Doar cei nenăscuți sau foarte mici nu își amintesc de acel Decembrie 89. Cu sânge, cu lacrimi, cu frică și speranță, cu dorința de a scăpa de un dictator și de regimul său, cu dor de Europa și lumea civilizată. Cu toții am crezut că acel Decembrie va fi de fapt începutul sfârșitului și chiar așa a și fost.

A căzut un regim, dar drumul către ceea ce am visat atunci e departe de a se fi împlinit. Am visat la o lume frumoasă, la apă caldă și programe la televizor, la prosperitate și locuri de muncă bine plătite, la o viață decentă și magazine cu alimente nu doar cu creveți și conserve de pește. Visam la o viață așa cum mai văzusem că se poate prin vestul Europei, pe la filmele de pe casetele video, ori prin cele prinse cu antena orientată spre sârbi. La toate acestea am visat, ascultând ore în șir Europa Liberă cu pătura în cap și cu becul stins să nu ne audă vecinii. Am crezut în acel Decembrie, de la care se împlinesc în aceste zile 31 de ani, că va fi începutul sfârșitului și chiar așa a și fost….

Atâta doar că nu era începutul sfârșitului pentru dictator și suita sa ci și un început al sfârșitului pentru speranțele și idealurile noastre, pentru România în ansamblul ei. Am vrut libertate și…avem. Avem libertatea de a pleca prin țări străine pentru o slujbă de doi bani dar cu un salariu ce ne permite să mai trimitem câte ceva și acasă la familie, la copii… Am vrut să scăpăm de politruci și incompetenți și…am scăpat. Am scăpat de aceia din 89 și avem în schimb alții; mai răi, mai câinoși, mai fără scrupule. Am vrut să scăpăm de securitatea care ne bătea prin beciurile ei de nu mai rămânea os întreg și…am scăpat. Acum avem servicii de informații. Nu unul ci mai multe dar care au uitat ceea ce înseamnă patriotismul, dragostea de țară, respectul pentru profesie și lucrul bine făcut.

Am vrut să scăpăm de WC-ul din fundul curții, să avem apă și canalizare, să avem drumuri asfaltate, orașe frumoase și locuri de muncă mai bine plătite și …avem. Avem atât de multă nevoie de ele. Avem politicieni care se bat pentru binele lor și vin să ne cerșească mai în scârbă, mai în serios votul din 4 în 4 ani. Și noi…îl dăm. Îi acredităm să ne conducă spre o lume mai bună și ei…o fac. O lume mai bună a lor nu a noastră, dar noi….îi votăm. Am fost singura țară din lume fără datorii externe dar nu prea aveam ce pune pe masă. Acum ne îndatorăm pe generații de acum încolo, dar masa noastră e aproape la fel de sărăcăcioasă. Unii o duc bine, chiar foarte bine, iar alții…Alții se culcă flămânzi și tremură de frig și se întreabă retoric: „De ce am ieșit în stradă în 89“ Pentru a ne fi furată Revoluția? Pentru că ne-am lăsat manipulați și atunci și acum? Pentru că ne-a ajuns cuțitul la os?

Eu m-am împăcat cu ideea că atunci am ieșit degeaba; că au murit oameni degeaba, că totul a fost degeaba. Dar copiilor din ziua de azi, celor de-o șchioapă ce le spunem și mai ales ce le lăsăm pentru când vor fi mari? O țară secătuită de ape, de păduri, de bogățiile naturale? De aur, de grâne, de oameni inteligenți? Pe cine vor acuza mâine; pe noi că nu am făcut nimic ori pe ei că au făcut totul pentru…ei?. Bine că mâine nu voi mai fi, nu de alta dar îmi va fi rușine, tare rușine să mă uit în ochii lor și să nu știu ce să le răspund…

Dan AGACHE

Președintele Consiliului Județean Caraș-Severin, Romeo Dunca a votat în jurul orei 17:00 la secția de votare din cartierul Câlnic unde șeful administrației județene are domiciliul.

