Reper 24 atrăgea recent atenția asupra unei situații care provoacă nemulțumirea reșițenilor care de multe ori nu găsesc un loc de parcare atunci când merg la cumpărături la unele supermarketuri din municipiu, locurile de parcare fiind ocupate de mașini scoase la vânzare, în ciuda faptului că există o piață de vehicule second-hand special amenajată în acest sens de către administrația locală reșițeană. Subiectul a fost abordat și de primarul Ioan Popa, care a explicat că a luat legătura cu conducerea supermarketurilor respective și speră ca problema, pe care o consideră ca fiind o dovadă de necivilizație, să fie rezolvată cât mai curând.

„Vreau să trag un semnal de alarmă pentru cei care aduc mașini pentru revânzare în România, că trebuie să se organizeze și dacă vor să o facă, Primăria Reșița le pune la dispoziție în zona Ocico acel plaț unde pot să își prezinte mașinile la vânzare și să nu își mai facă locuri de vânzare mașini ad-hoc în oraș.

Sunt foarte multe locuri în oraș unde cei care aduc mașini spre revânzare au făcut un fel de piață de mașini ad-hoc. Noi le urmărim de principiu pe cele care stau pe domeniul public, parcarea de la Kaufland e o parcare privată. În principiu i-am contactat și le-am solicitat să intervină pe zona respectivă, am contactat și conducerea regională de la Kaufland, speța o cunoaștem, chiar dacă nu este locul nostru, este o chestiune din punctul nostru de vedere necivilizată și oamenii au fost informați de noi să își rezolve problemele în zona respectivă. Sper să ia măsuri”, a declarat edilul reșițean.

Pe de altă parte, primarul Ioan Popa a precizat că administrația locală, prin Direcția de Patrimoniu, continuă să ridice mașinile abandonate de pe raza municipiului.

„Am ridicat foarte multe mașini, partea pozitivă este că am început să le și trimitem la casat sau la revânzare. Am luat inclusiv mașini de la Poliția Națională, într-un protocol de colaborare cu dânșii, aveau vreo 30-40 de mașini în curtea instituției, le-am mutat la noi și s-au casat și alea”, a mai explicat primarul.

Citește și Piața auto second-hand din Reșița s-a mutat la supermarket! Cea oficială e pustie…

foto: arhivă

Karina TINCUL

Update 16:05 Piața auto second-hand din Reșița este deschisă! 

În urmă cu doar câteva minute am fost contactați de directorul Piețe Reșița SRL, Dorin Bistrian cel care ne-a declarat că piața de autovehicule second-hand, situată în imediata apropiere a celebrului Ocico de pe Aleea Gugu este deschisă. „Într-adevăr piața de vechituri este închisă în acest moment, fiind respectate măsurile de prevenire a creșterii numărului de persoane infectate cu SARS-COV 2, dar piața de second hand pentru automobile este deschisă pentru doritori“, ne-a transmis directorul Piețe Reșița SRL, Dorin Bistrian. Rămâne doar ca cei care și-au „uitat“ mașinile parcate pe locurile clienților supermarketului să treacă pe la casieria Piețe Reșița, să-și achite taxa lunară de 80 de lei și să deblocheze astfel „parcarea de la Kaufland“, așa cum este ea cunoscută de către reșițeni.

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Piața auto de pe Aleea Gugu din Reșița „tânjește“ după autovehicule scoase la vânzare, în schimb acestea se încăpățânează să apară în cu totul alte zone ale Reșiței. Cele mai multe exemplare de autoturisme second-hand le puteți admira, în toată splendoarea la unul din cele mai cunoscute supermarket-uri din municipiul de pe Bârzava. De ce locurile de parcare de la renumitul supermarket sunt „arestate“ de autoturismele second-hand, iar eu, cetățeanul care vine pentru câteva minute în zonă, trebuie să fac n-șpe ture ca să găsesc un loc de parcare, în vreme ce piața auto de vânzare second-hand, cea oficială, de pe Gugu e aproape goală… la întrebarea aceasta credem că autoritățile ne-ar putea lămuri.

Fiecare dintre noi, reșițenii, ne facem cumpărăturile în ultimul timp de la supermarketuri, fapt care m-a condus cu gândul la o civilizare comercială… Dar nu e deloc așa…parcările, foarte multe la număr, există…dar lipsesc cu desăvârșire.

