„Dezindustrializarea României este cel mai mare jaf național de când există statul român”, susține deputatul Remus Borza, în opinia căruia reindustrializarea țării ar trebui să reprezinte adevăratul proiect de țară susținut de întreaga clasă politică și de națiunea română.

Aproximativ 8000 de uzine, fabrici și combinate din România au fost falimentate după 1990, precizează fostul administrator judiciar al UCM Reșița. Următoarea întreprindere adăugată pe lista este IMGB (Întreprinderea de mașini grele București), cândva o emblemă a industriei românești, care își va închide porțile peste puțin timp.

„Dispariția acestei uzine de utilaj greu face parte dintr-o lungă listă de coloși industriali care fie au fost «privatizați» pe sume derizorii, pentru ca mai târziu să fie vânduți la fier vechi iar pe locul lor sa fie construite mall-uri, blocuri sau vile.De altfel, platforma IMGB era considerată, înainte de 1989, etalonul industriei româneşti, având exporturi semnificative în Europa, Asia și Orient, și avea, la un moment dat, 13.000 de angajaţi, mai mulți decât au acum Dacia sau Petrom, două dintre cele mai mari companii care activează în România. Azi, la IMBG, mai lucrează 400 de oameni. Peste puțin timp, acești oameni vor ajunge șomeri”, precizează Remus Borza.

O soartă similară au avut Electroputere Craiova, o altă perlă industrială a României, închisă la sfârșitul anului trecut, Combinatul de Utilaj Greu din Cluj, Tractorul Brașov, Siderca Călărași, Fortus Iași, Phoenix Baia Mare, platforma chimică Săvinești, Combinatul Siderurgic Hunedoara, explică Borza, care nu uită să amintească nici de UCM Reșița, prima uzină metalurgică din Europa, fondată în 1771, cu 60 de ani înaintea coloșilor industriali europeni MAN sau Krupp, dar care se află de mulți ani în insolvență:

„Dezindustrializarea României, cel mai mare jaf național de când există statul român, a început în 1990. Premierul de atunci a pus eticheta pe industria românească: «un morman de fiare vechi», care trebuie vândută cu o marcă, ca să scăpăm cât mai repede ea. Ceea ce s-a și întâmplat. Consecința: 5 milioane de șomeri, care astăzi reprezintă cea mai mare imigrație după Siria. Milioane de români constrânși să își părăsească țara, să-și abandoneze copiii și părinții, să ia calea pribegiei, îndurând umilințe și privațiuni, contribuie azi cu peste 100 de miliarde de euro la formarea PIB-ului în țările de adopție. România a pierdut o forță de muncă tânără și calificată. Azi, economia românească, reclamă peste un milion de joburi care nu pot fi acoperite de pe piața locală a muncii. O altă consecință a acestui exod în masă a românilor este pierderea competitivității puținei industrii românești care a mai rămas și o dependență sinucigașă de importuri. Anul trecut, balanța comercială a României a înregistrat un deficit record de peste 17 miliarde de euro! Pierderea industriei a însemnat pentru România și pierderea suveranității și a independenței economice. Azi, România este doar o piață de desfacere pentru produsele altor economii”.

În opinia deputatului PNL, reindustrializarea României trebuie să reprezinte adevăratul proiect de țară susținut de întreaga clasă politică și de națiunea română.

„România este o țară bogată în resurse. Războaiele secolului XXI se duc pe resurse.Trebuie să abandonăm acest comportament comercial de țară bananieră care face export de materii prime în loc să facă export de produse care înglobează valoare adăugată.

