Compania Naţională Poşta Română informează că în această lună distribuirea pensiilor se va decala. Motivul: banii pentru drepturile sociale ajung în conturile Poştei Române, începând cu data 7 ianuarie.

Într-o lună obişnuită, Poşta Română primeşte prima parte a banilor de pensii cu 3 zile înainte de prima zi lucrătoare a lunii în care pensiile sunt livrate. Ca la orice început de an, Casa Naţională de Pensii Publice virează Poştei Române prima tranşă a banilor începând cu 7 ianuarie, întrucât are loc închiderea de an, când se trage linie închizându-se creditele bugetare. Transformarea acestora în cash şi distribuirea către factorii poștali durează aproximativ 3 zile, explică reprezentanții Poștei. Astfel, pensiile vor fi livrate începând cu 10 ianuarie, într-un interval de 10 zile.

„În ianuarie ne aflăm într-o situaţie specială, ca urmare a închiderii de an din instituțiile Statului. Acum, la început de an, lucrurile încep să se aşeze şi să fie alimentate de energia caracteristică acestei perioade. Poşta Română va lucra la capacitate maximă începând cu data de 6 ianuarie. Noi, Poşta Română, înţelegem nevoia pensionarilor de a avea pensia la timp în buzunar, fapt de care ne asigurăm lună de lună. Fiecare român trebuie să aibă încredere în această companie, fără să aplece urechea la fake-news-uri sau dezinformări premeditate”, a declarat Horia Grigorescu, directorul general al Poştei Române.

Pensiile vor fi livrate până pe data de 20 ianuarie.

foto: b1.ro

Karina TINCUL

O declarație în stilul limbajului de lemn semnată de celebrii ong-iști ecologiști WWF, apărătorii naturii virgine și ai faunei noastre, vorbește despre uciderea urșilor care nu ar constitui un dezavantaj și un dezechilibru natural, pentru că cităm „Uciderea ursului este menită „creșterii acceptanței sociale“. Nu-i așa că ceva se bate cap în cap, dacă stai să lecturezi maculatura pe care și-o asumă această organizație non-guvernamentală atunci când cere societății civile cei 2% din impozit pentru salvarea aceluiași urs carpatin?

Unii spun că acest WWF nu ar fi decât o interfață care ar fi bugetată din surse care nu sunt străine de modul în care se execută tăierile masive de lemn de pe la noi și joacă nu doar ca activiști, ci și pe frontul politic, în funcție de interesele avute. Mărturie poate fi prezența în perioada Guvernului Cioloș, în boardul de conducere al Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, a fostului ministru secretar de stat al pădurilor, Erika Stanciu, care  a fost fondatoarea Fundației Pentru Arii Protejate Pro Park, a fost directoarea Parcului Național Retezat și Leader „Păduri și Arii Protejate” în cadrul „Programul Dunăre Carpați” al WWF. Se vorbește despre experiența valoroasă a acestei doamne care o califică pentru implicarea în deciziile executive și contribuția la elaborarea de acte normative ce vizează apărarea mediului. Dar oare nu era mai firesc ca această stimabilă doamnă să rămână în rândul activiștilor WWF și să își prezinte public pozițiile  și proiectele de protecție a mediului pe care le derulează? Pasul dintre non-guvernamental și guvernamental este cel mai adesea atât de sensibil…Erika știe!

Din rândurile aceluiași ONG s-au ridicat rând pe rând voci care au criticat demersurile WWF, o prezență activă în siturile Natura 2000 din peisajul cărășean, care prin actele lor ajung, în multe rânduri, să îngrădească și să blocheze investiții de ordin turistic, așa cum a fost cazul zonei Clisurii în trecut, blocarea MHC-urilor sau prin proiecte de resălbăticire, în urma cărora în conturile WWF au intrat milioane de euro, precum această populare cu zimbri de la Armeniș, plus multe altele despre care vom vorbi.

