Jucătorul care va evolua pe postul de pivot în Liga Naţională pentru HC Adrian Petrea şi handbalistul care a fost cooptat de conducerea academiei pentru a îndeplini şi rolul de antrenor secund al echipei HC A.P., Eremia Pârâianu este unul din jucătorii care nu mai are nevoie de nicio prezentare, sau cel puţin nu la Reşiţa, unde a scris câteva pagini de legendă într-o serie de meciuri memorabile.

Despre devotamentul şi caracterul acestui jucător am mai scris, promit să o mai comit dacă va fi nevoie, despre cei care se fac vinovaţi despre plecarea tristă a lui Rică de la Reşiţa, s-au scris prea puţine într-o presă de cele mai multe ori aservită, dar în cele din urmă de ce să scrii despre firimiturile handbalului sau de oamenii care şi-au dorit să îngroape handbalul la Reşiţa?? Un lucru nu trebuie uitat: atunci când handbalul reşiţean-cărăşean era cel mai încercat, Rică Pârâianu nu a părăsit barca, iar despre acest aspect ar trebui să îşi amintească mereu suporterii handbalului reşiţean. Aşa cum, orice s-ar spune, handbalul spectacol a fost adus în secolul 21, la Reşiţa, de Adrian Chebuţiu.

Pârâianu, curtat de mai multe echipe!

O altă dovadă de caracter a sportivului Pârâianu poate fi aceea că în perioada de transferuri şi chiar înainte de aceasta, o serie de echipe de primă ligă şi-ar fi dorit să îşi asigure serviciile acestui recunoscut sportiv, atât în ţară, cât şi peste hotare. De ,,pe surse” am aflat că fosta lui echipă, Steaua Bucureşti şi-a dorit cu orice preţ să-l ţină lângă ea pe Pârâianu.

În acest sens, Steluţa i-a oferit lui Rică un contract pentru următorele 4 sezoane pentru a râmâne jucător dar şi antrenor secund şi o sumă de nerefuzat în handbalul românesc. Doar că Eremia Pârâianu îi dăduse cuvântul ,,fratelui său” – Adi Petrea, alături de care a evoluat la echipe din Italia şi din Franţa, cu privire la faptul că următoarea destinaţie pentru sezonul 2015 – 2016 va fi Reşiţa. La noblesse oblige iar cuvântul dat a fost şi va fi întotdeauna unul respectat de către Pârâianu.

Din păcate de un cu totul alt tratament a beneficiat jucătorul Pârâianu din partea autorităţilor judeţene, Eremia fiind unul din gladiatorii care în condiţii vitrege (salarii neplătite cu lunile şi un lot mai mult decât subţire) a dat totul în teren atunci când a evoluat pentru UCM Reşiţa sau pentru HC Caraş-Severin. Pentru ultima formaţie amintită, pivotul de talie europeană a suferit chiar o accidentare gravă, o imagine terifiantă care-mi stăruie şi astăzi în minte, cu un atac în apropierea semicercului campioanei HCM Constanţa, o cădere, un urlet sfâşietor şi un braţ ieşit din umăr pe care Rică şi-l ţinea cu cealaltă mână la ieşirea din spaţiul destinat jocului.

A urmat o perioadă dificilă, cu o operaţie costisitoare în Germania, o recuperare dificilă şi un club finanţat de Consiliul Judeţean, HC Caraş-Severin care nu a găsit ceva mai bun de făcut decât să-i întoarcă spatele acestui sportiv, în momentele cele mai grele. De parcă Rică se lovise la o plimbare în parc şi nicidecum într-un meci de Liga Naţională cu miză specifică, din postura de jucător al lui HC Caraş-Severin!

Într-o Românie a normalităţii şi a bunului simţ, cineva, de undeva, poate chiar din peisajul atât de pestriţ al Consiliul Judeţean, ar fi trebuit să facă un gest reparator şi să îi ceară personal scuze acestui monumental jucător al handbalului românesc pentru modul jignitor în care a fost el tratat la Reşiţa. Nu s-a întâmplat pentru că acea Românie, ipotetică şi necesară, nu există. Norocul lor, ghinionul nostru.

Speranţa ne este ca de această dată, stimate Cetăţean de Onoare al Reşiţei, Rică Pârâianu, noua şansă pe care ne-o oferi să îţi demonstreze că am meritat-o cu prisosinţă!

Sergiu TABAN