Ministrul de Interne, Marcel Vela răspunde la atacurile legate de colaborarea sa cu securitatea considerând că toate acestea sunt consecințe ale faptului că deranjează prea tare lumea ,,băieților deștepți” din zona Ministerului Afacerilor Interne.

„Să nu uităm că MAI are un buget total de aproximativ 4 miliarde de euro și un ministru nou, venit din provincie, fără să știe hățișurile și conexiunile tridimensionale din aceasta zonă, deranjează foarte multe persoane.

Revenim la ultimul atac, cel cu securitatea, o ciorbă reîncălzită cu fluturașii împrăștiați în campania electorală din anul 2000 împotriva unor candidați incomozi. Pe acest subiect SRI a dat la vremea respectivă un comunicat precum că pliantele respective sunt false (în 4 iunie 2000)”, a fost reacția ministrului Marcel Vela.

Vela face, în acest sens, publică corespondenţa din 2001 şi Decizia CNSAS din 2007, în cazul său.

„Pentru curioși și conturile false de pe Fbk, afișez mai jos corespondența din 2001 și Decizia CNSAS din 2007.

Totodată, amintesc că s-au verificat arhivele și în anul 2019, iar concluziile CNSAS sunt publicate acum pe site-ul www.cnsas.ro la rubrica ,,Menținere Decizii”, mai spune Marcel Vela.

Mai jos redăm imaginile făcute publice de reprezentantul Guvernului.

foto: stirimondenefanatik.ro

Elena FRANȚ

Un caz mușamalizat în urmă cu peste 40 de ani la Caransebeș este acum scos la lumină de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, în colaborare cu Parchetul Militar din Timișoara. Atunci au fost găsite mai multe schelete umane, cel mai probabil victime ale regimului comunist. Scheletele au fost descoperite în timp ce se efectuau săpături pentru fundația unor blocuri, totul fiind însă ținut secret de autoritățile din acele vremuri.

„În urma unei sesizări primite la institut în 2017 din partea unui fost arheolog la muzeul de istorie din Caransebeș, am fost înștiințați că în cursul anului 1977 acesta a fost martor la descoperirea câtorva schelete umane, datate cronologic în perioada anilor 50 ai secolului trecut. Scheletele au fost descoperite în curtea clădirii unde funcționa Casa Armatei, numită ulterior Cercul Militar, cu prilejul săpăturilor pentru fundația la unul din cele două blocuri ce s-au construit cu destinație de cămine pentru cadrele militare din garnizoană. Implicarea arheologului a fost solicitată de un locotenent de la Miliția orașului pentru a face o apreciere asupra vechimii osemintelor. Defuncții erau înhumați fără sicriu și în poziții atipice, la unii fiind descoperit și un inventar funerar sumar, constituit îndeosebi din mici accesorii vestimentare. Avându-se în vedere că în unele clădiri din acel perimetru urban și-au avut în trecut sediul anumite instituții ale statului implicate în represiunea împotriva opozanților anticomuniști, și realizând că osemintele ar putea aparține unor victime ale regimului, după probabila informare a superiorilor săi, ofițerul de miliție i-a impus arheologului în termeni fermi să nu comunice niciodată cuiva ceea ce a văzut, cazul fiind astfel mușamalizat. Nu se cunoaște ce s-a întâmplat atunci cu osemintele dezvelite, dar se știe că forța de muncă folosită pe șantier era alcătuită din militari în termen”, se arată într-un comunicat de presă al IICCMER.

Clădirea care adăpostește Cercul Militar, situată pe str. Nicolae Bălcescu la nr. 5, a fost construită în anul 1885 cu destinație de liceu pentru fete. Începând din anul 1944 a fost trecută în administrarea Armatei. Mai apoi, imobilul a servit timp de câțiva ani ca sediu pentru Comandamentul Unic Teritorial Timiș, o structură militarizată a Securității comuniste, înființată în ianuarie 1949, care a coordonat toate acțiunile represive îndreptate împotriva grupărilor de partizani anticomuniști din zona Banatului. În apropiere, într-o clădire situată pe strada Horia, până prin anul 1959 s-a aflat și sediul Securității din Caransebeș, astăzi imobilul fiind în proprietate particulară. Tot în apropiere se află și fosta clădire a penitenciarului, astăzi având destinație de Liceu Tehnologic. Incinta fostei închisori se învecinează în partea de vest cu curtea Cercului Militar, spațiile fiind separate astăzi printr-un gard din plăci de beton.