Sigur ca reindustrializarea nu se face peste noapte. Și ne mai trebuie și câteva zeci de miliarde de euro pentru acest proiect identitar României. Dar primul pas este sa ni-l asumam cu toții. Prin optimizarea cheltuielilor bugetare putem pune de-o parte 1-2 miliarde euro anual cu care sa finanțăm construcția de combinate și uzine. În paralel va trebui sa formam forța de munca care a dispărut în cei 30 de ani de tranziție glorioasă de la o economie etatistă la una de piață. Peste 10 ani putem spera la echilibrarea balanțe comerciale și la o creștere sustenabila a economiei românești bazate preponderent pe producție și nu pe consum. Așadar, la muncă tovarăși!”, mai adaugă Remus Borza.

foto: zf.ro

Karina TINCUL

Deputatul independent din Parlamentul României, Remus Borza ridică la fileu câteva întrebări legate de decizia președintelui României Klauss Iohannis privind decizia de respingere a Olguței Vasilescu pentru postul de ministru al dezvoltării, în actualul executiv.

„Preşedintele Klaus Iohannis i-a transmis o scrisorică premierului României în care a explicat de ce o refuză din nou pe Lia Olguța Vasilescu. Cât a fost ministru al Muncii, precizează Iohannis, activitatea Olguței Vasilescu a fost lipsită de transparenţă, nepromovând dialogul cu societatea civilă. Klaus Iohannis greșește. Din perspectiva celor mai recente clarificări din partea Curții Constituționale, președintele, pe motive de legalitate, poate să respingă de câte ori vrea o propunere privind numirea unui ministru. Dar NU și pe motive de competență și oportunitate, în aceste cazuri putând refuza o singură dată. Este hilară explicația oferită de Iohannis în ceea ce o privește pe Lia Olguța Vasilescu. Având în vedere experiența ei în administrație, dobândită ca primar al Craiovei, sunt convins că poate performa și la Ministerul Dezvoltării. Dacă nu ar fi fost calificată, de ce a confirmat-o Iohannis de trei ori ca ministru al Muncii și Protecției Sociale în Guvernele Grindeanu, Tudose și Dăncilă? Mergând pe firul acestui raționament absurd, sunt alți miniștri în Guvernul Dăncilă mai puțin competenți care au fost validați prin decret prezidențial de către Klaus Iohannis”, a declarat deputatul independent Remus Borza, joi, în cadrul emisiunii „Borza Analytica” de la DCNews.

„Olguța Vasilescu este un om de acțiune, un ministru care a dovedit că poate. Poate, aici e și problema, atât pentru Iohannis, cât și pentru Dragnea. Să nu gireze cu mâna lor un prezidențiabil redutabil. Dacă și-ar asuma reforma administrației publice locale, cea mai mare gaură neagră a bugetului de stat, care mănâncă 34 miliarde euro anual, ar putea să fie un prezidențiabil cu foarte mari șanse”, a afirmat în emisiune Remus Borza.

Ce poate face în acest moment PSD?

„După cel de-al patrulea refuz al președintelui Iohannis privind nominalizarea Olguței Vasilescu, aceasta din urmă a anunțat că îi va face o plângere penală lui Iohannis. Dar, până atunci, Guvernul are posibilitatea să sesizeze Curtea Constituțională pe un conflict juridic de natură constituțională între Președinție și Guvern, în urma acestui demers Guvernul urmând să aibă câștig de cauză. Având în vedere că suntem deja în a doua lună din mandatul președinției României la Consiliul UE și că nu avem miniștri la două ministere extrem de importante, Dezvoltare și Transporturi, care, pe perioada mandatului, coordonează și politicile la nivelul Uniunii pe aceste domenii, și pentru a ieși din acest blocaj generat de refuzul președintelui, PSD poate să facă alte nominalizări pentru cele două portofolii”, a explicat Borza.

Totodată, Remus Borza a precizat că președintele a oferit suficiente motive pentru suspendare, însă „PSD, în acest moment, e măcinat de probleme interne, confruntat cu o hemoragie de parlamentari spre Pro România, incapabil să pună pe masa Parlamentului un buget sustenabil și pus la zid printr-o campanie de demonizare fără precedent. Acesta este și motivul pentru care președintele joacă tare și forțează în relația cu PSD, știind că nu are nimic de pierdut, din contră, doar de câștigat. Erijându-se contrar prerogativelor constituționale în liderul opoziției și în cel mai vocal critic al PSD, Iohannis și-a asigurat cel de-al doilea mandat. În România, Constituția este opțională. Chiar și pentru președinte”, a ținut să puncteze pentru DC News deputatul independent Remus Borza.

