, nu au apucat să trimită „hârtiile” la Bucureşti (!), pentru că sunt puţini şi…aţi ghicit, „Bucureştiul nu ne aprobă noi angajări”!…

Mă opresc aici cu exemplele, restu-i redundanţă curată! Nu vom vedea niciodată o analiză clară a cancerului societăţii noastre numit „Bucureşti“! Nimeni nu vrea să facă această analiză şi să vadă adevărul curat, nemăsluit, strigător la cer: Bucureştiul consumă mult mai mult decât produce! Nu mă refer la PIB, că aici ne scot imediat ochii, mă refer la întregul conglomerat al resurselor naţionale, concentrat şi hăcuit fără cap într-o capitală sufocată de politică, administraţie şi birocraţie! Aparatul statal şi politic supradimensionat aflat în capitală sugrumă până şi puţinele nişe prin care ar putea să scape ceva mai mulţi bani pentru salariile celor mulţi! Tehnocrate sau partinice, guvernele ocolesc subiectul, pentru că, până la urmă, aparţin toate partidului nevăzut al „bucureştenilor”! Până nu demult, credeam că singurul lucru mai rău şi mai urât decât Statul este Partidul! Azi m-am convins că Bucureştiul este mai rău decât amândouă la un loc!

Prof. univ. dr. Liviu SPĂTARU