Cu o stare de spirit foarte bună, glumind cu jurnaliștii, Dunca a vorbit despre motivele pentru care s-a prezentat astăzi la vot.

„Am votat pentru schimbare și pentru finalizarea Revoluției începute în 1989. Întâmplarea face că în 1989 am fost în balconul unui consiliu județean, acum în 2020 sunt în alt consiliu județean și sper ca revoluția începută atunci să o terminăm astăzi la ora 21:00.

Așa să ne ajute Dumnezeu și să avem norocul să putem să facem ceea ce ne dorim în așa fel încât să nu mai putem să ne plângem că am dorit să schimbăm și nu am reușit!”, a declarat președintele Consiliului Județean Caraș-Severin, Romeo Dunca.

Lorena POENARU

Respectând tradiția de a dona sânge alături de studenții universității reșițene, în perioada 2-3 decembrie 2019,, jandarmii cărășeni se alătură campaniei „Marcăm 30 de ani de la revoluție. Vino și tu!”, un proiect prin care se încearcă creșterea numărului donatorilor de sânge.

Jandarmi devin astfel partenerii unei campanii prin a cărui slogan se amintește de sacrificiul care nu trebuie uitat niciodată, al celor care și-au vărsat sângele în urmă cu 30 de ani, pentru viitorul nostru.

„Misiuni care testează curajul, intervenții deloc ușoare, acțiuni contra cronometru, situații la limită, ajutorul oferit celor în nevoie, zi de zi în slujba binelui, pot contura profilul unui jandarm, dar să fii erou este în sângele tău!” este mesajul jandarmilor în pragul unei altfel de „misiuni”.

Jandarmii cărășeni transmit un îndemn și totodată o invitație la solidaritate pentru salvarea de vieți.

„Prin implicarea fiecăruia, putem crește procentajul donatorilor, acoperind astfel necesarul de sânge de care este nevoie în spitalele din România.

Uneori, e nevoie însă de mult mai puțin: durează cam zece minute și poate salva în medie trei persoane. Vă așteptăm în foaierul universității să fim eroi împreună!”, declară Marius Săndulescu, purtător de cuvânt în cadrul IJJ Caraș-Severin.

În cadrul acestei noi campanii găzduite de UEMR, în foaierul instituției, în cele două zile, în intervalul orar 8:30 – 13:00, partenerii campaniei: Crucea Roșie Caraș -Severin, Radio România Reșița, Inspectoratul de Jandarmi Caraș-Severin, Biroul de Avocatură Mircea Boboșa, Parohia Gârliște, Biserica Creștină Baptistă nr.1 Reșița, Liceul Teologic Baptist Reșița, IPJ Caraș Severin – Serviciul Rutier, invită reșițenii să doneze sânge pentru a veni în ajutorul semenilor aflați în nevoie, dar, în același timp, și ca un gest în memoria celor care au făcut sacrificiul suprem, plătind cu viața, pentru ca noi să fim astăzi liberi!

Elena FRANȚ

În Aula „1 Decembrie 1918” a Primăriei Caransebeş, membrii Asociaţiei Luptătorilor în Revoluţia din Decembrie 1989 au marcat joi, 21 decembrie, trecerea a 28 de ani de la evenimentele petrecute în municipiu. Au fost prezenţi la manifestare revoluţionarii Asociaţiei, primarul Felix Borcean, oaspeţi de la Timişoara, precum şi participanţi la evenimentele petrecute în urmă cu 28 de ani.

Dan Silviu Avram s-a arătat dezamăgit de faptul că, an de an, sunt tot mai puţini cei care vin să marcheze evenimentul. „Înţeleg că şi natura face o selecţie, însă este îngrijorătoare lipsa de interes pentru un eveniment major în istoria modernă a oraşului nostru. Atunci, muncitorii şi o mare parte dintre cetăţenii Caransebeşului au declanşat o mişcare care nu a fost spontană, pentru că ea a fost pregătită în urma evenimentelor petrecute în zilele precedente la Timişoara, fiind coordonată de câţiva băieţi tineri, pe atunci, cu suflet mare, cu un curaj şi o disperare pe măsură, care a generat în ziua de 21 decembrie o manifestaţie care a pornit de la ICM, a cuprins ACH-ul, CPL-ul, Balta Sărată, IGOC-ul, CFR-ul, dar şi alţi cetăţeni care, azi, nu sunt prezenţi aici. Au fost şi incidente tragice, în care au murit concetăţeni de-ai noştri, iar acest lucru îmi adânceşte regretul că azi nu e mai multă lume aici”.