Sergiu TABAN

 

„Lipsa investițiilor urcă prețul energiei“, consideră parlamentarul Remus Borza, omul care a reușit să repună pe picioare compania strategică Hidroelectrica, după intrarea acesteia în insolvență. Remus Borza este cunoscut încă din anul 2012, atunci când statul român a decis să aprobe intrarea în insolvenţă a Hidroelectrica, iar avocatul a fost numit administrator judiciar.

Până în acel moment, Borza era cunoscut în mediul avocaţilor, şi al lichidatorilor. Borza este un personaj exotic, pătimaș în profesionalismul său, pe care am avut ocazia să-l ascult în mai multe rânduri pe vremea în care se ocupa de destinele companiei UCM Reșița, vorbind mai mult decât oricine, dar care a demonstrat consecvență și disciplină prin acțiunile inițiate de-a lungul anilor, nelăsând să-i scape nimic din vedere, administratorul judiciar care a reuşit să ţină pe linia de plutire Hidroelectrica, în condiţiile în care compania era înconjurată de şacali, care mâncau din banii companiei. Dincolo de frazele lungi și uneori presărate cu termeni pretențioși pentru simplul auditor și muncitor din hală, Borza ar putea fi definiția neo-patriotismului românesc.

Într-o perioadă în care mulți nu aveau curajul să rostească decât șușotit numele unor băieți deștepți precum Buzăianu, D.I.P. sau David, Remus Borza a avut curajul să taie toate contractele băieţilor deştepţi, s-a dus în instanţă cu ei şi a câştigat. A scos Hidroelectirca din insolvenţă, a rambursat toate datoriile către bănci, ceea ce a stârnit mânia băncilor, pentru că acestea câştigau foarte mult din creditarea Hidroelectricii.

Pe parcursul administrării Hidroelectrica a făcut o greşeală, întrucât casa lui de avocatură a reprezentat Hidroelectrica în dosarele din instanţă, ceea ce a fost considerat de către judecători conflict de interese, şi a primit 3 ani de închisoare cu suspendare.

În administrarea Hidroelectrica, a înfrânt sindicatele şi a reuşit să facă o restructurare, atât operaţională, cât şi financiară. Despre situația de criză de astăzi de la Complexul Energetic Oltenia și cauzele care au produs-o, deputatul independent Remus Borza a declarat:

„Prelungirea grevei minerilor de la Complexul Energetic Oltenia riscă să declanșeze o criză fără precedent în sectorul energetic național. Ca urmare a epuizării stocului de cărbune, un grup energetic de 330 MW de la Termocentrale Rovinari a fost închis. Prezent la Târgu-Jiu, ministrul Anton le-a promis minerilor o creștere a salariilor cu 1.000 lei. Asta înseamnă peste 100 milioane lei în plus la fondul de salarii pentru o companie care, în ultimii cinci ani, a înregistrat pierderi de peste 2 miliarde lei. Refuzând restructurarea de personal, optimizarea de costuri și retehnologizarea, statul condamnă CE Oltenia la faliment. Creșterea de peste patru ori în ultimul an, de la 5 la peste 20 euro certificatul CO2, va grăbi și mai mult acest deznodământ.

