Aseară, în casa din localitatea Cârpa, s-a stins din viață cunoscutul coregraf Filaret Cristescu. Născut în Valea Timișului, la Cârpa, în 1948, s-a remarcat ca dansator încă de pe băncile școlii, unde a făcut parte din formația mixtă de dansuri a Școlii din Cârpa, iar mai apoi din cea a Școlii Medii, ca elev de liceu. S-a consacrat însă ca dansator în perioada studenției, după cum aflăm din cartea „Coregrafi și Ansambluri din Banatul Montan”, a lui Nistor Ghimboașă.

Între anii 1969-1973 a activat ca dansator la Ansamblul Studenților „Doina Timișului” al Casei Studenților din Timișoara, cu care a ocupat locul I și titlul de laureat la Festivalul Studențesc de la Cluj-Napoca. Cu același ansamblu a mai participat în 1972 la Festivalul Național al Artei Studențești la București unde ansamblul a primit Marele premiu. Alături de ansamblul studenților a efectuat turnee în Ungaria, Serbia și Germania.

Paralel cu activitatea desfășurată în cadrul Ansamblului „Doina Timișului”, în 1969 a dat concurs pentru ocuparea postului de dansator la Ansamblul „Timișul” al Casei de Cultură a Municipiului Timișoara, unde a fost admis. Cu acest ansamblu a participat, începând cu 1970, la numeroase turnee în țară și străinătate, iar între 1977-1990 a făcut parte din formația „Paul Stângă”, cu care de asemenea a avut numeroase turnee, dar și ca membru al Ansamblului de cântece și dansuri „Semenicul” din Reșița.

Filaret Cristescu a fost coregraf la Liceul Industrial Nr.1 din Caransebeș, unde a pus bazele unui ansamblu de cântece și dansuri cu care a obținut premiul I pe țară în anii 1975,1976, 1981, 1983 și 1985. A instruit de asemenea, ca și coregraf, mai multe formații artistice din zona Caransebeș. iar cu Formația de brâuri bărbătești din satul natal Cârpa a obținut premiul I pe țară în anii 1985, 1987 și 1989 la un festival național de renume. Regretatul coregraf a condus Ansamblul de cântece și dansuri „Floare bănățeană” al O.C.L. Caransebeș, cu care a câștigat locul I pe țară în 1983 și 1985.

Între anii 1985 și 2010 a fost profesor coregraf la Clubul copiilor și elevilor din Caransebeș unde a înființat Ansamblul folcloric „Mlădițe” cu care s-a remarcat și a obținut primul loc la festivaluri și tabere de folclor pentru elevi, dar și prin participarea la câteva ediții ale festivalului internațional de la Graz.

Prietenii și colegii săi coregrafi vorbesc acum cu admirație și mare durere despre pierderea pe care a suferit-o lumea artistică a Banatului de Munte, și nu numai.

Dumnezeu să îl odihnească în pace!

Elena FRANȚ

Mihai Stepanescu, fostul primar al Reșiței a trecut la cele veșnice, în această noapte.

După o boală care i-a provocat o grea suferință, fostul edil al municipiului a plecat în lumea de dincolo în jurul orei 02:00. În luna martie, Mihai Stepanescu ar fi împlinit 55 de ani!

Mihai Stepanescu a fost primar al Reșiței pe timpul unui mandat și o parte din cel de-al doilea. În primul mandat a condus destinele orașului în perioada 2008-2012, iar în anul 2012 a câștigat al doilea mandat de primar al Reșiței, până în noiembrie 2015 când a fost condamnat cu executare.

Înainte de a intra în administrația locală, Mihai Stepanescu a fost inginer silvic și a deținut funcții de director de Ocol Silvic, dar și director al Direcției Silvice Caraș-Severin.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Diana RADU

Steven Auschnitt, fiul lui Max Auschnitt, cel mai mare industriaş din perioada interbelică a României, s-a stins din viaţă la 95 de ani. În anii ’30, tatăl său, Max Auschnitt, a făcut avere cu ajutorul lui Carol al II-lea care îi oferea toate comenzile statului în domeniul construcțiilor și metalurgiei.

„Max Auschnitt, unul dintre cei mai mari industriași ai Europei, era recunoscut pentru priceperea lui de a transforma comerțul cu produse din oțel în mină de aur. Apropiat al Regelui Carol al II-lea, Auschnitt era o vedeta a începutului de secol XX și unul din autorii progresului economic din perioada interbelica”, scria Paula Herlo, pe blogul ei.

Auschnitt a creat Uzinele Metalurgice Călan și a condus Uzinele și Domeniile din Reșița, companie cu cea mai mare cifra de afaceri înaintea celui de-al Doilea Război Mondial.

Familia Auschnitt a emigrat în 1951 și a luat-o de la zero în Statele Unite unde Steven a devenit un antreprenor de succes în domeniul ambalajelor și și-a schimbat numele în Ausnit.

După revoluție, Steven Ausnit a revenit periodic în România. În anul 2012 a inaugurat la Lugoj Centrul Memorial ridicat în onoarea tatălui său și a construit singura parcare la standarde europene din Lugoj.

Despre personalitatea și revenirea lui Steven în România și în Reșița povestește Susana Lazăr: „Am avut onoarea de a cunoaște o persoană unică, „Steven Ausnit”.  La invitația tatălui meu, Ionuț Adam, în anul 1993 a revenit în România și pentru prima dată a trecut pragul casei noastre împreună cu soția Anne. Aveam doar 15 ani, dar am înțeles imediat că erau oameni deosebiți, de o simplitate și bun simț cum rar întâlnești. Vorbea română fluent, deși nu o mai făcuse de zeci de ani. Din acel moment s-a legat o prietenie puternică bazată pe respect și încredere. A fost fericit să revină la Reșița ani la rând, unde și-a făcut noi prieteni și a fost primit cu multă dragoste. În anii următori și-a adus în România întreaga familie pentru a-i cunoaște țara în care s-a născut și copilărit.

A fost legat de România și a iubit-o atât de mult, a iubit oamenii de aici, mâncarea românească, a iubit locomotivele noastre cu aburi pe care le-a vizitat de câte ori a venit la Reșița. Aici era o parte din el.

Pentru a onora numele tatălui său, începând din anul 1998 a plătit anual burse studenților români la Universitatea Harvard, bursa „Max Ausnit”. Visul lui era ca tinerii români care au studiat la Harvard să se întoarcă într-o zi aici în România și să reclădească o Românie puternică așa cum ar trebui să fie. Sperăm că într-o zi i se va împlini acest vis.

Odihnește-te in pace, dragul nostru Steven! Vei fi mereu în sufletul nostru!”.

Elena FRANȚ