„Astăzi, WWF are aproximativ 5 milioane de susţinători în toată lumea şi o reţea activă în peste 100 de ţări“, notează ONG-ul pe site-ul propriu și sincer mă întreb cum s-au înghesuit aceste milioane de oameni (cifra nu o pun la îndoial), să vină în sprijinul demersului WWF? Au făcut-o doar din dragoste curată de mediu, au fost cuprinși de o emulație nemaintâlnită, ori să fie interese mult mai profunde, pe care nu le adulmeci la prima adiere de vânt?
„Ce poți spune despre legitimitate demersurilor făcute de WWF când aceștia organizează o întalnire cu primarii din Caraș-Severin, pentru a explica ce înseamnă proiectul de sălbaticire a unor zone parte a sitului Natura 2000 fix în ziua când premierul Grindeanu avea și el stabilită o întâlnire cu primarii. Cu ce arme se bat acește „scufițe neprihănite” când, la finalul întâlnirii, se oferă să plătească transportul și masa participanților, bani cash…în mână, deși toți participanții aveau probabil delegații de la primăriile în interesul cărora participau la întâlnire… Ce să mai zicem de zimbrii de la Armeniș…care mor iarna de foame și intră în curțile oamenilor…nu mai zice nimeni de ei nimic…dar WWF-ul si-a facut pozele, lumea este multumita…astfel de actiuni mi se par mai periculoase decat cele ale unor bandiți asumați…pentru că ww-iștii vând iluzii…păcat, probabil sunt mulți oameni de bună credință acolo…“, notează și activistul cărășean Daniel Popescu.

La rândul său Radu Mititean, Directorul Clubului de Cicloturism Napoca ridică o altă problemă legată de politica WWF. „Acel protocol legat de MHC a fost o cacialma de presă rusinoasa pentru care i-am batut si public si privat obrazul WWF-ului, care nu era la prima măgărie de acest tip, mai ales că acel protocol era semnat de un demnitar – Ana Lucia Varga – apropiat politic de un conducător WWF care fusese europarlamentar pe lista acelui partid care nu avea nicio atribuție pe liniile legate de MHC nefiind în puterea lui de decizie sau în sfera sa de autoritate ierarhică entitățile care dădeau avize și autorizații pentru MHC. Și, în plus, de fapt ministerul nu se angaja juridic în mod valabil la nimic, pentru că protocolul nu era un act juridic aprobat prin ordin ministeriat, ci mai mult un soi de declarație politică, fapt recunoscut apoi cu jumătate de gură de reprezentanții organizației care au făcut acea jenantă cacialma care a demobilizat sectorul ONG și l-a divizat, facilitând continuarea măgăriilor de către minister și „investitori”. Nu știu dacă a regretat sau nu WWF acel ”protocol” – probabil că nu – dar ce au facut ei ulterior pentru râuri și contra MHC cu greu poate compensa efectele negative ale acelui autogol…

O altă afirmație făcută de același ONG spune că, cităm „Organizaţia poartă discuţii de la egal la egal cu instituţii precum Banca Mondială şi Comisia Europeană“. Da, WWF este o voce puternică în aceeași măsură în care se poate spune că este una partinică. Nu a unui partid, ci a unor interese pe care încercăm să le pătrundem.

Un fost activit WWF, scârbit de manipulările media ale acestui ONG, Nicolae Dărămuș notează în textul său intitulat „WWF ROMÂNIA: O LACOMĂ ȘI PERFIDĂ MÂRȚOAGĂ TROIANĂ… DE MEDIU“, cităm:

În aprilie 2012, peste 60 de ONG-uri cu profil de mediu au protestat în fața Ministerului Mediului împotriva construirii microhidrocentralelor private pe râurile de munte ale României. Ministru de resort era Laszlo Borbely. La negocieri, WWF România a acceptat continuarea dezastrului ecologic, cu condiția aplicării unor „bune practici”. Pentru necunoscători sintagma ”bune practici” face parte din limbajul de lemn european, iar ca să fiu și mai clar, după creierașele WWF-iștilor șefi, ”bunele practici” însemnau așezarea conductelor (care confiscau râul) în afara albiei. Ca și când menirea unui râu este o albie seacă…