Este o situație neplăcută, dar care nu ar trebui să ne surprindă, pentru că vorbim de aceeași stare de lucruri în ultimii 30 de ani în sistemul energetic național. Toate guvernele României de după 90 au avut un complex față de zona de minerit. Politicile populiste și protecționiste pe această zonă au costat România peste 10 miliarde euro. Dacă în anii 90 restructuram, eficientizam și retehnologizam sistemul energetic, mai ales pe zona de minerit, România ar fi pierdut mai puțin și acum am fi avut capacități de producție noi. Cert este că, în 30 de ani, nu s-a tăiat panglica la nicio capacitate de producție de energie electrică de mare putere. Sigur că există excepții, însă ele vin exclusiv din zona privată,cea mai reprezentativa investiție noua fiind a celor de la OMV PETROM care în 2012 au pus în funcțiune, la Brazi, o centrală pe gaze în ciclu combinat de 860 MW.

În fiecare an din ultimii zece, am avut vârfuri de consum în ianuarie și implicit de preț în piața de energie. Chiar dacă în PZU, zilele acestea, s-a tranzacționat megawatul cu peste 600 lei, nu am atins maximul istoric din ianuarie 2017, când un megawat în piața spot se vindea cu 651 lei. Acum am ajuns la un preț de 635 lei. În perioada geroasă, crește mai ales consumul casnic pentru încălzirea locuințelor. Dar asta se întâmplă de când lumea și pământul. Chiar și înainte de 89 existau aceste vârfuri. Sigur, în ultimii 30 de ani, România a pierdut, ca urmare a închiderii unor mari capacități industriale energofage, 30 milioane MW în consum anual.

Cei 13.000 de salariați de la Oltenia trebuie să înțeleagă că nu sunt lucrători la un butic care vinde biscuiți, la colț de stradă, ci sunt angajații unei companii strategice pentru statul român și pentru siguranța sectorului energetic. Ei mai trebuie să înțeleagă că, odată declarată ilegală greva de către Tribunal, riscă să suporte toate consecințele, inclusiv pierderile de 15 milioane lei pe care societatea le înregistrează zilnic. Hidroelectrica poate să compenseze, dar nu în totalitate, deficitul de producție generat de CE Oltenia. Dunărea a înregistrat un debit de 4000 de mc/s.Gradul de umplere în lacuri e de 51%,ceea ce îi va permite să uzineze mai mult. Am vorbit de dimineață cu directorul general și chiar i-am recomandat acest lucru. Crescând producția de energie în ianuarie raportat la prețurile din piață, Hidroelectrica își va putea maximiza profitul. Prognozele meteo sunt optimiste, anunță o încălzire a vremii. Asta înseamnă implicit o scădere a consumului, precum și creșterea rezervei de apă din lacuri, ca urmare a topirii zăpezii extrem de consistente. Stratul de zăpadă generos va duce la umplerea lacurilor în lunile martie-aprilie, ceea ce îi va permite Hidroelectrica uzinarea unor cantități suplimentare de apă. Ceea ce nu va putea compensa Hidroelectrica o va face importul de energie. În cele trei piețe – Ungaria, Cehia și Slovacia – cu care România este cuplată, prețul energiei este cu până la 50% mai scăzut decât la noi. Acesta este și motivul pentru care importăm între 500 și 1.600 MW zilnic. Nu ar trebui să ne facem griji, câtă vreme prețul energiei din import este mai mic decât prețul energiei de pe piața internă.

Odată cu încălzirea vremii, vom ieși din vârful de consum și implicit prețurile se vor tempera. Un aport semnificativ în producție îl vor avea și cei 4500 MW instalați în fotovoltaic și eolian, care, în ultima lună, din cauza condițiilor meteo, nu au prea produs energie. Dacă azi vorbim de prețuri în PZU de peste 500 lei megawatul, din februarie vom vorbi de un preț mediu în piața spot sub 300 lei.

Explozia prețurilor energiei în PZU este și efectul unui comportament speculativ al principalilor jucători din piață: producători, furnizori și consumatori de energie. În toată lumea, piața spot e o piață reziduală, o piață penalizatoare. Doar în România a devenit o piață angro. Eu am recomandat, încă din 2012, ca toți participanții la piață să se securizeze prin încheierea unor contracte pe termen lung. Mulți nu au înțeles acest lucru și azi plătesc un preț de 500 lei/mwh, în loc să plătească in jur de 200 lei/mwh.

