Nu asta era ideea, dar nu m-am putut abține. A fugit deci anul vechi, dar în graba cu care a plecat a uitat să-și ia cu el și metehnele căpătate într-o viață întreagă (adică din ianuarie până în decembrie) și le-a lăsat moștenire lui ăsta micu de-a venit acum, care nici nu știe săracul de ce a venit și ce are de făcut, că s-a și trezit cu ditamai „greaua moștenire“ de metehne, obiceiuri proaste și patimi păguboase. El s-a dus, dar noi am rămas cu același soi de politicieni care una zic în campanie și alta fac după alegeri, cu aceleași drumuri frumos realizate pe hârtie dar nepuse în practică peste noroaie, cu aceeași bani europeni care uite-i, nu-s, că nu știm, nu vrem sau nu putem să-i atragem precum au făcut-o și încă o mai fac polonezii de exemplu, aceeași lideri de tinichea numiți pe criterii politice sau de rubedenie, care nu au nici în clin și nici în mânecă cu postul pe care îl ocupă.

Am mai rămas cu aceleași salarii, aceleași alocații, pensii, dar cu alte prețuri la energia electrică, la carburant, la alimentele de bază și nu numai, cu aceleași locuri de muncă prost plătite (deh, nu au toți șansa să lucreze la stat), dar mai puține și cu aceleași promisiuni că mâine va fi mai bine. Când dați de „mâine“ ăsta să-mi spuneți și mie că vreau să-l văd la față. Acum va fi greu pentru actualii guvernanți să dea vina pe greaua moștenire a guvernului anterior, nu de alta dar parcă e aceeași Mărie, dar cu altă pălărie, mai colorată parcă. Dacă până acum v-ați plâns că liberali fac și dreg ce nu vă convine, stați să vedeți acum când trebuie împăcată și capra și varza și gulașul…pardon lupul, ca în poveste.

Una peste alta începe un An Nou, cu multe semne de întrebare: Ce facem cu pandemia? Cum e cu vaccinarea? Dar cu creșterile salariale? Când și dacă va fi aplicată legea pensiilor? Când va crește nivelul de trai promis în campania electorală? Unde sunt kilometrii de autostradă? Dar spitalele? Când merg copiii la școală? Cum împiedicăm tinerii să plece afară? Cum îi aducem pe cei plecați înapoi?…Sunt doar așa câteva din multele întrebări care vor răsări în mintea românului după ce aburii sarmalelor și damful răchiei se va fi risipit. Atunci se va vedea omogenitatea acestui guvern de coaliție conjuncturală. Până atunci însă…se anunță vremuri nu foarte vesele (nu de alta dar sărbătorile sunt pe sfârșite; mai un hop și…gata până la Paști), cu mișcări de stradă, cu proteste, cu solicitări salariale și români nemulțumiți.

Ce e de făcut? Nimic, ce să facem? Așteptăm să treacă iarna, să vină vara, toamna…Revelionul, să chiuim din nou de bucurie că pleacă unul vechi și vine altul nou. Asta e la noi: schimbarea …anului…..bucuria…. Sau asta era cu șeful, că nu mai știu exact?

Dan AGACHE

Chiar dacă la cumpăna dintre ani am schimbat un an vechi cu un altul nou – 2021, ecourile celui vechi nu se sting încă. Un an plin, un an de muncă, așa l-a caracterizat prefectul județului Caraș-Severin Cristian Gâfu.

„Atunci când am fost numit în această onorabilă funcție, la întâi februarie anul trecut, nu mă gândeam că voi fi confruntat cu această problemă, cu acest virus, care avea să fie declarată ulterior pandemie. Cu voia lui Dumnezeu și cu sprijinul structurilor din cadrul Ministerului de Interne pot spune că în Caraș-Severin am gestionat situația foarte bine, mai bine chiar decât în alte județe din țară. Spun acest lucru pentru că vreau să scot în evidență munca depusă de către Inspectoratul pentru Situații de Urgență, de Inspectoratul Județean de Poliție, de către Inspectoratul de Jandarmi cât și de către cele două unități sanitare Covid, prin personalul medical, doctori, asistente, infirmiere care lucrează în aceste spitale“.

