Din cele 10 tabere școlare situate în peisaje de vis cu care se mândrea odată județul Caraș-Severin, una singură este funcțională în prezent, centrul de agrement de la Râul Alb care și găzduiește în aceste zile peste 80 de elevi din toată țara. La începutul anului, au existat numeroase zvonuri cum ca din această primăvară va reintra în circuit și Vila Klaus, ceea ce din păcate nu s-a întâmplat încă. Conform directorului Direcției Județene de Tineret și Sport, Narcis Lazăr, pentru a redeschide tabăra în care se spune că a studiat pe vremuri și regele Mihai, este nevoie doar de 300.000 de lei.

Tabăra de la Vila Klaus, închisă în urmă cu peste 10 ani de zile, a intrat în vizorul presei la începutul acestui an, atunci când postul de televiziune Pro TV a decis să filmeze aici un sezon din emisiunea „Ferma”. Concurenții au pus umărul ulterior la renovarea vilei, aflată în stare de degradare și se anunța chiar că începând din această primăvară, elevii vor putea din nou să își petreacă vacanțele la Vila Klaus.

Din păcate, vestea anunțată cu surle și trâmbițe nu s-a concretizat, iar directorul DJTS Narcis Lazăr, care a preluat proiectul de la predecesorul său Marius Bălean, dezvăluie că lucrările necesare pentru deschiderea taberei încă nu s-au încheiat. Aproximativ 300.000 de lei mai sunt necesari pentru a „reînvia” Vila Klaus.

„Am în prioritate deschiderea Vilei Klaus, care după cum știți a găzduit Ferma Vedetelor, o emisiune a unui post celebru de televiziune. Am reușit să echipăm acolo, prin intermediul acestora și prin intermediul vedetelor care au depus o muncă asiduă, să știți că nu a fost ușor pentru ei, mai ales că unii nu erau obișnuiți cu munca. Am putea la ora aceasta să redeschidem centrul de agrement, dacă am obținem toate avizele și dacă obținem fonduri pentru renovarea bucătăriei, care este improprie. Nu a mai funcționat din 2007 și se degradează pe zi ce trece.

Cu ajutorul participanților la emisiune am reușit să punem curentul, instalațiile de căldură, de apă caldă, de apă rece, avem pompele necesare să tragă apa, să o filtreze. Dormitoarele sunt renovate, echipate cu paturi și saltele.

În prezent, sunt în discuții cu domnul ministru direct, nu mă laud, dar să știți că avem acces la domnul ministru și am depus documentațiile. Trebuie doar să le aprobe și dacă ne dă banii, eu aș vrea anul acesta, maxim la sfârșitul lunii iulie să îi dăm drumul”, a explicat Lazăr.

Între timp, directorul DJTS Caraș-Severin intenționează să deschidă vila pentru grupurile de turiști, existând numeroase cereri în acest sens.

„ Am foarte multe cereri de la pensiunile din zona stațiunii Crivaia, turiști care vor să vadă unde s-a filmat Ferme vedetelor. Am putea să profităm un pic, să ne facem un venit, nu foarte mare, dar să știți că orice venit contează pentru noi. În plus, vreau să deschid tabăra pentru elevi chiar și pentru o zi. Să luăm legătura cu școlile și să vină cu elevii, să beneficieze de tabără de dimineața până seara, chiar dacă nu rămân peste noapte”, a adăugat Narcis Lazăr.

În județul Caraș-Severin funcționau pe vremuri 10 tabere. Singura funcțională la ora aceasta este tabăra de la Râul Alb, celelalte 9 fiind închise de ani de zile (Jervani, Cireşnaia, Brebu Nou, Maciova, Băile Herculane, Poiana Mărului, Delineşti, Valea Minişului şi Vila Klaus).

Karina TINCUL

Ultima filă de istorie a regalității românești a fost scrisă sâmbătă, o dată cu înmormântarea ultimului monarh al României, Regele Mihai Întâiul. De când și-a dat ultima suflare, în 5 decembrie, am devenit brusc un popor iubitor de coroană și ne-am manifestat ca niște ființe ce l-au iubit pe rege cu toată ființa noastră. Am mai dovedit, încă o dată, dacă mai era nevoie, că suntem de-a dreptul fascinanți atunci când vine vorba de personalități trecute în neființă. Am auzit în ultimele zile că moartea ultimului rege al României ar fi momentul zero al existenței noastre ca și popor. Chiar duminică, la mitingurile desfășurate sub haștagul rezist, câțiva intervievați, a căror față nu a fost arătată pe ecranele televizoarelor, au lăsat să se înțeleagă că dimensiunea protestelor va avea o altă conotație, punctul zero al unui nou început. Bun, de acord, însă cu cine vom restarta societatea? Vom importa politicieni din afară, medici din Orientul Mijlociu, profesori de la Harvard, Oxford, polițiști din Anglia, judecători și procurori din State, jurnaliști din Franța etc.? Și, asta, pentru că noi vom rămâne aceiași, fără putere de tăgadă, adică nu avem cum să ne schimbăm peste noapte, pentru că nu avem cum, numeric vorbim, să schimbăm societatea din temelia ei. Pentru astfel de schimbări e nevoie de timp, de modele de viață, care să ne inspire și să ne insufle credința că merită să-i urmăm, și, în cele din urmă, să ne schimbăm cu toții.

