Primăria Reșița a decis să pună piciorul în prag și să restricționeze accesul în Poiana Golului. Motivul: lipsa de educație a unor cetățeni, care încă nu știu că deșeurile nu trebuie abandonate în natură. Astfel, mașinile nu vor mai putea urca sus la stemă, cum este cunoscută zona de către reșițeni. Se va putea urca în continuare pe scările amenajate anul trecut, dar administrația locală anunță că vor fi montate camere de supraveghere.

Reșițenii au redescoperit Poiana Golului anul trecut, odată cu organizarea festivalului Custom, după eveniment zona devenind un punct de belvedere tot mai căutat și frecventat de persoane de toate vârstele. Problema este că printre aceștia nu fost și destule persoane lipsite de educație sau bun simț, care încă nu au învățat că deșeurile nu trebuie abandonate în natură. Au fost instalate coșuri de gunoi în zonă, s-au făcut campanii de ecologizare și de conștientizare a cetățenilor, fără folos însă. Drept urmare, administrația locală de decis să facă următorul pas.

„Accesul în Poiana Golului va fi restricționat din cauza celor care nu înțeleg să păstreze curățenia. Mulțumim voluntarilor implicați în evenimentul «Alergăm la pădure» pentru «recoltarea» gunoaielor lăsate în urmă de unii cetățeni. Din cauza lipsei de educație și de discernământ a unora dintre concitadinii noștri, am decis blocarea accesului auto în Poiana Golului, iar pentru pietoni anunțăm montarea de camere de supraveghere”, transmit reprezentanții Primăriei Reșița.

Karina TINCUL

Organizația de Tineret a Partidului Național Liberal, filiala Reșița, se alătură campaniei de ecologizare a zonei verzi din POIANA GOLULUI, inițiată de Clubul Lions Reșița Montană și de GAL Reșița. Liberalii susțin că exemplul personal poate și  trebuie să fie principala armă de combate a neglijenței și a lipsei de spirit civic.

Marian Apostol, președintele Lions Club Reșița Montană anunța în urmă cu câteva zile demararea unei campanii de ecologizare a poienii din Dealul Golului, o zonă superbă, situată chiar deasupra centrului Reșiței, care a devenit mult mai accesibilă pentru reșițeni odată cu amenajarea treptelor ce duc la stema ce veghează viața orașului. Din păcate, pe măsură ce tot mai multe persoane descopereau sau redescopereau Poiana Golului, au apărut și problemele, adică de deșeurile abandonate de cei lipsiți de bun simț și educație, fără pic de respect pentru natură. „Din păcate, una dintre cele mai frumoase zone existente în Reșița a picat victimă non-civilizației”, declara Apostol, care a decis să nu lase lucrurile așa și a anunțat inițierea unei campanii de ecologizare, vineri și sâmbătă după-amiază, începând cu ora 16:00. Inițiativă căreia i se alătură acum și filiala Reșița a TNL.

„Păstrarea curățeniei într-un oraș ține în mare măsură de locuitorii acestuia, de modul în care educația din familie și școală și-a pus amprenta asupra fiecăruia din noi. Sunt binecunoscute clasicele abordări prin care spațiul online este invadat de poze și comentarii ale unor persoane foarte «vigilente» care se rezumă la a crea discuții și a arunca vina în curtea oricui, fără a se alătura niciunui demers civic sau fără a avea o atitudine proactivă. Exemplul personal trebuie să fie principala armă cu care să combatem neglijența și lipsa de spirit civic a celor ce nu reușesc să își adune propriile mizerii. O să fim prezenți sâmbătă, începând cu ora 09:00, la baza scărilor care urcă în Poiană, împreună cu toți cei care doresc să ni se alăture. Vom marca traseul cu panouri ce conțin îndemnuri și mesaje specifice”, se arată într-un comunicat transmis de liberali.

Citește și „Una dintre cele mai frumoase zone din Reșița a picat victimă lipsei de civilizației”! Și tu poți contribui la schimbare!

Karina TINCUL

Județul nostru are o suprafață de 8.514 kilometri pătrați, reprezentând practic 3,6 la sută din suprafața României și fiind al treilea ca mărime între județele țării.

Județul era cunoscut în mare parte pentru industrie și minerit, iar cele două municipii, șase orașe, 69 de comune cu 188 de sate ale sale s-au dezvoltat în timp individual, îmbătrânind fiecare mai mult, sau mai puțin, frumos.

Povestea fiecărei localități în parte este spusă cel mai bine fie de istorici, fie de stemele care adună într-o singură imagine zeci de ani de istorie. Ca o matrice a orașelor, comunelor și satelor cărășene, stemele evidențiază, în doar câteva elemente, esența fiecărei locații.

Vezi aici cum arată unele steme ale localităților din Caraș-Severin:

REȘIȚA: Reșița a fost considerat mult timp ca fiind unul din marile centre industriale ale României, având influențe în industria siderurgică, a construcțiilor de mașini, sau chimică.

