De multe ori, aflat în spatele porţilor echipelor oaspete din Valea Domanului, am surprins crâmpeie din dialogurile dintre jucători, jucători şi arbitri, ca să nu mai vorbesc de scandările multicolore ale suporterilor. Uneori mă gândeam oare ce vorbeau, ce făceau jucătorii şi în vestiare, înainte, după, dar mai ales în pauzele meciurilor. Să încep cu Rică Răducanu, o figură insolită în fotbalul românesc intrat în legendă prin paradele sale, prin penaltiurile transformate, prin ofsaidul în care a fost surprins dar şi prin glumele sale tare haioase. Venit în Valea Domanului pentru doar 6 luni, Rică s-a făcut remarcat printr-un 11 metri transformat dar şi prin îndemnurile sale hazlii din care am reţinut una pentru toată viaţa. La un meci, un atacant advers a rămas inert în careul reşiţean simulând, poate, o lovitură pentru care centralul să acorde penalti. Rică, enervat, s-a dus lângă el şi s-a răstit în stilul lui glumeţ: „Scoală mă, că dacă îţi dau una miroşi viorelele de jos în sus!”

Vestiarul arbitrilor a fost odată scena unei tâlhării în care, în timpul primei reprize a meciului, pe ferestruica deschisă, s-a strecurat un hoţ tinerel şi subţirel care a sustras pantalonii centralului Constantin Petrea, nimeni altul decât colonelul însărcinat cu paza personală a lui Nicolae Ceauşescu! Spre norocul gazdelor, mobilizarea excepţională a tuturor miliţienilor prezenţi la acel meci a salvat onoarea reşiţenilor, obiectul furat fiind recuperat rapid şi hoţul prins… În al doilea meci din întreaga mea carieră de fotoreporter în Valea Domanului (după cel relatat în episodul precedent cu Ilieş) în care nu m-am mai plasat în spatele porţilor adversarilor a fost de la un meci CSM Reşiţa – Rocar Bucureşti din prima ligă în care oaspeţii manageriaţi de unul cu numele de Florea le-a promis o recompensă jucătorilor gazdă dacă se lăsau învinşi. Astfel, din primul minut al meciului m-am plasat în spatele lui Robert Tufişi, care surprins de prezenţa mea acolo mi-a şoptit, „Nea Petre, azi ne vor bate ăştia” După un gol înscris de bucureşteni, meciul se îndrepta spre o victorie a acestora şi partida în ultima sa parte se desfăşura mai mult ca un joc de „naţi-o ţie dă-mi-o mie”. Primind mingea undeva în dreptul linie de la centrul terenului, Cristian Bercsenyi, vrând să scape mai repede de ea a expediat-o cu un lob foarte înalt spre portarul Rocarului aşteptând fluierul final al „chinului”. Adormit pe linia porţii de atâta inactivitate, goal-keeperul bucureştean a văzut mingea prea târziu aşa că aceasta, sărind chiar în faţa lui, era cât pe ce să se strecoare sub bară, dar, milimetric, a trecut peste transversală scăpându-l pe Bercsenyi de o bătaie soră cu moartea, el primind doar reproşurile şi înjurăturile de rigoare din partea colegilor de echipă, dar mai ales din partea adversarilor. După meci, omul Rocarului a intrat în vestiarul gazdelor împărţind „mulţumirile” de rigoare, singurul care nu a acceptat „pupăturile” fiind Robert Tufişi, un băiat de nota 10, ambiţios peste măsură.

Trecând acum şi pe la vestiarul oaspeţilor îmi aduc aminte de un gest făcut la nervi al cunoscutului dinamovist Ionuţ Lupescu care a spart uşa vestiarului, găurindu-l pur şi simplu, după un meci în care a scăpat victoria echipei sale şutând peste poartă de la doar doi metri. În caz de victorie în Valea Domanului echipa internelor se menţinea în plasa liderului, Steaua, care după meci, a trimis vreo 500 de pupături verzi rossonerilor pentru efortul depus. Şi ca să nu se creadă că la Reşiţa doar Dinamo nu a reuşit să câştige, iată o fotografie care îmi este foarte dragă mie în care „Piticu’” Ion Atodiresei înscrie cu toată opoziţia lui Anghelinei unul din cele două goluri în poarta celor de la Steaua în victoria cu 2-0 a CSMR-ului.

Ing. Petru FUCHS