Asta se întâmplă atunci când mașinile second-hand sunt parcate în locurile dedicate autovehiculelor clienților supermaketului, autoturisme care practic nu au ce căuta în aceste parcări pentru că sunt de vânzare și sunt vândute de niște samsari…aceasta constituie sustragere de la plata unor taxe locale…dar…cineva, undeva, nu-ți spui unde, doarme profund sau poate sforăie „inteligent“, că de, vin sărbătorile acum, însă tema aceasta este mai veche!

O piață cu vad bun, zicem noi, la supermarket, în condițiile în care traficul este unul imens. Vânzarea merge bine, aceste autoturisme n-ai cum să le ocolești chiar de la intrarea în parcarea respectivă, iar samsarii nu plătesc nimic bugetului local, profitând de faptul că este o parcare privată. Totul se întâmplă de luni de zile, să nu spunem ani, în timp ce piața auto a orașului de pe Aleea Gugu, din zona Renk, este goală deoarece acolo vânzătorilor li se percep taxe care trebuie plătite și care ar trebui să ajute bugetul local…fiind un circuit financiar normal! Înțeleg că pentru un autoturism expus vreme de o lună de zile, într-un spațiu autorizat, îngrădit, sub supraveghere video se plătește suma de 80 de lei.

„Băieții deștepți“, vânzătorii de mașini dispuși să facă profit din piatră seacă, au găsit și de aceasta dată breșa potrivită, pentru a ieși „pe plus“. Poliția locală nu poate interveni pe acest domeniu deoarece nu are autoritate pe un domeniu privat…deci este blocată… ce facem atunci?

Ce face un bun manager, adică cel de la supermarketul cu pricina care cunoaște aspectele enunțate mai sus, bașca, lucrurile se petrec în propria lui curte, mai are montate și niște plăcuțe cu limitarea timpului de staționare la două ore pentru clienți. Adicătelea, pe mine mă grăbești să cumpăr și să mă car de-acolo în două ceasuri, iar pe samsar îl uiți cu mașina „pă plaț“ cu lunile de zile?

Păi nea manajeru, pe cine ar trebui să iei cu ridicata mai repede și mai cu sârg, pe clientul care îți aduce profit la multinațională care trebuie de silă bucuros să o „roiască“ în 120 de minute sau pe cel care nu-ți aduce profit dar e lăsat cât are nevoie pe locul de parcare al clientului? Sau asta cu profitul n-am înțeles-o noi bine? E profit, dar nu trebuie să-l vadă orice habarnist? Să ne adresăm mai sus, atunci? Poate găsim acolo mai multă înțelegere față de plătitorul de taxe reșițean și clientul supermarketului respectiv? Eu, cât am bântuit țările așa zise occidentale, nu am văzut „plațul“ de vânzare auto second-hand pe locurile de parcare rezervate clienților hypermarketurilor sau supermarketurilor. Dar cum noi ne aflăm la multe mile distanță de Germania, Franța, Belgia…

Dar lăsăm supermarketul Kaufland din zona Govândari și pornim spre omologul acestuia din zona Lunca Pomostului. Curios! Aici nu e niciun autovehicul second-hand parcat la vânzare. Deci, așa cum o arată și imaginile surprinse, se poate și altfel, „ca-n Germania la noi“, vorba unui confrate plecat cu tigăi la sârbi, reîntors cu „Merțan“ ultimu model după revoluție.

Nu știm exact cine ar trebui să intervină în această speță…atribuțiile autorităților sunt limitate atunci când vine vorba de proprietate privată, dar ceva ne scapă iar acești samsari profită de o lipsă de aplicabilitate legislativă! Aceste autoturisme nu au ce căuta pe aceste locuri de parcare, altfel așteptăm un punct de vedere de la reprezentanții supermarketului care să ne indice, negru pe alb, faptul că această parcare a fost închiriată unui „handler“ sau unui samsar.

Ca o concluzie, banii care ar trebui să intre în visteria Primăriei Reșița pentru staționarea acestor autoturisme, ocolesc bugetul municipiului, prin faptul că în loc ca pentru acestea să fie plătit prețul corect, ele sunt parcate în cu totul alt loc.

Așteptăm răbdători să vedem ce-o fi și la anul, dacă mai fac n-șpe ture să găsesc un loc de parcare la Kaufland sau îmi va ieși din prima.

 Sergiu TABAN

Consilierii locali reșițeni au respins o plângere prealabilă formulată  de către societatea CODA SERV SRL împotriva proiectului de hotărâre prin care casele de pariuri și jocuri de noroc, magazinele second-hand și casele de amanet vor fi interzise în zona centrală și pe bulevardele din Reșița.