„Prin sediul Securității și prin penitenciarul din Caransebeș au trecut foarte mulți partizani anticomuniști și sprijinitori ai acestora din grupurile de rezistență bănățene, care au fost capturați, reținuți și torturați aici, unii fiind dispăruți fără urmă până în ziua de astăzi. În unitatea carcerală au avut loc mai multe execuții prin împușcare a unor persoane condamnate la moarte prin sentințe judecătorești. Conform unor mărturii, unele execuții au fost făcute chiar în curtea Cercului Militar de astăzi, cadavrele fiind îngropate undeva în zonă. Una dintre execuțiile petrecute în acest spațiu a avut loc în ziua de 12 august 1953, când au fost împușcați partizanii Victor Curescu, Gheorghe Balica și Iancu Baderca pentru apartenență la organizația colonelului Ion Uță”, precizează reprezentanții IICCMER.

Campania de investigații ce are loc zilele acestea la Caransebeș continuă cercetările începute în vara acestui an în curtea unui imobil din oraș, care urmăresc descoperirea unor morminte de opozanți anticomuniști ce au fost omorâți în anchetele Securității sau au fost executați prin împușcare în urma unor sentințe judecătorești.

Prima intervenție arheologică în curtea Cercului Militar s-a desfășurat în cursul lunii iunie din acest an, în apropierea blocului-cămin sub care, în anul 1977, au fost descoperite osemintele umane. Săpăturile s-au concentrat pe laturile de nord și de est ale clădirii, în spațiile neocupate în prezent de suprafețe betonate sau de alte amenajări. S-a acționat cu mijloace manuale și mecanizate, fiind practicate patru unități de săpătură sau secțiuni arheologice. În secțiunea executată în partea răsăriteană a blocului, între acesta și gardul spre fostul penitenciar, s-au descoperit două schelete umane dispuse pe direcția est-vest, unul având membrele inferioare orientate spre răsărit, iar celălalt spre apus. Cele două schelete, înhumate la o adâncime apropiată, au fost deranjate parțial de o groapă contemporană în care se aflau resturi de materiale de construcție folosite la ridicarea blocului. Deoarece stratigrafia a fost compromisă în mare măsură, nu s-a putut stabili cu precizie dacă este vorba de o groapă comună de înhumare sau de două gropi individuale, suprapuse parțial. Cei doi defuncți au fost îngropați fără sicriu și nu au avut obiecte de inventar funerar sau resturi de vestimentație. În pământul purtat în groapă au mai fost găsite fragmente scheletice deranjate provenite de la alți doi defuncți, despre care deocamdată nu se poate spune că ar fi fost într-o relație directă cu cele două schelete descoperite anterior.

„În actualul stadiu al cercetării nu avem încă indicii certe, care să arate că osemintele descoperite aparțin unor oameni executați prin împușcare sau uciși prin alte metode de Securitate, însă împrejurările, mărturiile și unele documente din fondul arhivistic al fostei Securități ne fac să credem că lucrurile ar fi așa. Toate osemintele au fost recuperate și preluate de medicina legală, fiind introduse în circuitul oficial al analizelor de specialitate.

IICCMER a depus în prealabil o sesizare la Parchetul Militar Teritorial Timișoara, care a deschis pe acest caz un dosar de cercetare penală. Cazul prezintă o importanță deosebită și are multiple implicații, fiind vorba de soarta mai multor persoane dispărute despre care se știe că au fost arestate și aduse pentru anchetă la Caransebeș”, mai transmit reprezentanții IICCMER.

Investigațiile arheologice vor continua probabil și în perioada următoare, până la epuizarea tuturor suprafețelor libere din curtea Cercului Militar în care se mai poate interveni astăzi prin săpătură. Nu este însă exclus ca cercetările să fie extinse și în anumite spații din curtea fostului penitenciar, unde, de asemenea, se presupune că au fost îngropați opozanți anticomuniști, uciși în anumite împrejurări și prin diferite metode.

