România deține în Munții Carpați unele dintre ultimele zone de sălbăticie din Europa. Acestea se întind pe suprafețe mai mari decât cele acoperite de parcurile naționale sau naturale, motiv pentru care WWF solicită autorităților naționale de mediu să le includă sub protecție legală, desemnând zonele de sălbăticie ca noi arii naturale protejate. În plus, legăturile dintre aceste zone, denumite „coridoare ecologice”, ar trebui și ele incluse în legislație și desemnate ca atare, pentru a asigura condiții optime de deplasare pentru speciile protejate precum ursul, lupul sau râsul, și supraviețuirea lor pe termen lung, susțin reprezentanții organizației de mediu.

Sud-Vestul Carpaților reprezintă unul din puţinele locuri din Europa în care oamenii se mai pot bucura de locuri cu adevărat sălbatice, de areale întinse neafectate de activitatea umană. Caracteristicile naturale de aici  oferă condiţii atât pentru păduri temperate, cât și pentru pajiști alpine extinse; o mare parte din fondul forestier din acest areal este acoperită de păduri virgine și cvasi-virgine. Zona găzduiește populaţii viabile de specii protejate emblematice de carnivore mari, precum ursul, lupul sau râsul, care joacă un rol important în menținerea unor ecosisteme sănătoase.

Rezultatele proiectului de analiză peisagistică și de cartare a zonelor de sălbăticie din sud-vestul Carpaților, finanțat prin Programul de Cooperare Elvețian-Român, arată că principalul nucleu de sălbăticie, din punct de vedere al suprafeței, se regăsește în grupul Munților Țarcu–Godeanu–Cernei, la intersecția Parcurilor Naționale Retezat și Domogled – Valea Cernei cu situl Natura 2000 Munții Țarcu. Un al doilea nucleu de sălbăticie se află în centrul Masivului Retezat, în cadrul Parcului Național Retezat, iar cel de-al treilea nucleu, de dimensiuni mai mici, se află în partea de nord a Munților Țarcu. Toate cele trei nuclee sunt conectate între ele prin „zone-tampon”, areale care prezintă aceleași caracteristici din punct de vedere al naturaleții și al proceselor naturale, rezultând astfel o vastă zonă de sălbăticie.

O a doua zonă de sălbăticie, cu nuclee reprezentate de cele mai sălbatice areale din parcurile naționale Semenic – Cheile Carașului și Cheile Nerei – Beușnița, a rezultat dintr-o analiză a managementului actual al ariilor protejate din Banatul Montan.

„Conceptul de sălbăticie este unul nou pentru România și, în același timp, vine la pachet cu multe provocări. O provocare majoră este aceea de a schimba percepția negativă față de termenul „sălbăticie“, de a demonstra că sălbăticia nu înseamnă stagnare pentru comunitățile locale, ci, din contră, contribuie pozitiv la calitatea vieții, în pofida limitărilor și restricțiilor pe care le poate impune managementul unor astfel de zone”, se arată într-un comunicat de presă al WWF.

foto: http://turnul.blogspot.ro

Diana RADU

Grupul Ecologic de Colaborare Nera a monitorizat în perioada 2015 – 2016 tăierile de arbori ce au loc şi în momentul de faţă în rezervaţia naturală Comarnic din interiorul Parcului Semenic – Cheile Caraşului, înfiinţată de Ministerul Mediului în baza OM 7/1990.

Răspunsurile la sesizările adresate de către GEC Nera autorităţilor cu responsabilităţi directe în domeniu menţionează că “Parcul National Semenic – Cheile Caraşului nu are în prezent un plan de management aprobat” iar în continuare, spunem noi, amenajamentul silvic nu este obligat să ia în consideraţie reglementări care nu există oficial, în cazul de faţă un Ordin al Ministrului Mediului care ar fi trebuit să aprobe planul de management al Parcului.

Un proiect de plan de management intocmit de administraţia Parcului există însă încă din 2011 dar probabil actualul ministru al mediului sau cei care vor veni vor aproba acest document doar după ce RNP Romsilva va lichida toate pădurile cu valoare ştiinţifică din Parc.

Cinic vorbind, se poate spune că RNP Romsilva este un agent economic de succes într-un “sat fără câini” adică în sistemul parcurilor naţionale şi natural din România fără plan de managementpe care le administrează,  şi unde conservarea naturii este ultima preocupare.

O altă dovadă recentă a modului cum se operează în sistemul de parcuri naţionale şi naturale este evoluţia aprobării planului de management al Parcului Naţional Cheile Nerei – Beuşniţa. Din Ordinul de Ministru prin care a fost aprobat planul de management al acestui parc au fost excluse 5000 ha de padure valoroasa din punct de vedere stiintific care au fost incluse în studiul elaborat de  Universitatea de Ştiinte Agricole a Banatului din Timişoara (USAMVBT) cu scopul de  a avea un regim sporit de protecţie.

Deci  nu 5 ha , nu 50 ha , nu 500 ha. Este vorba de 5000 de ha adică cu 20 % mai puţin faţă de ce a propus iniţial USAMVBT . Tot în acest context, la  peste 50 % din suprafeţele rămase ca zone cu regim sporit de protecţie li s-a schimbat amplasamentul faţă de prevederile iniţiale ale  studiului USAMVBT, fiind mutate din păduri în nişte râpe fără valoare ştiinţifică.

„De ce mai este nevoie să mai fie cheltuiţi bani ai Uniunii Europene pe studii provenite din mediul academic când RNP Romsilva le stie pe toate? ”, se întreabă reprezentanții GEC Nera.

Alexandra JURCA