Din nefericire nu mai prea avem modele, unul dintre ele, Regele Mihai Întâiul s-a dus la cele veșnice, iar istoria ne-a demonstrat că nu l-am prețuit decât în cele 3 zile de doliu sau în cele 10 zile de când i-a fost anunțată trecerea în neființă. Timp de aproape 28 de ani am răspândit tot felul de povești de cancan despre Majestatea Sa. S-au spus despre regalitate multe lucruri. Multe adevărate și, și mai multe, total neadevărate. A-ți fi declarat simpatia pentru regalitate, în perioada de după ’90, era ca și cum ai fi acceptat de bună voie să te auto stigmatizezi. Să sari direct într-o groapă cu lei. De bună voie! Cu cine să fi discutat la vremea respectivă că regele a fost obligat să abdice și actul în sine este un abuz și că acesta contravine Constituției de la 1923. Practic, timp de 42 de ani Guvernul comunist a funcționat ilegal, iar la Revoluție, firesc era să revenim la Constituția din 1923 și, implicit, să-i dăm Cezarului ce era al Cezarului. Însă, acum este tardiv și totul este doar o discuție inutilă și fără reparații sau rescriere a istoriei. Cel mai important lucru acum este să luăm ceea ce am deprins din funeraliile Regelui. Am aflat cu toții că Regele Mihai Întâiul a plecat cu mâinile goale în ’47 și că-n tot acest timp a muncit ca un om de rând pentru a-și întreține familia. În tot acest timp, Majestatea Sa nu a nutrit sentimente de răzbunare pentru ce-i care i-au făcut felul. Nici măcar pentru ce-i care l-au izgonit din țară după revoluție, ca pe un infractor. Și-a păstrat decența, și-a urmat educația și ne-a dat o lecție la toți, cu precădere după ce a trecut la cele veșnice. Am văzut cu toții bunătatea Majestății Sale, caracterul și comportamentul dat de sângele albastru. Toate acestea au fost dobândite în timp, prin educație, și ne-a fost demonstrat, în zilele ce au trecut,faptul că prin Regalitatea se poate înțelege și vedea și adevărata valoare a ei. Monarhia, prin definiție, își educă viitorii regenți în cele mai stricte și performante sisteme de educație. Prinții caselor regale erau educați și formați pentru a fi conducători de state. Derapajele unei case regale, în epoca modernă, au fost destul de rare, iar nenorocul nostru a fost acela că am fost intoxicați cu tot felul de informații distorsionate și unele chiar și neadevărate. Avantajul monarhiei era acela că la cârma unui stat accedea o persoană școlită pentru a administra treburile unei țări. Nu impostori, nu parveniți, nu indivizi fără frică de Dumnezeu. Desigur, au existat și excepții, discuția fiind însă una amplă și de lungă durată ca și timp. Însă, putem noi să o inițiem, cei care am fost conducători sau partizani ai vreunei părți după felul în care au fost administrate treburile și nevoile acestei țări în ultimii 28 de ani? Personal, consider că nu.

În concluzie, începând de astăzi, ne vom vedea de treburile noastre, vom continua să șpăguim acolo unde treburile așa merg, vom continua să ne poziționăm în funcție de interesele noastre personale imediate și, ce e mai grav, ne vom uita și ultima filă de istorie a regalității românești, scrisă în ultimele zile, cu o nonșalanță demnă de invidiat de către cei mai spășiți politicieni ce vor intra într-o campanie electorală. Ne vom lăsa în continuare manipulați de bufonii zilei, vom spera într-o viață mai bună, vom visa în continuare la o societate idealistă, dar efemeră, și nu vom învăța niciodată nimic, nici măcar din propriile noastre greșeli. Iar răspunsul l-a dat un copil în timpul funeraliilor, care, întrebat de un reporter Pro Tv ce anume a înțeles el din procesiunea înmormântării, acesta a răspuns: Regele s-a dus şi am rămas cu comuniştii. Nu știu, neapărat, dacă am rămas cu comuniștii, dar, cu siguranță, am certitudinea că regele s-a dus și noi am rămas cu bufonii …

John GAVRILESCU

Zilele de 14, 15 și 16 decembrie 2017 sunt declarate zile de doliu național pe teritoriul României în memoria Majestății Sale Regele Mihai al României, șef al statului român între anii 1927-1930 și 1940-1947. Hotărârea a fost adoptată de executiv în ședința de ieri.