„Aștept de la 2021, cu sprijinul populației la care fac apel acum, așa cum am făcut pe tot parcursul anului 2020 să respecte normele de protecție epidemiologică, fac apel la populația din Caraș -Severin să respecte aceste norme și în acest an 2021, până la momentul când vor face al doilea vaccin. Primul apel este de a respecta normele epidemiologice, iar cel de al doilea apel este de a se înscrie și a se vaccina într-un procent cât mai mare. Este momentul să scăpăm de acest virus și să ne reluăm viața furată în 2020 de această pandemie generată de un virus parșiv“ a mai precizat prefectul Cristian Gâfu.

Dan AGACHE

Doar cei nenăscuți sau foarte mici nu își amintesc de acel Decembrie 89. Cu sânge, cu lacrimi, cu frică și speranță, cu dorința de a scăpa de un dictator și de regimul său, cu dor de Europa și lumea civilizată. Cu toții am crezut că acel Decembrie va fi de fapt începutul sfârșitului și chiar așa a și fost.

A căzut un regim, dar drumul către ceea ce am visat atunci e departe de a se fi împlinit. Am visat la o lume frumoasă, la apă caldă și programe la televizor, la prosperitate și locuri de muncă bine plătite, la o viață decentă și magazine cu alimente nu doar cu creveți și conserve de pește. Visam la o viață așa cum mai văzusem că se poate prin vestul Europei, pe la filmele de pe casetele video, ori prin cele prinse cu antena orientată spre sârbi. La toate acestea am visat, ascultând ore în șir Europa Liberă cu pătura în cap și cu becul stins să nu ne audă vecinii. Am crezut în acel Decembrie, de la care se împlinesc în aceste zile 31 de ani, că va fi începutul sfârșitului și chiar așa a și fost….

Atâta doar că nu era începutul sfârșitului pentru dictator și suita sa ci și un început al sfârșitului pentru speranțele și idealurile noastre, pentru România în ansamblul ei. Am vrut libertate și…avem. Avem libertatea de a pleca prin țări străine pentru o slujbă de doi bani dar cu un salariu ce ne permite să mai trimitem câte ceva și acasă la familie, la copii… Am vrut să scăpăm de politruci și incompetenți și…am scăpat. Am scăpat de aceia din 89 și avem în schimb alții; mai răi, mai câinoși, mai fără scrupule. Am vrut să scăpăm de securitatea care ne bătea prin beciurile ei de nu mai rămânea os întreg și…am scăpat. Acum avem servicii de informații. Nu unul ci mai multe dar care au uitat ceea ce înseamnă patriotismul, dragostea de țară, respectul pentru profesie și lucrul bine făcut.

Am vrut să scăpăm de WC-ul din fundul curții, să avem apă și canalizare, să avem drumuri asfaltate, orașe frumoase și locuri de muncă mai bine plătite și …avem. Avem atât de multă nevoie de ele. Avem politicieni care se bat pentru binele lor și vin să ne cerșească mai în scârbă, mai în serios votul din 4 în 4 ani. Și noi…îl dăm. Îi acredităm să ne conducă spre o lume mai bună și ei…o fac. O lume mai bună a lor nu a noastră, dar noi….îi votăm. Am fost singura țară din lume fără datorii externe dar nu prea aveam ce pune pe masă. Acum ne îndatorăm pe generații de acum încolo, dar masa noastră e aproape la fel de sărăcăcioasă. Unii o duc bine, chiar foarte bine, iar alții…Alții se culcă flămânzi și tremură de frig și se întreabă retoric: „De ce am ieșit în stradă în 89“ Pentru a ne fi furată Revoluția? Pentru că ne-am lăsat manipulați și atunci și acum? Pentru că ne-a ajuns cuțitul la os?

Eu m-am împăcat cu ideea că atunci am ieșit degeaba; că au murit oameni degeaba, că totul a fost degeaba. Dar copiilor din ziua de azi, celor de-o șchioapă ce le spunem și mai ales ce le lăsăm pentru când vor fi mari? O țară secătuită de ape, de păduri, de bogățiile naturale? De aur, de grâne, de oameni inteligenți? Pe cine vor acuza mâine; pe noi că nu am făcut nimic ori pe ei că au făcut totul pentru…ei?. Bine că mâine nu voi mai fi, nu de alta dar îmi va fi rușine, tare rușine să mă uit în ochii lor și să nu știu ce să le răspund…

Dan AGACHE