„Îmi aduc aminte şi acum, cu emoţie, elev fiind în clasa a noua, la acea vreme, de vuietul care venea dinspre Strada Scânteii, cum se numea pe atunci, cu acel marş imens al oamenilor de la ICM, şi la fel de bine îmi aduc aminte cum am zbughit-o din casă, alături de tatăl meu, şi am venit aici, în Piaţă, alături de marea mulţime de oameni care, cumva, se bucurau, dar în acelaşi timp se şi temeau de ceea ce se întâmpla în acele zile. Era 21 decembrie, lucrurile nu erau nicidecum clare la vremea respectivă, şi au fost nişte momente extraordinare”, a spus şi primarul Caransebeşului, Felix Borcean.

[slickr-flickr search=”sets” set=”72157661837521427″]

Mihail Rădulescu, preşedintele de onoare al Asociaţiei Luptătorilor în Revoluţia din Decembrie ’89, a lansat un adevărat rechizitoriu la adresa colegilor săi. „Nu-mi vine să cred, mai ales după cei 28 de ani scurşi de la Revoluţia din 1989, că membrii ALRD ’89 Caransebeş sunt tinerii curajoşi care şi-au riscat chiar şi viaţa pentru libertate, alături de care m-am aflat în acele zile şi săptămâni. Ce s-a întâmplat şi ce se întâmplă cu noi? În Decembrie ’89 am fost o mare familie, chiar dacă nu ne prea cunoşteam între noi. Acum suntem nişte «NIMENI»! Puteţi să vă supăraţi pe mine pentru acest cuvânt, dar suntem nişte «NIMENI»! Degeaba au murit tinerii atunci? Degeaba avem răniţi? Simt că, de fapt, am devenit ceea ce eram înaintea zilei de 21 Decembrie 1989, adică nişte împăcaţi cu soarta. Nu mai reprezentăm un reper, un model, un simbol de urmat, ci suntem nişte oameni absolut normali, care-şi văd de propriile familii şi interese, şi care şi-au uitat menirea pecetluită pe baricade în 21 Decembrie 1989. Cei mai mulţi dintre membrii ALRD ’89 Caransebeş au abandonat de bunăvoie lupta! Nu am avut, ani buni, parte de o comemorare care să rămână în istorie, peste timpuri, în urbea noastră. Comemorarea de azi, pentru mine, Mihail Rădulescu, preşedintele vostru de onoare, este O MARE RUŞINE, mai ales dacă ne gândim la morţii şi la răniţii din decembrie 1989, care de sus, din cer, şi de lângă noi, ne întreabă: Chiar am murit degeaba? Chiar degeaba ne-am vărsat sângele pe caldarâm şi am sfidat moartea?”.

Timişorenii Costel Balint şi Dumitru Curiban au vorbit despre evenimentele de la Timişoara şi Caransebeş, după care au oferit premii – cărţi, primarului Felix Borcean, iarMihail Rădulescu a primit o medalie.

În încheiere Aurel Păsat, i-a răspuns lui Mihail Rădulescu, afirmând că nu a cunoscut niciodată termenul „nimeni”, adăugând că, asemenea politicienilor, şi liderii Asociaţiei Luptătorilor în Revoluţia din Decembrie ’89, prin dezbinarea membrilor, au creat această situaţie. „Prieteni, haideţi să dăm importanţa cuvenită evenimentului şi să nu ne mai considerăm unii pe ceilalţi «nimeni», ci să ne apreciem aşa cum suntem – mai mari sau mai mici, mai competenţi sau mai incompetenţi în domeniile noastre de activitate. Nu suntem «nimeni»! Suntem nişte oameni care am schimbat un sistem. Noi am fost lideri, nu şefi! Eu mor pentru acest ideal, o spun cu maximă sinceritate. Şi să nu ne fie ruşine de ce am făcut atunci!”, a mai spus Aurel Păsat.

