Istoria unei comunități se identifică adesea cu parcursul membrilor săi. Pentru istoria Reșiței, și pentru aceea a județului Caraș-Severin, studiile și cărțile profesorului dr. Rudolf Graf concură la creionarea și înțelegerea istoriei comunității reșițene, dar și a întregii regiuni a Banatului Montan.

În anul jubiliar Reșița 250, avem oportunitatea de a lectura în limba română o carte ce integrează transformările bănățene în marea metamorfoză pe care o suferă Imperiul Habsburgic în secolul revoluției industriale, în secolul națiunilor. Este o traducere mai mult decât binevenită nu numai pentru specialiștii istorici interesați ci mai ales pentru cititorul interesat să înțeleagă evoluția orașului nostru în contextul mai larg, economic, politic, demografic și al dezbaterii ideilor din Europa secolului al XIX-lea.

Acest prim volum, Monarhia habsburgică (1848-1918), face parte dintr-o serie editată de Alois Brusatti, Adam Wandruszka și Peter Urbanitsch sub egida  Comisiei pentru Istoria Monarhiei Austro-Ungare din cadrul Academiei de Științe din Austria. Ideea editării în limba română a volumelor din această serie aparține profesorului Rudolf Gräf care, de altfel, coordonează și îngrijește ediția. Munca de traducere a unei astfel de lucrări nu este una facilă, pentru că alăturat cunoștințelor de limbă este necesară o calibrare a inadvertențelor lingvistice și o cunoaștere temeinică a fenomenului istoric, a terminologiei adoptate în istoriografie.Din volumul inițial, editat în 1973, editorii români au selectat texte privitoare la trei domenii esențiale ale vieții unui stat: Dezvoltarea economică, Administrația și sistemul juridic și Forța armată. Incursiunea bine condusă de către autori, extrem de documentată, pornind de la informația documentară, statistici și indicatori economici, legislația epocii și conexiunile instituționale, face din această carte o lectură necesară.

Analiza istorică a fost realizată în cadrul volumului în limba germană de către șapte autori, nume de referință în domeniu, din Austria, Ungaria, Polonia: Nachum Th. Gross, Herbert Matis, Josef Wysocki, Robert Kann, Bela Sarlos, Johann Cristoph Allmayer-Beck și Tibor Papp. Recunoașterea existenței dar și a rolului major a grupurilor de interese în cadrul economiei Imperiului Habsburgic, evidențierea concurenței dintre Imperiul German și cel Austro-Ungar dar și recunoașterea deficiențelor acestuia din urmă, sunt coordonate care dau obiectivitatea cu care au privit autorii această ultimă perioadă din existența Imperiului Austro-Ungar. Identificarea și analiza problemelor economice cu care s-a confruntat Monarhia, dintre care poate cea mai importantă fiind echilibrarea diferențelor de dezvoltare, imposibilitatea balansării diferențelor  economice  în acest secol al revoluției industriale dintre regiunile Imperiului, au evidențiat o concluzie clară: până la finalul Marelui Război, în 1918, Monarhia Austro-Ungară a fost o țară industrială „în curs de dezvoltare”.

Conceptul de „stat supranațional” argumentat de Robert Kann aduce în dezbatere principiile care au stat la baza guvernării Monarhiei Habsburgice în ultimele sale decenii de existență. Studiul lui Robert Kann coroborat cu cel al lui Bela Sarlos despre sistemul juridic al Ungariei în acești 70 de ani pot „construi” în gândirea cititorului imaginea veridică a raporturilor dintre cele două componente ale Monarhiei. Nu în ultimul rând abordarea asupra istoriei armatei regale ungare este una specială prin exemplele oferite de autorul Tibor Papp și prin surprinderea momentelor cheie atât din punct de vedere logistic, precum producția în masă a armelor, cât și din punct de vedere al instrucției trupelor după pierderea campaniei din Italia din 1859 sau schimbarea modului de  împărțire a trupelor.

Prin detaliile surprinse de autori și prin analiza obiectivă asupra evoluției a trei domenii de importanță vitală a Monarhiei Habsburgice, volumul de față se poate constitui pentru cititor în „bornă” de lectură și poate schimba percepția asupra istoriei marelui imperiu.

