Zeci de poliţişti, angrenați în această dimineață într-o operațiune de amploare ce vizează peste 20 de percheziţii, în 10 judeţe, printre care și Caraș-Severin, într-un dosar de evaziune fiscală cu prejudiciu de 550.000 de lei.

Conform unui comunicat al IGPR, poliţiştii specializaţi în investigarea criminalităţii economice din Olt efectuează 22 de percheziţii, în judeţele Bihor, Mehedinţi, Vâlcea, Timiş, Arad, Călăraşi, Vaslui, Caraş-Severin, Maramureş şi Mureş, într-un dosar de evaziune fiscală.

„În fapt, în perioada 2012-2016, o societate comercială cu sediul din judeţul Olt ar fi înregistrat în evidenţa contabilă operaţiuni nereale constând în achiziţii de mobilier urban de la 14 societăţi comerciale cu un comportament fiscal ,,tip fantomă”. Astfel, societatea s-ar fi sustras de la plata impozitului pe profit şi a TVA către bugetul de stat, în sumă de aproximativ 550.000 de lei”, se precizează în comunicatul IGPR.

Societatea vizată  ar fi emis facturi de livrare a bunurilor către 22 de beneficiari din ţară, existând suspiciuni că acestea nu ar fi fost livrate în totalitate, deşi plăţile au fost efectuate.

Totodată, se precizează că 23 de persoane sunt conduse la sediul poliţiei pentru a fi audiate.

foto: bucurestiul.ro

Lorena POENARU

În urma desființări societății Best Multipet SRL la sfârșitul acestei luni, municipiul de pe Bârzava riscă să rămână cu toate deșeurile reciclabile pe cap: peturi, cartoane, sticlă și metal.

Acesta este motivul pentru care consilierii locali întruniți astăzi în ședință de îndată au hotărât înființarea unei societăți proprii – Reșița Curată. Aceasta va funcționa de la începutul lunii februarie și va avea ca obiect de activitate colectarea, sortarea și valorificarea lunară a celor peste 60 de tone de deșeuri reciclabile.

Fostul director tehnic al societății Best Multipet, Adrian Nițulescu, a fost învestit de aleșii urbei în funcția de director al noii societăți Reșița Curată. Consilierii reșițeni au aprobat de asemenea deschiderea unui punct de lucru în cartierul Doman, iar în proiectul de buget ce va fi adoptat luna viitoare va fi cuprinsă și majorarea capitalului social al noii societăți.

Reșița Curată va colecta deșeuri reciclabile atât de la populație, cât și de la cei aproximativ 500 de agenți economici de pe raza municipiului.

Dan AGACHE 

Suntem niște proști! Cu toții! De 27 de ani avem așteptări de la clasa politică. Și, de fiecare dată, speranțele ne sunt ucise fără milă de cei pe care-i votăm. Să nu vă îmbătați cu apă rece, cei de pe malul drept al politicii. Sunteți toți la fel, nu există doctrină politică și nici nu sunteți unii mai breji ca alții. Sunteți toți o apă și un pământ și noi, repet, niște proști că mai credem în voi, că mai avem așteptări de la voi!

