Agresiunile se țin lanț la Zorlențu Mare, femeile devenind mai nou victimele tensiunilor generate de apropierea alegerilor locale. După ce soția candidatului PNL la funcția de primar, Camelia Ișfan a fost agresată de susținătorii edilului în funcție, Martin Cornea, ieri a venit rândul secretarei primăriei comunei, cu toate că aceasta nu ar simpatiza, din spusele angajaților, cu niciunul dintre candidații angrenați în lupta electorală.

Reper 24 a fost sesizat cu privire la acest incident și ne-am deplasat la fața locului pentru a afla cum stau în fapt lucrurile.

Conform spuselor unui angajat din Primărie, actualul edil, Martin Cornea, ar fi avut o ieșire agresivă față de secretara Titiana Liță, sărind să o bată, din cauza unei adeverințe pe care trebuia să o elibereze unui cetățean pentru ca acesta să obțină ulterior o viză de flotant, secretara solicitându-i acestuia, în prealabil, un act necesar eliberării adeverinței respective.

Martori la ieșirea violentă a edilului din Zorlențu Mare, după spusele angajatului, ar fi fost viceprimarul, Nicolae Magheți, care a și intervenit pentru calmarea spiritelor, dar și femeia de serviciu.

Reper 24 a încercat să obțină o declarație de la secretara agresată, dialogul dintre jurnalist și secretară rezumându-se la câteva propoziții.

Jurnalist: „Aș dori să vorbesc cu doamna secretară!”

Secretara: „Da, eu sunt!”

Jurnalist: „Am înțeles că aici în Primărie a avut loc un incident neplăcut, căruia i-ați fost victimă!”

Secretara: „Da, dar nu vreau să comentez nimic, cel puțin nu deocamdată!”

După acest dialog am încercat să stăm de vorbă cu angajații primăriei, după spusele acestora situația fiind destul de tensionată în incinta sediului administrației locale din Zorlențu Mare.

În încercarea de a fi imparțiali, relatăm doar discuțiile avute cu angajații Primăriei, pentru că dintr-un anumit unghi lucrurile par destul de controversate.

„Secretara probabil a știut de ce nu eliberează adeverința, pentru că nu-i legal. I-a cerut cetățeanului un act și primarul a explodat: „numai mie, numai mie nu-mi dați, numai mie nu-mi faceți!”, și atunci ea a spus: „Poftim? Eu am dat, nu știu să vă fi părtinit!”. Dar s-au dat adeverințe pe bandă rulantă, chiar nu l-am înțeles pe primar, nu știu ce vrea să arate prin asta! Dar nu înțeleg, că adeverințele sunt legale, e voie, și acum dintr-o dată să facă așa! Tonul brutal e de neînțeles!”, ne-a spus unul din angajați, care ne-a dezvăluit și că, dacă nu intervenea viceprimarul Nicolae Magheți, edilul Cornea ar fi lovit-o pe secretară.

Am încercat să obținem și un punct de vedere oficial al viceprimarului, martor al incidentului. Acesta însă ne-a declarat că va vorbi doar după ce vom obține declarația persoanei implicate. În schimb ne-a vorbit despre motivul tensiunilor din primărie.

„Primarul a avut un interviu la Gugulanul unde declară că sunt 500 de reședințe în Zorlențu Mare, deci el știe, dacă ști că sunt 500 de reședințe, cere buletine de vot și pentru oamenii aceștia să voteze (nr. cei cu vize de flotant), legea nu le-a interzis, nu știu să fie interzis să voteze. Dacă legea a dat voie, ce contează că vine de la Reșița și e prietenul meu și poate mă ajută, dacă nu-l interzice legea. El vrea să voteze la Zorlenț…! Nu știu ce tot vorbesc ei despre străini! Dacă am fiica la Timișoara și vine să își facă viză, înseamnă că e străină?!!”, a precizat viceprimarul comunei, Nicolae Magheți.

Angajatul cu care am reușit să stăm de vorbă este foarte dezamăgit de situația creeată mărturisindu-ne că de când a preluat mandatul primarul în funcție, Martin Cornea, comuna s-a dezbinat, conflictele între susținătorii PSD și cei ai candidatului PNL, Marius Ișfan, devenind tot mai dese.

„Nici nu îmi mai vine să spun că sunt de la Zorlenț, îmi e rușine să spun, am ajuns de râsul lumii! Noi am fost renumiți, tot timpul am avut noi ceva ieșit din comun, la Zorlenț, dar acum am ajuns la topoare, furci, pari! Acum au ajuns mari patrioți toți și îl susțin pe primar. Îl urăsc pe Marius Ișfan din cauza tatălui lui, care a condus primăria 20 de ani și acum vrea să vină fiu-su, de aia sunt așa. Spun că are un imperiu…!!! Are că lucrează zi și noapte, vai de capul lor, că nu mai au liniște și tihnă, și animale și ocupați până peste cap, numai cârcotașii nu știu ce înseamnă asta! Mulți sunt învățați să vină de la oraș și să stea pe facebook! Nu se poate să fie atât de revoltați susținătorii celor doi. Am ajuns să ne dăm în cap datorită lui Martin Cornea!”, ne-a povestit angajatul.