Mai apoi, după ce sute de microhidrocentrale private au distrus tot atâtea râuri de munte și când dezastrul a ajuns și la conștiința pruncilor de grădiniță, a strigat și WWF România că , vezi bine, așa nu se mai poate. Între timp, firește, finanțările (și guvernamentale) pentru masturbante proiecte de mediu i-au curs.

Nu demult, după ce defrișarea României a luat proporțiile știute, WWF România a strigat că se duc pe râpă… pădurile virgine ale țării. Oamenii cu bune intenții, dar prost informați, au mușcat momeala, elogiind grija WWF… Au mușcat-o fără să știe că în România, practic, nu există păduri virgine, ci numai câteva insulițe cu păduri puțin umblate, având un grad minim de intervenție umană. Recent, 24 000 de hectare de ”păduri virgine” au intrat în patrimoniul UNESCO… Adică, 8 insule de pădure, răspândite pe te miri unde, însumând suprafața unui ocol silvic mai voinic. Care a fost scopul manipulării?… Imaginea WWF și, evident, abaterea atenției publice de la reala dramă a întregului ecosistem forestier românesc.

Recent, la întâlnirea de la Ministerul Mediului între grupul de fermieri și vânători (care cereau uciderea cu program, prin ”cotă de intervenție” a ursului) și reprezentanții unor ONG-uri de mediu, publicul preocupat de temă s-a așteptat ca WWF România să fie prezentă. De ce?… Fiindcă an de an WWF împânzește străzile orașelor cu înduioșătoare afișe prin care solicită românilor virarea a 2% din impozite pentru protecția ursului brun… Aș!… WWF România a lipsit, mulțumindu-se cu un comunicat prin care salută inițiativa Ministerului Mediului de a aproba cota de vânat urși. Firește că scribii WWF au îmbrăcat salutul într-o ciorbă de vorbe europene, conchizând că acțiunea criminală este menită ”creșterii acceptanței sociale față de carnivorele mari”. Așadar, după capii WWF România, ”bunele practici” prevăd gloanțe.

Dar, ca membru al echipei de proiect WWFși participant la această masturbație, mi-am amintit cum, în timpul proiectului, eram instruită să trimit cutare comunicat de presă la cutare minister, pentru «avizare», înainte de a-l trimite presei, ca să nu se supere ministerul. Eu pot să depun mărturie – și pentru asta vă asta scriu acum – despre incompetență profundă, lene și lipsă de coloană vertebrală la periculos de mulți oameni tineri care fac parte din această organizație. Oameni care sunt publicitați ca mari specialiști în proiecte complexe, de către instituții media respectabile.“, își amintește

Și-atunci nu e normal să ne întrebăm și să cercetăm dacă WWF este un ONG sau o companie cu interese, în toată regula?

Sergiu TABAN

Procurorii  Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Caraş-Severin au dispus ieri reţinerea pentru o perioadă de 24 de ore a inculpatului  Boghian Valentin,  în vârstă de 31 de ani, pentru săvârşirea infracţiunilor de introducere în țară fără drept de droguri de risc și trafic de droguri de risc. Tot ieri, Tribunalul  Caraş-Severin a dispus arestarea preventivă a  inculpatului Boghian pentru  o perioadă de 30 de zile.

„În cauză există suspiciunea rezonabilă că în perioada 10-11.07.2017, inculpatul  Boghian Valentin utilizând un serviciu de transfer al banilor a cumpărat o cantitate de aproximativ 500 grame droguri de risc şi a dispus introducerea acesteia în ţară printr-un serviciu de coletărie internaţională.