Ne-am mai luat o țeapă în stil de Las Fierbinți de la cei care ne guvernează. Asta, după ce ne-am îmbulzit să-i votăm într-o proporție covârșitoare. Cică, argumentul suprem, pentru cei care au ales actuala configurație politică ce se face că ne guvernează, ar fi fost programul de guvernare. Unul generos! Pentru toți, mai ales pentru cei care au un job în sistemul bugetar. Și totul a fost palpabil, până când a apărut Legea de salarizare unitară. O dată cu publicarea ei, am constatat că pentru educatori, învățători, profesori, medici, polițiști și personalul auxiliar nu mai sunt bani. Totul va fi eșalonat până în 2020 sau când s-o putea. Oricum, pentru guvernanți, profesiile mai sus enumerate sunt de mâna a doua. Nu aduc valoare adăugată la procentele partidului. În schimb, deși motivația era lipsa resurselor financiare, cei apropiați de partide, respectiv parlamentarii și aleșii locali, au fost mai norocoși. Și nu până în 2020, cum este cazul bugetarilor de mâna a doua, ci de la 1 iulie, anul curent, iar măririle salariale nu se fac în trepte! Pentru primari, deputați, senatori, președinți de consilii județene, consilieri județeni, locali s-au găsit bani. De fapt, nu s-au găsit, ci mai degrabă aleșii locali mai scormonesc prin bugetele locale. Dacă pentru un primar nu existau până mai ieri bani pentru diferite investiții în comunitatea pe care o păstorește, când vine vorba de salarii, brusc, pe fundul sacului, se mai găsesc câteva milioane de lei pentru sărmanii demnitari. Până la urmă ei nu au nicio vină, după cum declară mulți, ci ei, săracii, s-au văzut puși în fața faptului împlinit și, cum unde-i lege nu-i tocmeală, au trebuit să-și dubleze, tripleze salariile. Cu legea nu te joci! Asta, dacă nu vrei să ajungi pe la DNA să dai cu subsemnatul și să fii acuzat de abuz în serviciu că nu ți-ai acordat salariul corespunzător competențelor tale. Doamne ferește! De ce credeți că un primar este atât de important pentru cei de prin partide? Păi, primarul e tipul ăla care ne prostește părinții, bunicii, uneori îi și mai amenință, doar ca să voteze așa cum le cere el. Ei sunt „baza” societății. Ei aduc voturile și ei merită sa fie recompensați. Voi, restul, care v-ați tocit coatele pe băncile școlilor, mai așteptați, că vor vedea guvernanții când și cum vă vor recompensa. De regulă, asta se-ntâmplă cu vreo două/trei luni înainte de alegeri și atunci tot cu promisiuni, iar promisiunile sunt transpartinice.

Că învățământul este ultima spiță de la căruța societății, dincolo de salarizare, o dovedește și actualul ministru al educației. Modificările la Legea Educației sunt atât de frecvente, încât ai impresia că tot ce a făcut predecesorul său e făcut prost. Toți „e” deștepți, vorba poetului. Manual de educație fizică ne mai lipsea. Asta este singura defecțiune în mecanismul învățământului românesc. Fără lecția de genuflexiuni și flotări suntem un popor mai puțin educat. Până la urmă, avem nevoie de o educație (fizică) complexă și aplicată. Îmi și imaginez un profesor de educație fizică: „Scoateți o foaie de hârtie! Extemporal la dirigenție, pardon, educație fizică”. Și ca să ni se demonstreze că ai noștri copii nu au nevoie de limba română, matematică, manualele cu pricina nu vor fi pe băncile elevilor de gimnaziu la începutul noului an școlar. Cică din cauza licitațiilor. În schimb, le vor avea pe cele de educație fizică. Nu s-o fi făcut licitație pentru toate manualele? Dar…nu-i bai, că la română și la matematică se poate improviza, dar la sport, ba! Acolo au nevoie elevii de un suport, iar o carte-n plus în ghiozdan nu mai contează!

John GAVRILESCU

De cele mai multe ori, a spune ce gândești este echivalentul izolării sociale ireversibile. Exprimarea unei frânturi din adevărul absolut, în orice mediu social, este o formă de sinucidere latentă a propriei tale existențe. Și asta pentru că tuturor ne place să ocolim realitatea ce ne înconjoară și preferăm să spunem ceea ce își doresc interlocutorul sau interlocutorii noștri să audă.