Pentru că nu am reușit să obținem un punct de vedere oficial, am încercat din discuțiile cu angajații să aflăm care este atmosfera în Primăria Zorlențu Mare, sub protecția anonimatului aflând de la un consilier local că numără zilele până la alegeri.

„Mi-am făcut un calendar ca la armată. Mi-am zis, cum au trecut patru ani, mai trec câteva zile de stres. Parcă nu se mai înțeleg! Și acum se duce vorba că primarul s-a bătut cu secretara…!!! Nu se poate! Suntem de râs! Mai am patru zile, după aceea e roz pe calendar, vedeți, am colorat cu roz zilele din calendar! Am atâtea de făcut la căsuța mea, nu mai stau aici! Se comportă urât și cu femeia de serviciu. Are 2-3 ai lui cu care se înțelege! Contabila a fost prima luată tare, atunci, la început, când a venit în primărie! Viceprimarul și contabila, au fost primii vizați! A încercat să întoarcă împotriva lui consiliul local, e o întreagă istorie! S-au judecat, primarul a pierdut, iar a făcut recurs, iar a pierdut, s-a dizolvat CL, l-a lăsat în pace pe viceprimar, s-a luat de contabilă, apoi a avut treabă cu administratorul, care era omul lui, cu care a venit în Primărie, apoi l-a scos afară din Primărie, se judecă acum pe la Timișoara, după care s-a apucat de camera agricolă, un băiat și-a dat demisia, a plecat pentru că nu mai suporta, zicea că face cu nervii din cauza primarului, zicea: „Nu mai stau chiar să nu mai mănânc nimic, numai apă de la cișmea să beau și nu mai stau! Și acum, ultima, a fost secretara”, ne-a povestit consilierul local.

Cu toate că am încercat să obținem declarații oficiale, oamenii s-au temut să vorbească și astfel am decis să redăm o parte a dialogurilor obținute sub protecția anonimatului în speranța că adevărul va ieși la lumină într-un mod sau altul.

Reper24 a contactat și Inspectoratul de Poliție Județean pentru a afla dacă a existat vreo plângere cu privire la agresiuni sau acte de violență care ar fi avut loc în Primăria Zorlențu Mare, purtătorul de cuvânt al IPJ, Alina Boeru precizând că până în acest moment nu a fost nicio sesizare în legătură cu aceste aspecte.

Lorena POENARU

Atunci când prestezi un job care implică formarea sau educarea unui segment important de oameni, în speță jurnalismul, devii, inevitabil un lider de opinie. Fără îndoială, o parte din cititorii tăi te iau ca exemplu și unora chiar le schimbi modul de a gândi, acționa, iar acest aspect le poate influența în bine sau în rău comportamentul. Depinde de partea cui ești tu ca individ. Întotdeauna, de când mă știu, am ales să reprezint binele sau cel puțin asta îmi este credința. De cele mai multe ori, influența nedreptăților mi-au influențat într-un mod definitoriu acțiunile. Am observat însă că cei pe care îi alegeam ca țintă, de fiecare dată au denaturat sensul demersurilor mele. Recunosc, că în mai toate cazurile, chiar dacă știam că am dreptate, mă încercau sentimente de regret și compasiune față de cei despre care scriam. Deși n-ar fi trebuit, logic, să-mi pese. Numai că, atunci când principiile morale după care îți ghidezi existența sunt unele sănătoase, nu poți ignora karma negativă care îți influențează existența în astfel de cazuri, chiar dacă atunci când spui adevărul unei persoane poate semnifica totul pentru comportamentul acelei persoane. N-am scris niciodată articole la comandă, pentru bani sau diferite avantaje. Am considerat că, fie ei pesediști ori fie ei peneliști, sunt cu toții, deopotrivă, oameni. Au un suflet, simt, trăiesc și uneori o fac după percepții greșite asupra lucrurilor. Toți greșim și toți suntem perfectibili. Pentru a înțelege asta însă trebuie să și conștientizăm. Și cum cea mai eficientă terapie e aceea de a te cunoaște pe tine însuți/însăți și de a te raporta la tot ce mișcă în jurul tău prin prisma propriilor tale trăiri, de fiecare dată când emiți o judecată de valoare să o faci după acest exercițiu, chiar dacă e unul anevoios, de altfel. Pentru că e al naibii de greu să-ți recunoști propriile tale greșeli. Să te judeci cu aceiași ochi pe care-i judeci și pe cei din jurul tău. Știu, e rușinos, uneori insuportabil, căci vocea minții îți spune de fiecare dată că tu nu ești așa, că tu ești supremul, frumosul, invincibilul. Nimic mai fals! Acea voce e a mândriei de sine, nicidecum vocea rațiunii tale. Și, atunci când vocea mândriei este mai răsunătoare ca cea a rațiunii, terapia nu va avea niciun efect, ci dimpotrivă. Bine, la toate acestea se adaugă și o educație ce ți-a ascuțit principiile morale și le-a transformat în virtuți. Altfel, cauți acul în carul cu fân.

