Atunci când spui Reșița, spui industrie, siderurgie, construcții de mașini; spui tradiție, spui istorie industrială, spui pepinieră pentru ce era odată „meseria“ învățată în „Cetatea de foc“. Am rămas cu amintirile, cu sunetul șlapilor de lemn al miilor de muncitori ce intrau dimineața la „făbrică“, pe lângă „Țăndărică“, cu „duda“ ce dădea deșteptarea orașului și anunța stingerea la căderea nopții. Am rămas cu o strângere de inimă la vederea locomotivelor diesel-electrice, acum ruginite și scorojite despre care mulți spun că sunt bunne de fier vechi; la gândul că atunci când aprinzi lumina, kilowații ce-ți cresc factura provin din turbinele hidrocentralelor făcute la Reșița, că pe mările și oceanele lumii navigau odată, sub pavilion românesc, nave de mare tonaj propulsate de motoare făcute la „Navale“.

Din toate acestea au rămas doar vise spulberate, fărâme de amintiri pentru că nu mai sunt prea mulți care să-și amintească. Reșița continuă să trăiască din amintirea a ceea ce era odată industria acestui oraș. Amintiri și regrete că nu s-a făcut mai mult. Nu am știut? Nu am vrut? Nu a avut cine? Întrebări ce nu vor primi răspuns decât din partea celor ce odată erau sufletul acestei industrii: muncitorii. Ei cu priceperea lor și cadrele tehnice, inginerii (eheheee ce era odată un inginer și cu cât respect era privit de ceilalți).

Am primit la redacție o epistolă, semnată de un UCMR-ist ce își spune Asterisc. Poate că atât a rămas din Reșița industrială, un asterisc pe harta obiectivelor industriale ale României și ale lumii. O scrisoare deschisă fără un „adrisant“ anume, dar cu trimitere clară la cei ce au administrat industria reșițeană în general și UCMR-ul în mod special. O misivă intitulată simplu, dar atât de profund „250“:

„Moștenirea iți este de folos doar dacă te apuci să scrii o carte de istorie sau să te ții de ceva când te afli într-un loc în care doar pașii lasă urme, mintea nu.

Prezentul, viitorul, ca să existe, nu trebuie să se bazeze doar pe moștenire.

Inovația este, și a fost, cea mai mare nevoie pentru a avea succes sau pentru a supraviețui. Fiecare organizație, care se vrea lider de piață sau care vrea să supraviețuiască, are drept componentă de bază inovarea.

Pentru a inova este nevoie de creativitate.

Creativitatea este apanajul omului și va rămâne așa.

UCMR sărbătorește 250 de ani, de existență, dar este pe cale să ajungă ca nici macăr să nu mai poată supraviețui.

UCMR nu a dus lipsă de inovatori, dar a avut și coordonatori care nu au știut să-i îndrume și i-au trimis în șomaj tehnic. Toți coordonatorii din urmă, ca interpreți reprezentativi, au eșuat direct în faliment.

Creativitatea este cel mai confuz comportament uman și, ca și coordonator vremelnic care nu o poți stăpâni, poți găsi multe elemente constitutive de nevinovăție ca să-ți sprijini comportamentul și să continui cu practicarea eșecului tolerat.

Există și un sindrom: „not invented here”!, care este un afront la adresa specialiștilor.

În final, de când lumea se plătește curajul, ideea și prostia. După ce alegi să plătești doar prostia, ajungi să nu mai poți nici măcar să supraviețuiești“.

de Asterics

Trist, adevărat, revoltător și din păcate inutil; tot ceea ce trebuia distrus, s-a rezolvat. Rămânem doar cu amintiri și din păcate cu un gust amar, astăzi, 3 iulie, când ar trebui să sărbătorim 250 de ani….