Participanţii la eveniment au coborât apoi în parcul din faţa Primăriei, unde au au fost depuse coroane de flori la Monumentul Revoluţiei. Coloana s-a deplasat, apoi, pe sub Arcul Înfrăţirii Spiritual-Creştine şi pe Calea Sacră din faţa Episcopiei Caransebeşului, spre monumentul amplasat în faţa fostei Miliţii, acolo unde, în urmă cu 28 de ani, s-a tras asupra manifestanţilor.

Slujba de pomenire a Eroilor Revoluţiei a fost oficiată de un sobor de preoţi. Şi aici, revoluţionarii, împreună cu reprezentanţii social-democraţilor în Consiliul Local Caransebeş, au depus coroane de flori la Crucea-monument dedicată Revoluţiei.

Cosmin VLAD

Aula „1 Decembrie 1918” a Primăriei Caransebeș a găzduit duminică, 10 decembrie, lansarea volumului „600.000”, având subtitlul „Fenomenul #Rezist. Povestea celei mai ample rezistențe civice din istoria României”, cea de a noua carte publicată de Grigore Cartianu. După ce și-a lansat volumul la Târgul de carte Gaudeamus de la București, autorul a venit la întâlnirea cu publicul printr-un turneu național de trei săptămâni prin Ardeal, Banat, Oltenia și Muntenia. La eveniment au fost prezenţi reprezentanţi ai administraţiei municipiului, consilieri locali, oameni de cultură, cadre didactice şi oameni care îl preţuiesc pe Grigore Cartianu ca ziarist şi scriitor.

Preluând subiectul cărţii, Ioan Cojocariu, directorul Casei de Cultură „George Suru”, a afirmat că prezenţa, în Centrul civic, timp de o săptămână, şi a caransebeşenilor, s-a datorat dorinţei lor de a nu le fi confiscată ţara şi justiţia. „Prezenţa domnului Cartianu aici e încă un motiv de a sta tot timpul de veghe şi de a lupta pentru aceste idealuri”, a mai spus directorul Casei de cultură.

„Recunosc că, aflând despre această acţiune, m-am speriat puţin la ideea că nu ştiam câtă lume va veni, având în vedere că e o zi de duminică. Apoi m-am liniştit, gândindu-mă că numele Cartianu atrage de la sine, pentru că este vorba despre un jurnalist arhicunoscut şi autor a numeroase cărţi de politică, sociale şi titluri sportive. Foarte rar avem parte de oaspeţi de talia lui Grigore Cartianu şi îmi doresc ca pe viitor, ori de câte ori mai publicaţi o astfel de carte, să nu uitaţi Caransebeşul”, a spus edilul municipiului, care i-a făcut o scurtă prezentare autorului volumului „600.000”, unul dintre ziariștii cu mare notorietate din România, care a condus redacțiile unor ziare importante, cum ar fi Adevărul sau Evenimentul zilei, și a semnat mii de editoriale, interviuri și anchete gazetărești. Grigore Cartianu a participat activ la evenimentele din decembrie 1989, apoi la mişcările civice din 1990, care au fost înăbuşite violent, prin aducerea minerilor în Capitală. În 1991, la 22 de ani, a debutat în presă la revista Expres Magazin. Din 1992 a lucrat la cele mai importante cotidiene din România: Evenimentul zilei, Sportul românesc, ProSport, Jurnalul Naţional şi din nou la Evenimentul zilei. Din aprilie 2008 până în februarie 2013 a fost redactor-şef  al cotidianului Adevărul. Din 2006, Grigore Cartianu s-a dedicat cu pasiune elucidării evenimentelor sângeroase din decembrie 1989. A publicat nouă volume, primele opt fiind vândute într-un tiraj total de peste 350.000 de exemplare.