Revenind la rolul de lider de opinie și formator al ei, trebuie să știi că atunci când cei care aderă la modul tău de gândire sunt tot mai curioși să afle felul în care îi faci să-ți aștepte un text cu sufletul la gură. Sunt mii de moduri în care poți să-ți câștigi adepți și, de cele mai multe ori, modul facil de a stârni emoție este critica. Trăim vremuri în care instituțiile, în marea lor parte, și-au pierdut orice fel de încredere, prin oamenii care le reprezintă, evident. Am avut privilegiul și șansa să stau de vorbă cu multe persoane educate în perioada interbelică. Alt aluat, frate! Din toate punctele de vedere! Dar legat strict de percepția ce o aveau despre instituții, comparativ cu cea de astăzi, era una net superioară în sens pozitiv. Curios din fire, am insistat în discuțiile cu aceste persoane să aflu și de ce. Iar răspunsurile au venit cu un argument năucitor. Era vorba de oameni, de oamenii care reprezentau acele instituții. De respectul pe care și-l câștigau ei ca indivizi. Iar acest respect se transfera inevitabil instituției pe care o reprezenta acea persoană. În zilele noastre, ce-i drept, astfel de oameni găsești tot mai rar. Vina este și a selecției de resursă umană, și de modul în care lipitorii de afișe se regăsesc printre astfel de reprezentanți ai instituțiilor. Dar, dincolo de toate acestea, o parte de vină este și a formatorilor de opinie, în speță jurnalistul. Acesta, de cele mai multe ori, nu ține cont de faptul că el trebuie să fie imparțial și să reflecte cu discernământ faptele. Nu de puține ori sau de fiecare dată, am văzut politicieni promovați cu atâta ardoare și convingere prin ziare, în special în campaniile electorale, iar după ce aceștia (politicienii) au ajuns în funcțiile dorite, brusc, jurnalistul începe să-i găsească cusururi. Deși știu de ce, nu am să spun, pentru că asta îmi va aduce încă o pată neagră la cv-ul meu de hater. Și cum toate acestea sunt puse pe seama frustrărilor mele, uite că am să încerc să le înăbuș. Plecând de la însemnările lui Bogza: Ca să fii om întreg, atâtea sunt necesare… Să ai ochi şi priviri de care să nu se sperie cocorii, concluzionez tot prin pana maestrului: Omenia e o realitate care poate fi simţită şi pe care se poate conta!

Ultima partea a acestor confesiuni pleacă de la ceea ce spunea Ioan Slavici în prefața volumului de nuvele în care este tipărită și nuvela „Moara cu noroc”, care, pentru mine, este o lecție de viață și unde autorul povestea despre mama sa: „Maică-mea, fie iertată, zicea că nu e bine să stingi lumina când supărarea e în casă, că trebuie să ștergi mai înainte supărarea și numai apoi lumina. Și orișice s-ar fi întâmplat în casa părinților mei, seara trebuia să fie pace, să ne cerem și să ne dăm unii altora iertare.”. La fel de bine cum mama scriitorului ștergea supărarea înaintea luminii, tot așa voi șterge și eu răutățile unora dintre voi, cu precădere a celor din presă. Și asta pentru că voi ați făcut din observațiile mele răutăți pornite din frustrările mele. Multe dintre ele s-au născut din faptul că, după voi, eu nu aș fi făcut față cerințelor voastre. Știți foarte bine și voi că nu e așa, tocmai de aceea v-am sugerat terapia din prima parte a confesiunilor. Eu ce am avut de demonstrat mi-am demonstrat mie și dovadă stau statisticile și știți foarte bine despre ce vorbesc. Îmi fac rău abordările astea și singurul scop e acela de asumare a rolului de formator de opinie. În sensul proverbului chinezesc în care cred cu tărie: Dacă vrei un an de prosperitate, cultivă grâu. Daca vrei 10 ani de prosperitate, plantează copaci. Dacă vrei 100 de ani de prosperitate, investește în oameni! Da, trebuie să investim în oameni, mai ales în cei care ne decid soarta. Să-i ajutăm să se îndrepte. Să-i ajutăm pe cei care merg la vot să-și deschidă mintea și să aleagă dintre cei mai buni. Sau, de ce nu, să-i facem pe cei care-i avem să înțeleagă că așa nu mai merge și că pentru noi contează mai mult educația celor care ne citesc, decât banii pe care ni-i bagă-n cont cei care vor să ne păcălească pe noi, iar noi, la rândul nostru, să ne păcălim cititorii. Să nu devenim ecourile adversarilor lor! Uff… , iar am luat-o razna și fac judecăți de valoare deși îmi propusesem ca acest editorial să fie unul împăciuitor! Dar, așa e când în ungherele minții nu mai are cine să-ți facă ordine…

John GAVRILESCU