Privind dintr-o perspectivă mai largă societatea în care trăim, am observat, de foarte multe ori, că atunci când dorești să expui publicului larg o altă latură a abordării unui fapt, intri inevitabil în conflict cu cei care îi susțin pe cei despre care faci vorbire. Am căutat de fiecare dată să înțeleg scopul celor care sar ca arși atunci când „idolii” lor sunt puși și într-o altă lumină. Deseori, într-o lumină nefavorabilă, dar de fiecare dată cu argumente. Și argumentele sunt, de cele mai multe ori, pertinente. Am observat că în toate cazurile susținerea se bazează pe relații de interes. Niciunul din acești contestatari ai unei altfel de abordări nu a avut argumente pro subiect, ci, dimpotrivă, argumentul suprem în a suprima orice analiză a unui fapt este ducerea în derizoriu a calităților emițătorului. Ca și necunoscător al unui adevăr nesubiectiv și dezinteresat, ai de cele mai multe ori intenția de a-i ține apărarea subiectului în discuție. Și cu cât masa ce susține „adevărul” celui în cauză este mai mare, cu atât influența asupra celor care nu au niciun interes este exponențial crescândă. Este un soi de manipulare voită și generată de o parte din susținătorii adevărului lor. Pentru că, nu-i așa, fiecare dintre noi este deținătorul unui adevăr. Adevărul meu, adevărul tău, adevărul lui etc. Dar asta nu te împiedică pe tine, cititor, observator să cauți motive care să te facă să explorezi o zonă care te va face să afli o fărâmă din adevărul absolut. E drept, e posibil ca niciunul dintre noi să nu-l aflăm, dar, măcar pentru o fracțiune de secundă, să ai senzația plăcută că ai încercat și că nu te-ai lăsat pradă elementelor ce compun doar adevărul lui sau doar adevărul tău.

În ultima perioadă am încercat să abordez jurnalistic o serie de probleme care frământă spațiul cărășean. Uneori, chiar comentând anumite comportamente nepotrivite, din punctul meu de vedere, ale unor colegi de breaslă. E drept, susținătorii persoanelor în cauză, dar și ele însele, ar spune că e total neprofesionist și că am un comportament lipsit de deontologie profesională. M-am gândit și la asta, recunosc, însă, după primul articol, am primit un feedback pozitiv, iar acest lucru m-a făcut să devin mai încrezător în demersul meu și am considerat că lucrurile, când sunt spuse subiectiv și conțin frânturi de adevăr, ele trebuie corectate. Chiar dacă, în majoritatea cazurilor, adevărul doare și-i afectează pe cei care-l mistifică. E un risc asumat de ambele părți. Adică cel puțin eu îmi asum riscul de a fi izolat și de a nu mai putea scrie în niciun cotidian județean din cauza modului în care abordez viața socială din Caraș-Severin. Că cei care mistifică adevărul, redându-l din perspectiva intereselor personale, vor dispărea din peisajul media, într-o bună zi, n-am nicio îndoială. E o chestiune ce ține de educație și de timp. Cu cât ne vom desprinde mai repede de clivajul societății în care trăim astăzi și vom schimba sistemul de valori, unul nefiresc astăzi, și aici mă refer la cel bazat pe virtuți, profesionalism și asumare a rolului de formator corect de opinie, cu atât șansa de a evolua spre o societate firească și normală este mai mare.

Toate aceste analize nu sunt despre mine, pe persoană fizică. Eu conștientizez faptul că atunci când fac o analiză a unor fapte sunt pentru miile de cititori și nu pot să-mi permit să emit judecăți de valoare bazate pe frustrările mele sau pe simpatii și interese. Nu putem manipula conștient cititorii doar pentru a ne satisface nouă o serie de avantaje. Sub nicio formă! Suntem, ca breaslă, după școală, familie și biserică, o entitate care trebuie să slujească exclusiv adevărului, mai ales când pretindem acest lucru. Este posibil ca, atunci când slujești binele, să mai pierzi câte un contract, câte un contact, câte o măslinuță, însă cu siguranță nu te vei pierde pe tine ca individ, ca formator de opinie. Da, știu, sună al naibii de paranoic ce spun, nici nu am pretenția să rezonați cu mine, pentru că trăim vremuri în care anormalitatea a devenit normalitate și defectele, virtuți. Și, din nefericire, suntem abia la început…

John GAVRILESCU