După ce a povestit mai multe întâmplări trăite în activitatea sa de ziarist, Grigore Cartianu a vorbit şi despre volumul „600.000”, spunând, printre altele, că acesta este o carte-manifest, în care se regăsesc cei 600.000 de protestatari din duminica istorică de 5 februarie 2017, dar şi cei care, într-un fel sau altul, s-au opus celebrei Ordonanţe 13. În continuare, autorul a vorbit şi despre celelalte cărţi ale sale: trilogia „Misterele Revoluției”, cu „Sfârșitul Ceaușeștilor”, „Crimele Revoluției” şi „Teroriștii printre noi”, „Cartea Revoluției”, o ediție enciclopedică, tipărită în condiții de lux, care strânge între coperţile sale cele 1.600 de pagini ale celor trei volume din seria „Misterele Revoluției”, „Jurnalul unui puci ratat”, „Miracolul din noiembrie”, scrisă în colaborare cu Laurențiu Ciocăzanu, „Hagi”, lucrare ajunsă la ediția a IV-a, dar şi despre „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun” – film pe DVD, reconstituirea, sub forma unei docu-drame, a ultimelor trei zile din viața cuplului ceaușist: 22-25 decembrie 1989, regizorul Radu Gabrea producând un video-document istoric, bazat pe scenariul autorului și inspirat de volumul „Sfârșitul Ceaușeștilor”.

În încheiere, autorul a acordat autografe celor cărora le-a pus la dispoziţie toate cărţile publicate de el.

Cosmin VLAD

Într-o conferinţă de presă susţinută marţi, 14 noiembrie, primarul Felix Borcean a declarat că bugetul total de care dispune Primăria municipiului Caransebeş – incluzând aici salariile pentru profesori şi pentru asistenţă socială – este de 52 de milioane de lei pe an, iar bugetul propriu se cifrează la aproximativ 30 de milioane de lei.

„Prin măsurile fiscale care s-au adoptat recent, bugetul nostru pierde circa 5 milioane de lei. Ca termen de comparaţie, ce înseamnă asta, pentru anul acesta noi am avut alocaţi pentru investiţii 4,5 milioane de lei. Practic, pierdem mai mult decât bugetul alocat investiţiilor pe anul trecut, când am avut un buget mai mare decât ce se estimează în anul următor. E o pierdere de aproximativ 18 la sută din buget”, a spus Felix Borcean.

Felix Borcean a ţinut să mai lămurească o problemă despre care s-a tot scris şi vorbit în presă. „Salariul primarului este impus prin grilă. Eu nu pot să am alt salariu decât cel care apare în grila respectivă, adică primar de municipiu cu populaţie între 20.000 şi 50.000 de locuitori. Grila spune 6,5 înmulţit cu salariul minim pe economie, iar acesta este salariul brut”.

Primarul municipiului a mai precizat că nu doar Primăria Caransebeş e afectată. „Primul-ministru a spus că se vor face compensaţii către primării, dar aceste compensaţii pot avea un caracter discreţionar, adică, fiind un guvern PSD, majoritatea alocărilor bugetare compensatorii ar putea să se ducă spre primăriile social-democrate. Sunt municipii importante în ţară care au primari liberali – Timişoara, Oradea, Arad, Deva mai nou, pe urmă în Caraş-Severin sunt cinci oraşe în aceeaşi situaţie, şi aici vorbim doar de zona noastră, iar un oraş condus de un primar liberal nu are doar populaţie liberală. Trebuie să privim echilibrat situaţia, chiar dacă, acum, ea e una ipotetică. Poate nu va fi aşa…”, a mai declarat Felix Borcean.

Cosmin VLAD

Administraţia locală caransebeşeană a ţinut să marcheze într-un mod mai special cei 26 de ani scurși de la momentul eliberării municipiului de pe malurile Timişului şi Sebeşului de sub dictatura comunistă.