Cercetările vor fi efectuate de o echipă de arheologi de la IICCMER și  muzeele de istorie din Aiud, Alba Iulia și Turda, alcătuită din Paul Scrobotă, Horațiu Groza, Gabriel Rustoiu, Marius Oprea și Gheorghe Petrov. Acțiunea este susținută de Muzeul Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță Caransebeș și se desfășoară în colaborare cu Televiziunea Română.

foto:  IICCMER

Karina TINCUL

Ciclova Română pune la loc de cinste trecutul! În Parcul Central din comună din Valea Carașului, eroii sunt cinstiți cum se cuvine și, începând de ieri, pe lângă monumentele și plăcile comemorative ale celor care și-au jertfit viața pentru poporul român, atât în primul război mondial, cât și în cea de-a doua conflagrație mondială, luptătorul anticomunist, Nicolae Doran, are un loc de cinste alături de eroii neamului din localitatea cărășeană.

Moment emoționant în Parcul Central din Ciclova Română ieri, de Sfânta Parascheva, când oficialități ale administrației publice locale și ale bisericii, oameni de cultură, familia și sătenii au asistat la dezvelirea plăcii comemorative în memoria celui care a fost Nicolae Doran.

Nicolae Doran, un adevărat patriot şi neînfricat luptător, care a opus rezistenţă împotriva regimului comunist  instaurat după război, în România, a fost comemorat, astăzi, prin amplasarea unei plăcii comemorative pe monumentul eroilor din Ciclova Română. 55 de ani a fost dat uitării, securitatea ţinând bine ascunse detaliile despre arestarea lui, torturile închisorii şi executarea lui din anul 1952. Abia în anul 2007, familia eroului află că acesta a fost împuşcat la Pădurea Verde, în Timişoara.

Doran, fost comisar în Oraviţa, a aflat din timp ordinele de execuţie venite de la Bucureşti pentru mulţi din Ciclova, Oraviţa şi împrejurimi. El nu a executat pe nici unul dintre cei somaţi de securitate, din contră, i-a înştiinţat pe toţi şi i-a ajutat să fugă, să scape de “fiară bolşevică”, după cum spunea un sătean din Ciclova. Într-un final, a venit ordin de arest şi execuţie chiar pe numele lui, astfel că a fost nevoit să ia calea codrilor, ascunzându-se în munți cu mai mulţi camarazi din Ciclova şi satele vecine, aflaţi în aceeaşi situaţie. Timp de trei ani au pribegit în munţii din jurul Oraviței, luptând neînfricați împotriva Securităţii care îi urmărea, având cu ei în inimă doar frica de Dumnezeu şi dragostea de patria românească. Fiind trădaţi, câţiva din grup au fost prinşi, printre care şi liderul lor, Nicolae Doran. A fost dus la închisoarea „Popa Şapcă” din Timişoara, unde a fost ţinut în arest şi torturat timp de un an, ca şi cum nu ar fi fost de ajuns cei 3 ani petrecuţi în munţi. Sfârşitul tragic se întâmplă la Pădurea Verde, când în data de 7 Mai 1952 este executat prin împuşcare.

[slickr-flickr search=”sets” set=”72157687897507404″]

„Ziua de azi a avut o încărcătură emoţională aparte, deoarece s-a realizat încă un pas important în combaterea uitării unuia dintre eroii martiri ai ţinutului nostru cărăşean. În memoria lui şi a celor care au scris cu propriul sânge o pagină din istoria rezistenţei anticomuniste a Văii Caraşului  («Valea Plângerii » , cum o numeşte Iosif Brânzei, nepotul lui Nicolae Doran, în titlul primului său volum dedicat eroului), am încercat şi noi,  astăzi, să «zidim » o piedică în calea uitării!”, ne-a declarat cu emoție, Ruben Doran, vicepreședintele Asociației „Mihai Eminescu” din Viena, descendent al patriotului și martirului ciclovean, Nicolae Doran.

Evenimentul comemorativ a fost posibil și cu sprijinul:

• Primăriei Ciclova Română – primar Gheorghe Percea;
• Centrului Cultural Teatrul Vechi „Mihai Eminescu” Oraviţa – Ionel Bota – director, Ion Ghe. Chiran – documentarist, Lorin Cimponeriu – restaurator, Cristi Ghinea – restaurator;
• Asociaţiei Culturale „Mihai Eminescu” Viena -Ruben Doran – vicepreşedinte.

John GAVRILESCU