Ulterior, în data de 12 iulie 2017 inculpatul  a fost depistat în flagrant, în orașul Oţelu Roșu, jud. Caraș – Severin, în timp ce primea din Spania coletul în care se afla disimulată cantitatea de droguri de risc achiziţionată în vederea distribuirii.

Din cercetări a reieșit că, în cursul anului 2017, s-ar fi achiziționat droguri de risc din Spania, care ar fi fost introduse în țară și distribuite pe raza județului Caraș-Severin“, afirmă procurorii  Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Caraş-Severin.

Acţiunea a fost efectuată împreună cu ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate din Caraş-Severin. Suportul de specialitate a fost asigurat de către Direcția Operațiuni Speciale.

Facem precizarea că pe întreg parcursul procesului penal, suspecţii şi inculpaţii beneficiază de drepturile şi garanţiile procesuale prevăzute de Codul de Procedură Penală, precum şi de prezumţia de nevinovăţie.

Sergiu TABAN

În ultimele zile tot mai mulţi reşiţeni şi nereşiţeni mă întreabă ce părere am despre noul proiect de lege privind impozitul pe venitul global din gospodărie, dacă legea are şi părţi bune şi dacă va fi sau nu va fi aplicabilă… Mai mult, cunoscute fiind opiniile mele de dreapta în materie de fiscalitate şi legislaţie a muncii, mulţi se aşteaptă la un “perdaf” în toată regula …

Am dezamăgit extrem de multe persoane afirmând că legea e foarte bună, chiar perfectă, perfecţiunea fiind principala hibă din pricina căreia va fi greu sau aproape imposibil de aplicat!

 Mulţi nu înţeleg ce este gospodăria, confundând-o cu familia! E greu să explici oamenilor simpli că pot să fie o gospodărie, fără să fie o familie şi că gradul de rudenie nu este obligatoriu! Un om sau mai mulţi, persoane fizice şi nu juridice, care acţionează şi împart între ei facilităţile unui anumit cadru economico-locativ înseamnă o gospodărie; dacă e unul singur, treaba e simplă; dacă sunt mai mulţi, îşi aleg pe unul care să-i reprezinte şi în sarcina căruia va cădea plata impozitului, o singură dată pe an, cam prin luna mai a fiecărui an, pentru anul trecut …

Cum se va calcula acest impozit e o întreagă istorie! Oricum, intervine un prim şi mare avantaj, care poate fi şi o primă şi mare greutate în implementarea proiectului: nu ştiu în ce măsură va contribui noua lege la combaterea evaziunii fiscale, dar ştiu sigur că ea va contribui din plin la combaterea analfabetismului! Cel puţin un membru al fiecărei gospodării trebuie să fie ştiutor de carte, altfel este cu neputinţă să aplice legea! Şi, dacă mai are şi cunoştinţe vagi de contabilitate, e cazul ideal! Dacă nu, măcar un dram de aritmetică tot trebuie să ştie, altfel e vai de mama ei gospodărie, va sta la mâna altora pentru declaraţia fiscală şi calculul impozitului!

Calculul e simplu: din veniturile tuturor membrilor gospodăriei se scad cheltuielile aferente contribuţiilor pentru salarii şi asimilatele lor, ce rămâne fiind baza de impozitare. Din ea se elimină deducerile legale, pentru că există şi o serie de venituri care nu se impozitează, cum sunt şi o serie de cheltuieli care se scad: 1600 de lei  pentru fiecare copil, în gospodăriile cu venituri mai mici de 5000 lei pe lună, 1200 pentru fiecare copil dacă veniturile sunt mai mari de 5000 lei, cheltuielile cu învăţământul în şcolile particulare şi cu sănătatea în regimul privat, asigurările de viaţă şi de sănătate etc. În treacăt fie spus, în SUA, Trump a introdus o lege prin care se scad din baza de impozitare toate cheltuielile făcute cu creşterea şi educarea copiilor … În fine, după toate deducerile acestea, dacă veniturile nu depăşesc 2000 lei, nu se impozitează; şi tot ce depăşeşte această sumă se impoziteză cu 10 %! Altfel spus, angajatorul nu mai plăteşte direct cele 16%, ca până acum, ci plăteşte responsabilul de gospodărie, pentru toată gospodăria, odată pe an, după ce a depus declaraţia fiscală!