Astfel, luni, 21 decembrie, în Aula „1 Decembrie 1918” a Primăriei, a avut loc o întâlnire a reprezentanţilor celor două structuri înfiinţate în acele zile fierbinţi – Asociaţia Luptătorilor în Revoluţia din Decembrie 1989 şi Asociaţia „21 Decembrie” a Răniţilor şi Urmaşilor Eroilor Martiri din Revoluţia din Decembrie 1989, Filiala Caransebeş, la discuţii fiind prezent şi edilul municipiului, el însuşi participant, în urmă cu 26 de ani, la evenimentele dramatice care au culminat cu instalarea democraţiei în România.

Revoluţionarii au coborât apoi în parcul din faţa Primăriei, unde, alături de consilierii municipali şi reprezentanţii formaţiunilor politice au depus câte o coroană de flori la Monumentul Revoluţiei. Pe marşurile intonate de Fanfara „Lira” – dirijor, col. (r) Marius Frăţilă, toţi participanţii la eveniment s-au deplasat, pe sub Arcul Înfrăţirii Spiritual-Creştine şi pe Calea Sacră din faţa Episcopiei Caransebeşului, spre monumentul amplasat în faţa fostei Miliţii, acolo unde, în urmă cu 26 de ani, s-a tras asupra manifestanţilor.

Slujba de pomenire a Eroilor Revoluţiei a fost oficiată de un sobor de preoţi, în frunte cu P.S. Lucian Mic. După acest moment, Episcopul Caransebeşului s-a adresat celor prezenţi:

„Ştim că Revoluţia Română din Decembrie 1989 a început în Banat, la Timişoara, la Caransebeş, la Lugoj, la Arad, la Reşiţa, şi, bineînţeles, s-a extins şi în celelalte oraşe mari, culminând cu răsturnarea regimului comunist şi alungarea dictatorului, în 22 decembrie. Iată că Dumnezeu a rânduit ca în acest an, după slujba de pomenire a Eroilor Revoluţiei din Decembrie ’89, eroii din cetatea Caransebeşului, să binecuvântăm şi un drapel al ţării noastre, un Tricolor.

Suntem mândri că, lângă Crucea care ocroteşte cetatea Caransebeşului şi a fost sfinţită de către noi, domnul primar şi Prea Sfinţitul Episcop Nicodim, lângă această troiţă de pe podul de la intrarea în oraş, vom avea cel mai mare drapel din judeţul Caraş-Severin şi cred că şi din această zonă de vest a ţării. Suntem ocrotiţi de Dumnezeu în această cetate istorică a Caransebeşului, capitala culturală şi spirituală a Banatului de Munte, având mai multe biserici, având o cruce care străjuieşte pe Muntele Mic, avem această cruce la intrarea în oraş şi, iată, vom avea pe această axă şi un drapel care ne va întări în credinţa moşilor şi strămoşilor noştri”.

„Astăzi este un moment important. Suntem într-un loc aparte, împreună, amintindu-ne de ce s-a întâmplat exact acum 26 de ani. O zi plină de emoţii, o zi plină de durere, de necazuri, o zi cu sânge şi cu moarte, dar o zi plină de speranţe într-un viitor mai bun, speranțe într-o libertate şi o democraţie reală, speranţe în România, speranţe în Caransebeş. După 26 de ani, putem spune că, împreună, cetăţenii din Caransebeş au reuşit să meargă mai departe, să se impună împotriva altora, să-şi depăşească toate pragurile şi să elimine toate piedicile, astfel încât municipiul nostru să redevină ceea ce a fost odată – cel mai frumos oraş din Banatul de Munte, un oraş în plină dezvoltare, un oraş în care s-au ctitorit biserici în care oamenii au devenit mai buni, mai optimişti, şi se bucură de libertatea lor.