Sursă foto: uzpcarasseverin.wordpress.com

Dan AGACHE

Ultimul episod al unui proiect documentar despre Banatul Montan realizat de regizorul cărășean Sabin Dorohoi va fi difuzat în premieră sâmbătă, 23 mai, simultan pe TVR1 și pe canalul youtube. Filmul oferă posibilitatea publicului de a descoperii istoria și tradițiile siderurgice ale Banatului Montan, și, totodată atracțiile turistice inedite din acest colț de țară.

„Este o premieră simultană, ceea ce înseamnă că sâmbătă la ora 13:10 o să fie difuzat în același timp atât pe TVR. cât și pe youtube, la aceeași oră, va rula în premieră, chiar dacă este online. Filmul durează în jur de o oră și după ce este gata, în jurul orei 14:00 el va rămâne pe youtube, din acel moment. De asemenea, pe TVR1 va fi difuzată versiunea în limba română a filmului, iar pe youtube va fi versiunea în limba engleză, cu subtitrare, pentru a putea fi vizionat și din Germania, de exemplu, pentru că se vorbește despre Imperiul Habsburgic, legăturile Imperiului Habsburgic cu Banatul, cucerirea Banatului de la turci, despre istoria regiunii practic”, ne-a declarat Sabin Dorohoi.

Documentarul „Banatul Montan – episodul 3 – Drumul Fierului” reprezintă ultimul episod al trilogiei turistice despre Banatul de Munte, un proiect la care regizorul cărășean lucrează de aproximativ 4 ani. În ianuarie 2018 a fost lansat Banatul Montan – episodul 1- Drumul Fierului, iar în ianuarie 2019 a fost lansat episodul 2 –  Calea Apelor.

Regizorul afirmă că acest ultim episod al proiectului este unul mai amplu, de două ori mai lung ca timp, cu informații mult mai elaborate, deși succinte, spre deosebire de celelalte două episoade care au fost mai scurte.

„De data aceasta ne-a luat puțin mai mult, nu am reușit să fie gata în luna ianuarie pentru că are o durată dublă față de celelalte, care aveau în jur de 26 de minute, acesta fiind de aproape o oră. Noi am vrut să îl lansăm la mijlocul lunii martie și din păcate atunci s-au pus restricțiile cu pandemia actuală și din acel moment practic nu am mai putut să îl lansăm public în cinematografe. Aș fi dorit să continue această tradiție, dar nu se mai poate în condițiile actuale. De aceea am optat pentru a ajunge totuși la public și l-am propus pentru difuzare gratuită la TVR și respectiv pe youtube, tot gratuit.

Sunt atâtea persoane care ne-au sprijinit și ne-au ajutat la producția asta că pur și simplu vreau să ajungă cât mai repede la public, să îl vadă lumea, că de asta l-am făcut, chiar dacă nu-l putem lansa și în cinema o perioadă de timp”, a declarat Sabin Dorohoi.

Filmul poate fi vizionat accesând:

Elena FRANȚ

Muzeul Banatului Montan Reşiţa găzduieşte mâine vernisajul expoziţiei de fotografie artistică „245 Reşiţa – 15 TMK”.

Tânărul artist fotograf Victor Ioan expune un număr de 50 de opere ce au ca subiect metalul, focul şi oamenii angrenaţi în controlul şi transformarea acestor elemente fundamentale în istoria umană.

Manifestarea care va avea loc vineri, 27 mai, orele 18⁰⁰ la Muzeul Banatului Montan deschide în mod emblematic seria manifestărilor dedicate aniversării a 245 de ani de siderurgie la Reşiţa şi a 15 ani de activitate în acelaşi domeniu siderurgic al firmei TMK.

Instituţia muzeală reşiţeană, în parteneriat cu actori industriali şi culturali din Reşiţa, va deschide în 4 iulie 2016 expoziţia de bază având ca tematică evoluţia istoriei industriale a Reşiţei şi a Banatului Montan din 1771 şi până în anul 2016.

Alexandra JURCA