Coda Serv, societatea omului de afaceri Costel Ciobanu, solicita „anularea hotărârii deoarece  au fost încălcate prevederile art. 45 din Constituția României referitor la libertatea economică, art 135 și 136 din același act normativ, oug 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc”, după cum se arată în plângerea prealabilă înaintată administrației locale, plângere respinsă însă de consilierii locali.

„Am primit de la una din nenumăratele firme care își desfășoară activitatea de profil în oraș, o contestație pe care am respins-o. Dacă dânșii consideră că trebuie să meargă mai departe sunt liberi să o facă, însă este situația unei cazuistici deja judecată la Bihor, la Oradea. Nu au nicio șansă”, a precizat primarul Ioan Popa.

Proiectul privind interzicerea caselor de pariuri sau jocuri de noroc și a magazinelor second-hand în centrul Reșiței și pe bulevardele din oraș a fost adoptat în noiembrie 2019. Conform proiectului, agenții economici care desfășoară astfel de activități și au sediile în aceste zone au la dispoziție doi ani de zile pentru a-și regândi afacerile sau pentru a găsi o nouă locație în care să își desfășoare activitatea.

„În Reșița avem peste 85 de case de pariuri, de jocuri de noroc. Este deja o problemă socială, adicția asta, oamenii au devenit ca și alcoolicii, fumătorii. Am în vedere în mod special tinerii,  sunt persoane care muncesc în străinătate și trimit bani acasă și sunt oameni care consumă banii aceștia în câteva zeci de minute.

Limitarea lor ca și dispersie în oraș, în special pe zonele principale, va determina cu siguranță scăderea interesului pentru ele, pentru că nu le vor mai găsi așa ușor. Asta este speranța noastră”, explica la momentul respectiv edilul. În ceea ce privește magazinele second-hand, Popa declara că nu are nimic împotriva acestui gen de afacere, dar că acestea nu trebuie să existe în zonele centrale și pe bulevarde.

Karina TINCUL

Şi mă rog, de ce mă, friţilor, franţujilor, macaronarilor, de ce mă, suntem noi europeni de mâna a doua? Cu ce, mă, Arpad, Geza, Alioşa, sunteți voi mai tari ca noi?

Săracilor, aşa v-ar zice Ceaşcă, dacă s-ar trezi din gloanţe, poi noi suntem acilea de vreo 2.050 de ani și, nenorociților, am fost toată istoria noastră un ghimpe în coastele alea de drac ale voastre! Da, ştiu, ne-aţi ajutat să ne unim pe la 1859 şi în 1918, dar nici atunci n-ați făcut-o dezinteresaţi, că aşa e sufletul vostru!

Păi comunismul nu ni l-ai adus, tu, mă, Alioşa, pe tancurile voastre, că nici ăsta n-am fost în stare să îl facem singuri… Poate, aşa puţin, l-am mai parfumat și perfecționat pe ici, pe colo, aşa suntem noi, tindem spre perfecţiune….

Bădăranilor, v-o tragem pe unde vă prindem, de la Olimpiadele de matematică, fizică și chimie, până la ăla al nostru, românaş, ăla care v-a dat insulina, altfel mureaţi pe capete de diabet !…

Noroc cu noi, autostopiştilor, şi acum mergeaţi de-a buşilea dacă nu inventa nea Henry reacţia pe la avion….

Da, macaronarilor, aveți şi voi fete frumoase, da toate sunt românce și atunci când, cam 1 % din PIB-ul vostru e făcut de români, lăsaţi gura mai mică!

Vreo juma de secol ne-ați dat cu săru’ mâna prin gimnastică, că nu vă găseați nici bârna, nici calul….

După ’90 aţi continuat să ne îndobitociți şi să ne furați la scară industrială, să ne băgaţi pe gât globalizarea, parcă aşa îi ziceţi voi şi, culmea, tot voi vă ofensaţi că vă mai ciordesc balaoacheşii noștri, din când în când, de prin magazine!…

Alioşa, până şi la vodcă vă dăm clasă, vouă, consumatori celebri, numai că acum nu mai bem poşirca aia a voastră, ne-am deşteptat, preferăm vodca finlandeză!… Mă, ascultaţi-mă ! Voi nici rele nu ştiţi să faceţi ca noi! Şi nu vă voi prinde p-acilea în următorii 50 de ani, când noi vom fi Elveţia voastră?!!!??!!??

Vă pup brusc, europenilor, brusc de tot!

Adi NICA

Încă o dată aducem mulțumiri din inimă celor ce au făcut din Reșița ceea ce este ea astăzi… un fleac, ne-au ciuruit!