Pentru că revoluţionarii care acum 26 de ani, odată cu trecerea timpului, au îmbătrânit şi au devenit mai înţelepţi, au dorit ca, acum, să lăsăm pentru generaţiile care vin un simbol vizibil din orice loc al oraşului, şi de către toţi cei care vin şi pleacă din municipiul Caransebeş. Un simbol al Revoluţiei, pentru că Revoluţia, dincolo de un romantism al tinereţii, dincolo de o speranţă, a fost o stare de spirit. Acum câţiva ani, am promis revoluţionarilor, camarazilor mei, că vom face acest monument care simbolizează Crucea şi Jertfa celor care au murit aici. Anul trecut am realizat Troiţa şi Candela Revoluţiei.

Acum, punem acest Drapel. Caransebeşul este al doilea oraş, după Timişoara, cu acest statut, iar lucrurile care nu se spun, se uită. Iar eu vreau ca împreună, aici, să spunem României, Europei, că cetatea Caransebeşului a fost al doilea oraş liber, după Timişoara, iar cei care au suferit, dintre camarazii noştri, care au fost bătuţi, arestaţi, anchetaţi, sunt cetăţeni din Caransebeş. Sunt aici camarazi de-ai noştri care au fost arestaţi şi anchetaţi încă din 16 decembrie ’89. Le mulţumesc, acum, în numele cetăţenilor Caransebeşului! Sunt convins că municipiul nostru are şi un mare, victorios şi luminos viitor în Banat. Sunt convins că, peste ani, peste decenii, Caransebeşul va fi cel mai important pol economic al Banatului, după Timişoara. Am toată încrederea şi certitudinea că oraşul se va dezvolta, şi noi, cei de aici, avem o datorie faţă de generaţiile care vin, să punem temelia, cărămida, acestui destin”, a declarat Marcel Vela.

După ce P.S. Lucian Mic a sfinţit Drapelul Revoluţiei, au depus coroane de flori la placa comemorativă de pe zidul Cercului Militar reprezentanţii Episcopiei, ai PNL, PSD, ALDE şi PND, ai Poliţiei Naţionale, Poliţiei Locale, ai Garnizoanei, precum și ai Veteranilor de război.

Procesiunea s-a îndreptat apoi, pe jos, spre catargul înalt de 27 de metri, situat la intrarea în municipiu dinspre Reşiţa, unde P.S. Lucian Mic, Marcel Vela şi reprezentanţii revoluţionarilor au tăiat panglica inaugurală a Drapelului Revoluţiei, care are dimensiunile de 6/4 m.

Cosmin VLAD

Odrasla unui stalinist a fost o perioadă de timp şef al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului. De altfel, acelaşi personaj este autorul raportului care condamnă comunismul – un fel de fiţuică folosită de un demagog beţiv pentru a se afirma ca slugă ascultătoare a ambasadei SUA.

Tot un stalinist, răposat de ceva vreme, este fondatorul aşa-zisei societăţi civile autohtone. Bruckner, pe numele său original, este nu numai autorul aruncării în derizoriu a revoluţiei din 89 prin exagerarea victimelor, ci şi unul dintre cei care au trăit bine în orice regim şi care s-a remarcat prin punerea bazelor sistemului actual. Societatea civilă croită de acest vierme al istoriei e făcută ca la cartea kominternistă: intelectuali rataţi, dornici de răzbunări meschine, mâncători de rahat, prostovani solemni, s.a.m.d. Pe scurt, o clică toxică organizată ca grup de presiune, trăind din parazitarea sistemului.

Călit în laboratoarele NKVD/Komintern, Bruckner era unul dintre campionii înfierărilor din Scînteia alături de Sorin Toma(născut Moscovici), Ştefan Voicu(născut Aurel Rotenberg), Nestor Ignat, Traian Şelmaru s.a.m.d. În anii ’90 Bruckner îl trăgea de urechi pe Vadim Zagladin (consilier al lui Gorbaciov) pe motiv că Moscova pierdea iniţiativa în Europa de Est în faţa SUA şi-i explica tranşant că „a opune rezistenţă ofensivei imperialismului este mai important decât principiile dreptului internaţional, decât respectarea hotărârilor O.N.U.”. V-aţi întrebat cum de-a devenit o asemenea poamă preferatul televiziunii de propagandă americană din România? Care-o fi fost preţul plătit pentru bătrâneţile liniştite ale acestui criminal?