Marea problemă a sistemului energetic național o reprezintă lipsa investițiilor în capacități noi de producție și în retehnologizarea celor existente. Statul, în ultimii ani, a luat cu ambele mâini profitul companiilor pe care le controlează. Luând în mai 90% din profitul companiilor și în octombrie-noiembrie naționalizând disponibilul bancar al companiilor energetice, nu ar trebui să ne surprindă avariile tot mai dese din sistemul de transport energie administrat de Transelectrica sau faptul că avem peste 8.000 MW indisponibilizați ca urmare a unor reparații planificate ori accidentale, a conservării sau a lipsei autorizațiilor de mediu. Marii producători de energie, Hidroelectrica, CE Oltenia sau CE Hunedoara, operează capacități de producție cu ciclu de viață expirat sau chiar cu o vechime de două ori mai mare decât durata medie optimă de exploatare, unele grupuri – hidro sau termo – având și peste 60 de ani de funcționare. Dacă statul nu va înțelege această nevoie de retehnologizare și de punere în funcțiune de noi capacități de producție a energiei electrice, problemele din sistemul energetic se vor acutiza cu fiecare an“.

Borza a preluat cu firma sa de insolvență compania UCM Reșița încercând să o aducă pe linia de plutire, dar recunoscând că uzina reșițeană are o dependență sinucigașă față de Hidroelectrica. Să nu uităm că 70% din echipamentele Hidroelectrica sunt de proveniență UCM Reșița.

Borza a avut o inițiativă transmisă Guvernului prin care dorea să transforme creanțele bugetare în acțiuni. „Dacă vom converti creanțele bugetare în acțiune, statul redevine acționar, vorbim de o renaționalizare. 99,98% din acțiunile UCM Reșița sunt în mâinile lui Bogdan Buzăianu. Convertind acea creanță, statul redevine acționar cu 100% pentru că îi diluează participația lui Buzăianu, privatizează 30-40% din UCM Reșita, vine pe bursă și capitalizează UCM Reșița pentru retehnologizare și iată cum salvăm o companie fanion a industriei europene. E o unitate reprezentativă pentru industria din Europa, mai ales pentru România. Este un producător foarte bun de echipament hidroenergetic. Evident că trebuie salvat.”, declara în urmă cu 2 ani Remus Borza.

Și mai știm un lucru: atunci când și-a încheiat misiunea la UCM Reșița, unii șefi sau „șefuți“ și-au frecat palmele de bucurie că au scăpat de ochiul atent al lui Borza… Dar nu se știe până când au scăpat…

Sergiu TABAN

Renaționalizarea este singura șansă de salvare a companiei UCM Reșița, este de părere Remus Borza, cel care a fost în ultimii ani administratorul judiciar al uzinei reșițene. 

Borza, care a reușit să ocupe un loc în Camera Deputaților din partea ALDE Brașov în urma alegerilor din decembrie, a fost invitat la DCNews Live, unde a vorbit, printre altele, despre modalitatea prin care ar putea fi salvată una din cele mai vechi unități metalurgice din Europa, fondată în 1771.

„La UCM Reșița este o chestiune ceva  mai complicată care ne depășește pe noi ca administrator judiciar, un pasiv foarte mare de vreo 200 de milioane de euro. Cel mai mare creditor este ANAF-ul cu 170 de milioane de euro. Evident că dacă astăzi băgăm flexul în UCM Reșița poate scoatem 20 de milioane de euro, a zecea partea din pasiv.