– prezentare realizată de Livia Magina, cercetător științific la Muzeul Banatului Montan din Reșița.

Lorena POENARU

Conferința Științifică Internațională „După coșmarul industrial: experiențe, amintiri și așteptări ale (dez-) industrializării în Europa de Sud-Est din perspectivă comparativă“ s-a desfășurat joi și vineri la Reșița. Evenimentul a debutat prin cuvintele adresate de gazda conferinței, primarul Reșiței Ioan Popa și elitele academice universitate, amintindu-i aici pe profesorul univ. dr. Rudolf Gräf, prorectorul Universității ”Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și profesorul universitar dr. Ulf Brunnbauer, directorul științific al ”Institut für Ost-und Südosteuropaforschung” din Regensburg, Germania, care au vorbit despre importanța unei asemenea manifestări în regiuni industrializate sau ex-industrializate, precum este Reșița.

Primarului Ioan Popa i-a fost înmânată de către profesorul univ. dr. Rudolf Gräf o plachetă din partea Universității Babeș Bolyai și a Academiei Române, în semn de prețuire și recunoștință pentru implicarea în rolul de gazdă și organizator al acestui act cu conotații științifice, alături de celelalte instituții implicate, UEM Reșița și Muzeul Banatului Montan. Reșițean la origine, profesorul Gräf, care cunoaște cauzele „împotmolirii“ municipiului de pe Bârzava, a apreciat că după mulți ani de zile, Reșița are un primar destoinic, dornic să schimbe în bine lucrurile iar Reșița condusă de Ioan Popa începe să dea semne de revigorare.

În sala de ședințe a Primăriei și Consiliului Local Reșița au fost prezentate lucrări în strânsă legătură cu obiectivul principal al conferinței științifice, punerea în circuitul științific, şi nu numai, a istoriei industriale a zonei şi a oraşului Reşiţa precum şi a modului în care se poate redefini aceasta în epoca globalizării.

Conferința și-a propus, în principal, radiografierea contextului actual de cercetare cu privire la dezindustrializare și la percepțiile acesteia în Europa de Sud-Est. Pe de o parte, tema de cercetare ar trebui contextualizată din punct de vedere istoric, pe de altă parte, urmărindu-se cercetarea vechilor fenomene ale dezindustrializării. Nu în cele din urmă, abordăm discuția unei comparații geografice întrucât fără aceasta nu ar fi existat specificitatea experienței post-socialiste. Preocupările cu privire la dezindustrializare ar putea constitui posibilitatea ca istoria contemporană a Europei de Sud-Est să fie pusă sub auspicii noi, de a nu mai fi catalogată ca o istorie particulară, ci mai degrabă ca parte a reorganizării lumii în epoca post-Ford. Acest proces este caracterizat de diferite dinamici temporale și manifestări regionale, însă la nivelul reacțiilor socio-culturale înspre niște procese economice profunde, între care există atât deosebiri cât și asemănări. Cum arată în aceste cazuri formele de reacție sociale și politice? De ce în anumite locuri există încercări sistematice de muzeificare a moștenirii industriale, chiar și în sensul ancorării perioadei moderne industriale în identitățile regionale, în timp ce în alte spații, vechile complexe industriale ruginesc, elitele locale neputând începe nimic nou cu acestea?

Prin prezența în rol de inițiatori ai acestui proiect, profesorul universitar dr. Rudolf Gräf, prorectorul Universității ”Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și profesorul universitar dr. Ulf Brunnbauer, directorul științific al ”Institut für Ost-und Südosteuropaforschung” din Regensburg, Germania, și organizatorii asigură un înalt nivel științific, iar pe de altă parte participarea unor oameni de știință cu rezultate recunoscute în domeniu din Germania, Italia, Serbia, Grecia și România. Cuvinte de apreciere au fost rostite și pentru reprezentanții Muzeului Banatului Montan, prof. dr. in istorie Livia Magina, purtător de cuvânt al Muzeului Banatului Montan și Flavius Bozu, Directorul Muzeului Banatului Montan.

Sergiu TABAN