Îngrădirea dreptului constituţional la libera exprimare!

O altă odraslă a unui stalinist s-a făcut cunoscută zilele acestea. Alexandru Florian, fiul lui Radu Florian (profesor de marxism-leninism între 1950-1990!!!), a reuşit impunerea unei legi care, sub pretextul luptei împotriva extremismului, instituie o veritabilă poliţie a gândirii. Practic, dreptul la liberă exprimare este îngrădit brutal folosindu-se criterii aberante. În esenţa sa legea este absolut anticonstituţională, însă cine s-o reclame la Curtea Constituţională? Oile de la toate nivelele care s-au grăbit s-o treacă fără niciun fel de filtru logic? Şi chiar dacă printr-o minune ar ajunge acolo, vă aşteptaţi ca zegrenii cu tinichelele de coadă să recunoască faptul că legea e neconstituţională?

Legea 217/2015 are însă un efect mult mai pervers. Ea re-legitimează odioasele tribunale din anii negri ai stalinismului autohton( deh, e vorba printre altele şi de munca şi idealurile lu’ tătuca ). Cea mai vehiculată acuză în justiţia stalinistă de la noi era cea de legionar. Era suficient să se găsească cineva care declara că ştie că eşti legionar pentru a fi condamnat pe „repede-înainte” ca legionar, duşman al poporului şi burghez. Printr-o ironie a istoriei, cei care-şi arătă acum simpatia faţă de mulţi dintre martirii acelor vremuri riscă puşcărie între 3 luni şi 3 ani. Motivul e simplu: respectivii au fost condamnaţi de justiţie. Păi care justiţie bre? Aia croită de ruşi şi de tac-tu?  Şi uite-aşa devine o infracţiune amintirea marilor personalităţi ale culturii române indiferent că se numesc Cioran, Eliade, Ţuţea, Vulcănescu, Noica ş.a.m.d. Curat murdar, monşer!

Pentru că am ajuns la Justiţie, nu putem să nu remarcăm cum sistemul juridic autohton, pe zi ce trece, devine o copie din ce în ce mai fidelă a celui stalinist. Dacă ne uităm doar pe cazul Rarinca unde s-a acceptat într-un mod scandalos rejudecarea cazului pentru a se obţine, previzibil, condamnarea unei femei nevinovate, ne dăm seama că trăim în cel mai pur stalinism şi că ne îndreptăm inevitabil spre dezastru.

Odraslele foştilor stalinişti le întâlneşti peste tot. Fie că e vorba de politică, diplomaţie, servicii, justiţie, ei par a fi oamenii momentului. În timp ce părinţii lor au reuşit să ne deturneze istoria aruncându-ne într-o negură totală, odraslele par a reuşi să le continue proiectul. Şi mai ciudat e că acum directivele destructive vin tocmai din tabăra opusă, cea care în urma Războiului Mondial lupta activ împotriva ciumei roşii.

S-a întâmplat ceva între timp şi noi nu ştim? Totuşi, cine a câştigat lupta dintre comunism şi capitalism? Noi, ca foşti comunişti, avem toate instrumentele necesare pentru a diseca ceea ce se întâmplă. Cu toate acestea n-o facem deoarece suntem prinşi într-o vâltoare de superficialitate.

Realitatea este că multe dintre datele problemei s-au schimbat la nivel mondial. Asta face ca foştii comunişti/stalinişti să se simtă ca peştele în apă. Într-un mod ciudat, într-o mare masă a populaţiei, acelaşi fenomen creează condiţiile liberei adeziuni – în fapt a capitulării – la neo-propagandă. Aceleaşi paradigme îşi fac loc precum un vierme în viaţa noastră. Motivele, care sunt mult mai complexe, vor fi abordate pe viitor în Reper 24.

Reper Istoric