 Să fim realişti: peste 90 % din populaţie trăieşte din salarii şi pensii, deci, la capitolul venituri, nu va fi mare bătaie de cap! Chinul şi amarul începe când trecem la capitolul cheltuieli, pentru că, dacă vrem să economisim ceva din truda noastră, sau dacă vrem, pur şi simplu, să mai rămână ceva după plata facturilor, atunci trebuie să ajungem să lucrăm la deduceri! Şi să punem deoparte, la păstrare, fiecare bon fiscal sau chitanţă! Cum peste 60 % din populaţia României trăieşte sub pragul sărăciei, şi cam 40 % suferă de sărăcie severă şi cronică, fără deduceri, orice gospodărie modestă se va găsi în imposibilitatea de a plăti impozitul pe venitul global! Se ajunge la falimentul gospodăriei, cu tot cortegiul lui de implicaţii asupra persoanelor şi justiţiei, care va trebui să “calibreze” vaca, oaia şi capra înainte de a o lua în contul impozitului!

Pentru efectuarea declaraţiei fiscale, şeful gospodăriei nu va fi lăsat de izbelişte, statul, în marea lui mărinimie punând la dispoziţie câte un consultant fiscal pentru 200 de gospodării, în medie, consultant la care fiecare gospodărie se va înscrie ca la medical de familie! Sunt cam 7 milioane de gospodării în toată ţara, deci vor fi cam 35.000 de consultanţi fiscali (o armată, mai mare decât armata ţării!) care vor fi plătiţi de la bugetul statului cu 10.000 de lei pe lună, ca să nu aibă chef de prostioare evazioniste, totalul ridicându-se la 350 de milioane pe lună, adică peste 4 miliarde pe an! În aceste condiţii, să tot fii consultant fiscal … Deasupra consultanţilor vor fi inspectorii fiscali, pentru că niciodată nu se poate lăsa neverificat un sistem care lucrează cu bani; şi peste toţi, întrucât evaziunea fiscală e penală, tronează măria-sa, procurorul!

Dar cea care va fi sufocată cu adevărat va fi justiţia! Dacă în 1% din gospodării izbucneşte câte un litigiu, înseamnă 70 de mii de procese în plus pe an, numai pe dreptul civil, la care se adaugă cele penale! Dacă doar 1 % din declaraţiile fiscale vor fi eronate din vina consultanţilor, justiţia se alege cu alte 70 de mii de procese pe an! Iar cazuistica nu-i deloc epuizată …

Eu nu vreau să spun că legea e proastă! Nu, teoretic e foarte bună, o aplică şi alţii, printre care mai vechiul nostru model, Franţa, ca şi modelul nostru de ultimă oră, SUA! Spun doar că, într-o ţară atât de polarizată, cu o populaţie atât de săracă, într-o accentuată disoluţie socială şi cu gradul de analfabetizare în progres, legea va fi extrem de greu de aplicat!

Dar mai există un motiv pentru care guvernul, îndeosebi prin “vuvuzeaua” cea mai sonoră, de la Muncă, ar trebui să fie reticent în declaraţii: nu există o lege a impozitării prin care să câştige şi statul, şi cetăţenii, statul prin reducerea evaziunii, iar cetăţenii prin plata unor impozite mai mici! Ori câştigă statul, ori cetăţenii, că nu suntem la nunta de la Cana Galileii! Sau, te pomeneşti că trăiam în statul ideal şi nu mi-am dat seama?!

Prof. univ. dr. Liviu Spătaru