CARANSEBEȘ: În Evul Mediu, până în secolul al XVI-lea, Caransebeșul a fost centrul politic al unui district românesc care se bucura de autonomie și istorie proprie.

ANINA: Este un oraș preponderent minier, care s-a dezvoltat în jurul exploatărilor de huilă. În perioada de după 1989, a înregistrat un puternic regres economic.

BĂILE HERCULANE: Originea Băilor Herculane se întinde pe o durată de aproape două milenii. Bazele stațiunii au fost puse în anul 102 d.Ch. de Împaratul Traian, romanii introducând cultul balnear preluat de la greci pe care apoi l-au dezvoltat. Numele stațiunii de care este legat si numele societății noastre, vine de la zeul Hercules, fiul lui Zeus și al frumoasei Elena, consemnat în mitologia romană ca patron al izvoarelor termale, simbol al puterii și al echilibrului între forța fizică și cea spirituală.

BOCȘA: La Bocșa s-a prelucrat metalul în furnale înaintea înființării uzinelor STEG din Reșița.

MOLDOVA NOUĂ: Brâul undat din stemă reprezintă fluviul Dunărea, iar ancora semnifică faptul că localitatea este port. Peștele reprezintă bogăția piscicolă a zonei și una dintre ocupațiile tradiționale ale locuitorilor. Gura de mină relevă ponderea activității miniere în economia localității, predominantă fiind exploatarea de cupru. Câmpul zidit simbolizează trecutul istoric al localității, încă de pe vremea romanilor.

ORAVIȚA: Prima atestare documentară cu actualul nume este din 1697 în Conscriptia lui Marsigli, însă urme de locuire se găsesc începând cu perioada neolitică, continuând cu perioada daco-romană, când în zonă au existat exploatări miniere.

OȚELU ROȘU: Principalul agent economic al orașului Oțelul Roșu a fost, pentru o lungă perioadă de timp, Întreprinderea Oțelul Rosu, având un număr de angajați care a fluctuat între 3.500 și 5.500.

Alexandra JURCA

Istoricii au dezvoltat mai multe teorii care plasează numele județului Caraș-Severin fie în sfera influențelor sârbo-croate, fie a celor latine sau chiar otomane.

Prima parte a denumirii județului se pare că ar proveni din cuvântul sârbo-croat „kras”, care înseamnă „zonă calcaroasă”. Totuși, unele etimologii spun că acest cuvânt vine pur și simplu de la râul Caraș care străbate zona.

De asemenea, se vorbește și despre o anumită influență otomană în etimologia denumirii de Caraș-Severin, în limba turcă termenul de „kara” însemnând „negru”.

Atunci când vine vorba despre termenul Severin, istoricii susțin că acesta ar reprezenta o formă a numelui Sever, care reproduce latinescul Severinus. Acesta din urma este la origine un derivat cu sufixul „inus” de la Severus, cunoscut mai ales datorită Severilor, o dinastie de împărați romani întemeiată de Septimius Severus.

Semnificația este aceeași cu cea a adjectivului „severus”, aceea de „sever, dur”.

Mai mult, biserica latină, ulterior devenită catedrală catolică, a cetății medievale a Severinului era, se pare, închinată Sfântului Severin de Noricum, un sfânt venerat de călugării austrieci care au misionat în perioadele când Severinul era sub stăpânirea Coroanei maghiare.

Conform unor alte surse, numele medieval al Severinului ar putea fi de origine slavă, asociată cuvântului „severnai”, tradus prin termenul „din nord” sau „nordic”. Diderot a menționat Severinul în prima ediție a Enciclopediei sub numele de „Sornum”, descriindu-l, după Ptolomeu, drept cetate din Dacia.

În ceea ce privește stema județului Caraș-Severin, aceasta are înfățișarea unui scut albastru pe care se află un legionar roman, privit din față, purtând în mâna dreaptă scutul cu inițialele VRR (Virtus Romana Rediviva), iar cu mâna stângă sprijinind sulița, toate de argint.

Personajul este flancat de câte un ecuson roșu de dimensiuni mai mici, încărcat, cel din dreapta, cu o albină de aur, cel din stânga, cu două ciocane încrucișate, suprapuse peste o roată dințată, ambele din același metal. La baza scutului este reprezentat un pod negru, cu două bolte plutind peste valuri naturale.

Legionarul roman și podul amintesc de intensul proces de romanizare care s-a desfășurat în antichitate în această zonă. Deviza: Virtus Romana Rediviva amintește de vitejia ostașilor regimentului de graniță din Banat. Albina evocă tradiționala activitate a locuitorilor, apicultura.

Cele două ciocane încrucișate sunt un străvechi simbol al mineritului. Roata dințată evocă activitățile economice specifice zonei și evidențiază rolul important pe care l-au avut odinioară industria extractivă și metalurgică.

Alexandra JURCA

Sursa: www.skytrip.ro