Notă: A nu se citi de către scriitorii pășuniști nostalgici cu frică de PCR și urmașii acestuia! Nici de către cititorii lor!

Oare prin ce „miracol“ a ajuns Țara Almăjului să fie plină de gunoaie? Priviți pozele care stau mărturie și veți vedea, prea cinstiți și degrabă permanent iubitori de Almăj compatrioți, că orice locuire umană almăjană actuală (cu origini, nu-i așa? traco-geto-romane, bașca glorios medievale, pașoptiste, mari româniste, dar, mai ales, vai! ceaușiste) e învelită și împănată de lave de murdărie, de gunoaie care se aruncă unde, vezi Doamne, nu se vede”, dar mai ales pe malurile râurilor și pârâurilor, acolo unde nesimțiții șmecheri speră, se autojustifică cât de cât, că inevitabilele inundații vor duce la vale, în altă parte, departe de cașicocina lor, dovada neputinței lor de a înțelege o locuire curată! Mârșăvenia s-a amplificat anul acesta mai mult ca niciodată: troglodiții almăjeni își devarsă prinosul pur și simplu pe marginea șoselei! Cine să-i vadă, cine să-i prindă? Evident că motorizata poliție locală nu poate avea în ”atribuții” astfel de mizerabile misiuni…

Dar alt misterios „miracol“ este cel al groaznicelor gropi de pe mai toate drumurile almăjene! Geaba nevestele, surorile produc la babele și moșii din Italia, Austria și Germania, „mărșîni” de aproape ultimă generație: nesimțirea bănoasă (pentru ei!) a celor care grijesc la nivel local sau mai deasupra de drumurile almăjene nu poate fi comparată decât cu adâncimea omniprezentelor gropi! Nimic nou nici anul acesta, în afara eternelor promisiuni de finanțare, evident, doar pentru reparare, nicidecum refacere totală! Principiul de bază al acestor șmecherii păguboase pentru cetățean și mănoase pentru învârtitorul de bani este să astupi o groapă și să lași două la clocit, adică la adâncit.

Doar așa ești sigur că drumul nu rezistă până la anul viitor, gropile se înmulțesc, sporesc mai ceva ca ciupercile, adâncimea lor fiind direct proporțională cu nesimțirea celor care ar trebui să le astupe! Urmează 3-4 ani în care disperarea săracilor almăjeni, nevoiți să treacă zilnic prin ele, crește, ajunge la exasperare! Speranța licăre doar cu ocazia nigeilor când șefii, pe post de goști de onoare (vai!) promit, că doar nu-i doare gura, și nici burta, între zupă, sarme și purcel sau miel, stropite bine cu răchie și alte viscane bătrâne, că se va face și se va drege, adică că le „dă”, inclusiv pentru drumuri.

După care „ăi mari“ de la județ, de la parlament pleacă și uită, când se trezesc din euforia prea concretei „vizite de lucru“, ce au promis. Dar iată că vin alte alegeri, lumea trebuie prostită iarăși, de dată aceasta cu ceva concret, astfel că află, cuprinsă de o bucuroasă ușurare, că se produce o nouă parțială astupare, urmată de o bine stropită și intens mediatizată „inaugurare“!? Există o bătaie de joc mai mare?!

Drumuri pline de gropi și gunoaie, toate cursurile de apă îmbâcsite de miasmatice mizerii, iată, în 2015, trista, revoltătoarea imagine a mult cântatei de către poeți și pseudopoeți „țări a miracolelor“!

[slickr-flickr search=”sets” set=”72157651319771616″]

Sorin PESCARIU