Dar, dacă vom converti creanțele bugetare în acțiuni, statul redevine acționar, vorbim de o renaționalizare. 99,98% din acțiunile UCM Reșița sunt în mâinile lui Bogdan Buzăianu. Convertind aceea creanță, statul redevine acționar cu aproape 100% pentru că îi diluează participația lui Buzăianu, privatizează 30-40% din UCM Reșita, vine pe bursă și capitalizează UCM Reșița pentru retehnologizare și iată cum salvăm o companie fanion a industriei europene”, a afirmat Borza.

Acesta a reamintit că în urmă cu doi ani s-a dorit promovarea unei hotărâri de Guvern prin care creanțele bugetare să fie transformate în acțiuni, dar nu s-a reușit acest lucru: „Ne-am lovit de refuzul lui Robert Cazanciuc, care a zis că nu putem converti creanțe ale bugetului decât la companiile statului, ceea ce reprezintă o discriminare”.

Remus Borza a adăugat că în prezent UCM Reșița este pe linia de plutire, dar are o dependență sinucigașă față de Hidroelectrica, aproximativ 70% din echipamentele acesteia provenind de la Reșița.

Karina TINCUL

Sub egida „UCM Reșița – 245 de industrie în România“, conducerea societății UCM Reșița, asigurată de directorul general Cosmin Ursoniu și de directorul economic Nicoleta Ionete, cei care sunt și administratorii speciali ai companiei, a organizat o masă rotundă în clădirea muzeului industrial UCM Reșița, la care au fost prezentate geneza cetății de foc, situația actuală a acestei unități industriale și care speranțele pentru continuitatea uzinei în viitorii ani.

Într-un expozeu extrem de amplu dar bine articulat, administratorul judiciar al companiei UCM Reșița, Remus Borza a amintit momentele importante care au stat la baza devenirii brandului UCMR, letargia în care societatea a intrat după 1990 și legătura strategică dintre UCM Reșița și Hidroelectrica. Borza a făcut trimitere la o serie de exemple comparative cu situația pe care o traversează astăzi UCM Reșița, dar și de societăți care au reușit să se descurce fără sprijinul colosului Hidroelectrica, așa cum este Romelectro. Enciclopedicul Remus Borza a menționat că în ultimii trei ani, compania UCM Reșița a încheiat exercițiul financiar pe profit, chiar dacă acesta nu a fost unul de zeci de milioane de euro. Omul care a scos Hidroelectrica din insolvență, avocatul Remus Borza,  a fost însoțit la Reșița de Directorul General al colosului Hidroelectrica, Ovidiu Agliceru, de Președintele Romelectro, Viorel Gafița și de Directorul General al aceleași companii, Cristian Secoșan.

[slickr-flickr search=”sets” set=”72157670586956085″]

Au luat cuvântul cu această ocazie și au onorat prin discursurile lor istoria industrială a UCM Reșița președintele Consiliului Județean Caraș-Severin, Silviu Hurduzeu, primarul municipiului Reșița, Ioan Popa, parlamentarii cărășeni Ion Mocioalcă și Ioan Benga, foștii directori generali ai celei mai vechi unități industriale din România, ing. Mircea Popa, ing. Vasile Uscat, ing. Enache Barbu, ing. Dan Obădău. La masa rotundă au luat parte președintele Senatului Universității Efitimie Murgu, Doina Frunzăverde, rectorul UEM Reșița, Andrade Bichescu, directori generali ai societăților Romelectro, Electroechipament, Plastomet, Prodmec, Reșița Reductoare, directori și șefi de departamente din cadrul UCM Reșița, lideri de sindicat din UCM Reșița și din Caraș-Severin.

Întâlnirea care a marcat cei 245 de existență neîntreruptă industrială la UCM Reșița a continuat cu discuții libere între invitații prezenți la eveniment în holul muzeului și la intrarea în această clădire cu valoare de simbol pentru platforma Reșița.

Publicația Reper 24 urează astăzi, 3 iulie, oamenilor care lucrează la redresarea situației companiei UCM Reșița, La Mulți Ani și putere de muncă pe mai departe!

Sergiu TABAN