Astăzi am să încerc să vă demonstrez o metodă simplă prin care putem determina dacă spusele celor care ne guvernează naţional sau local sunt adevărate, atunci când se vorbeşte de nivelul de trai.
Se ştie că există o regulă simplă a marilor corporaţii de a încerca de obicei să ocupe pieţele emergente, adică acele pieţe care le oferă posibilitatea unei vânzări şi evident a unui profit mai mare decât pe pieţele pe care deja sunt plasaţi.

Mai simplu: întotdeauna un afacerist, vânzător, va căuta să-şi implementeze afacerea acolo unde ea poate avea un succes temporar care să-i aducă un profit foarte mare, ca apoi acesta ori să se aşeze în nişte limite, ori să dispară, în acest caz evident şi afacerea având aceeaşi soartă.

Acum să trecem la ideea propusă, adică să încercăm fiecare să ne determinăm nivelul de trai, fără statistici, politicieni şi sociologi.

Priviţi-vă cu puterea minţii oraşul în care locuiţi şi încercaţi să contabilizaţi numărul de dughene care vând haine vechi, acele zdrenţe dezinfectate dubios şi care pentru o sumedenie dintre români sunt un mod de a păcăli bugetul familial şi de a se crede puţin mai înţoloţi decât în alte vremuri.

Veți vedea de multe ori pe stradă oameni ce poartă un tricou pe care e logo-ul unei companii de telefonie, al poştei germane, sau mai ştiu eu al cărei companii de ecarisaj.

Omul e mulţumit, a dat 2 lei pe zdreanţa ce altfel ajungea la reciclare şi până una alta seamănă un pic a occidental tocmai pentru că nu înţelege că de fapt e un fel de stâlp viu ce duce reclame gratuit, sau că a dat valoare, prin plată, unui lucru fără valoare.

Să nu confundăm aceste dughene insalubre mirosind de multe ori a sărăcie şi mucegai cu magazinele outlet, unde da, preţurile sunt ceva mai mici decât în marile magazine, modelele sunt ceva mai vechi, dar marfa este absolut nouă.

La fel, să nu-l confundăm pe cumpărătorul de zdrenţe cu un hipster sau cu cei ce au ales vintage-ul ca un mod de viaţă, pentru că aceştia nu fac parte din categoria oamenilor neapărat săraci.

Deci revenim…….

Aţi făcut acest exerciţiu şi aţi numărat în gând cam câte astfel de dughene de haine vechi aveţi (avem) în oraş?

Acum facem o legătură simplă între ce scriam mai sus legat de modul în care funcţionează pieţele şi ajungem la o concluzie.  Comercianţii care au deschis o astfel de afacere prima dată au studiat piaţa şi s-au aşezat acolo unde cei 2 lei se pot face uşor, adică în oraşele unde oamenii sunt foarte săraci.

Pare paradoxal să spui că cu cât oraşul este mai sărac, cu atât afacerea asta poate fi mai înfloritoare, dar asta este realitatea.

Am avut ocazia de-a lungul timpului să văd prin diverse oraşe din ţară sau străinătate cum se desfăşoară o astfel de activitate şi am constatat că afară totul are caracterul de vintage, pentru că preţul de vânzare nu este chiar unul simbolic, vintage-ul poate fi considerat mai mult un moft, un curent, nu o necesitate fortuită de bugetul limitat.

Am constatat şi în marile oraşe ale României că hainele vechi se vând pe străzi lăturalnice sau în cartierele unde sărăcimea, nu există doar oameni cu o situaţie materială bună, se mulţumeşte să fie purtătoarea unei zdrenţe a vreunui răposat occidental.

Să facem încă o remarcă legată de termenul de second hand, care de multe ori în cazul acestor haine nu se justifică, prin uzura şi starea lor precară.

Să ajungem şi la o concluzie!

Dacă numărul acestor magazine ale deznădejdii în oraşul vostru este mare şi la strada mare, nu ascultaţi nicio statistică şi nicio vorbă dulce a vreunui edil local, sau naţional, pentru că este clar: o duceţi sub un nivel normal al bunăstării.

Când numărul acestor magazine va scădea, înseamnă că aţi renunţat la compromisuri, că sunteţi siguri că măcar chiloţii pe care-i purtaţi n-au avut şi un alt propritar.

P.S.- am numărat în gând, ca un rătăcitor pe străzi ce sunt, numărul dughenelor cu haine vechi la strada mare din Reşiţa şi am ajuns la concluzia că sunt foarte multe.

Atunci luminaţi-mă pe mine teoreticianul: ce nivel de trai e în oraşul meu ?

Jimmy RUFĂ