Sturionii din Dunăre sunt pe cale de dispariție. Principalele cauze: pe de o parte barajul de la Porțile de Fier, care nu este dotat cu structuri de tipul pasajelor pentru peşti sau al canalelor de derivaţie care să faciliteze migraţia peştilor, iar pe de altă parte pescuitul excesiv. 

”Cantitatea  de peşte, în special de sturioni, este în continuă scădere în amonte de barajul de la Porţile de Fier, datorită faptului că încă de la construcţia sa, barajul nu a fost prevăzut cu instalaţii pentru tranzitul faunei piscicole. Acest fapt are un impact economic negativ asupra comunităţilor locale şi este în contradicţie cu Directiva Cadru Apă a UE şi cu Strategia UE 2009 – 2014 de dezvoltare a regiunii Dunării”, atrag atenția reprezentanții GEC Nera, în urma unor discuții avute cu cetăţenii și cu autoritățile locale din comunele riverane Dunării.

Amplasat în aval de cheile Porţilor de Fier care despart România de Serbia, complexul Porţile de Fier reprezintă cel mai mare baraj hidroelectric şi rezervor de apă din lungul Dunării. Sistemul este alcătuit din două baraje principale, Porţile de Fier I şi II, construite în anii 1972 şi respectiv 1985, la km 942, respectiv 863, în amonte de Delta Dunării. Impactul acestora a constat în limitarea migraţiei sturionilor până la km 863 şi izolarea locurilor de reproducere situate în bazinul mijlociu al Dunării, sublinează reprezentanții WWF.

După terminarea lucrărilor la barajul Porţile de Fier I, capturile de morun şi nisetru au atins un nivel maxim, deoarece mulţi sturioni aflați în migrație au rămas captivi în aval debaraj. În perioada 1972-1976, aici au fost pescuite 115,7 tone de morun şi nisetru, cu 25% mai mult decât cantitatea totală pescuită în decursul celor 5 ani anteriori construirii barajului. După 1976  însă, capturile au scăzut dramatic, ajungând la doar 37,3 tone în perioada 1980-1984 când s-a construit barajul Porţile de Fier II și, de atunci, populaţiile au continuat să scadă.

Pe de altă parte, pescuitul excesiv, cândva legal, dar în prezent ilegal, reprezintă principala ameninţare directă pentru supravieţuirea sturionilor din Dunăre, deoarece, din cauza ciclului de viaţă lung şi al maturizării târzii, populaţiile de sturioni au nevoie de mulţi ani pentru a se reface, mai atrag atenția cei de la WWF.

Karina TINCUL