În zilele de doliu național, toate instituțiile și autoritățile publice centrale și locale vor arbora drapelul României în bernă. De asemenea, drapelul României în bernă va fi arborat la sediile partidelor politice, sindicatelor, patronatelor, instituțiilor de învățământ și de cultură, misiunilor diplomatice ale României, la punctele pentru trecerea frontierei, în aeroporturi, porturi, gări și autogări, precum și ca pavilion pe navele de orice fel și pe ambarcațiunile ce navighează sub pavilion românesc. Aceeași obligație revine, potrivit legii, și persoanelor fizice dacă arborează drapelul României la domiciliu sau la reședință.

Totodată, posturile de radio și televiziune, instituțiile de cultură își vor adapta programul în mod corespunzător.

Slujba de înmormântare a Majestății Sale Regele Mihai va avea loc sâmbătă, 16 decembrie 2017, în Noua Catedrală de la Curtea de Argeș.

Diana RADU

Moartea Regelui Mihai I a emoționat o țară întreagă și i-a făcut până și pe parlamentari să uite pentru câteva zile de conflictele politice, din respect pentru Majestatea Sa.

Senatorul cărășean Marcel Vela a ținut să puncteze prin câteva fotografii ultima vizită a regelui în Caraș-Severin, ocazie prin care Regele Mihai a ajuns și la Caransebeș. Primar pe vremea accea, Marcel Vela l-a însoțit prin Centrul Civic unde i-a arătat vestigiile istorice și, pe atunci, noua catedrală.

Vizita a avut loc în data de 31 decembrie 2008, atunci când Regele Mihai a venit în Caraș-Severin însoțit de Regina Ana.

„Mă onorează faptul că am avut cinstea şi bucuria să mă întâlnesc cu Majestatea Sa, Regele Mihai I, în ziua de 31 decembrie 2008, când a poposit în Caransebeş, spunându-mi că a dorit ca în ultima zi din an să rămână acolo, seara de Anul Nou petrecând-o la Săvârşin.

L-am însoţit în Centrul Civic, i-am arătat vestigiile istorice, a admirat noua catedrală. M-a ascultat cu atenţie, iar faţa i se însenina la fiecare detaliu ce îi amintea de prezenţa Casei Regale în Caransebeş.

Îmi amintesc cu drag despre omul care a condus România în cea mai delicată perioadă a existenţei sale. Prea multe cuvinte despre Majestatea Sa sunt de prisos în acest moment trist, dar istoria reală sper să îi acorde locul cuvenit. Să ne închinăm cu respect celui care a fost ultimul rege al României: Mihai I. Dumnezeu să îl odihnească în pace”, a punctat senatorul Marcel Vela.

[slickr-flickr search=”sets” set=”72157689265743111″]

Regele Mihai a murit la domiciliul său din Elveția marți, la ora 13:00. Regele avea 96 de ani, împliniți la 25 octombrie, și de mai bine de un an și jumătate era grav bolnav.

Regele Mihai ar urma să fie adus în ţară la 13 decembrie, iar funeraliile vor avea loc la 16 decembrie. Trupul neînsuflețit va fi dus la Castelul Peleș și va fi depus în Holul de Onoare. Ulterior, va fi transportat la Palatul Regal din Calea Victoriei, unde va rămâne pentru două zile în Sala Tronului.

Înmormântarea va avea loc la Curtea de Argeș, în Noua Catedrală Arhiepiscopală și Regală.

Diana RADU

Regele Mihai s-a stins din viaţă marți, la vârsta de 96 de ani, la locuinţa sa din Aubonne (Elveţia). Regele avea 96 de ani, împliniți la 25 octombrie și în urmă cu peste un an a fost diagnosticat cu o boală incurabilă, leucemie cronică, moment în care a anunţat că se retrage din viaţa publică. Trupul neînsufleţit al Majestăţii Sale va fi adus miercuri în ţară şi va fi depus la Sinaia, la Castelul Peleş. Joi va fi adus la Bucureşti, iar sâmbătă urmează să fie înmormântarea la Curtea de Argeş.

Regele Mihai I s-a născut pe 25 octombrie 1921, la Sinaia, ca fiu al Regelui Carol al II-lea şi al Reginei-Mamă Elena, şi a domnit între 1927 şi 1930, prin intermediul unei Regenţe, precum şi între 1940 şi 30 decembrie 1947, când a fost silit să abdice şi să plece în exil. A fost unul dintre puţinii foşti şefi de stat în viaţă din perioada celui de-al Doilea Război Mondial.

În ianuarie 1948 a plecat în exil, unde a încercat să pledeze cauza ţării sale, însă fără succes. S-a căsătorit cu principesa Ana de Bourbon-Parma şi s-au stabilit după mai multe peregrinări la Versoix, în Elveţia. Cuplul are cinci fiice, principesele Margareta, Elena, Irina, Sofia şi Maria. După Revoluţia din 1989 a fost oprit de regimul Ion Iliescu să se întoarcă în ţară, cu excepţia Paştelui din 1992, când a atras mulţimi entuziaste venite să-l vadă. De-abia sub preşedinţia lui Emil Constantinescu, în 1997, şi-a primit înapoi cetăţenia română. Ulterior, i-au fost retrocedate şi o parte din proprietăţi. Cu ocazia împlinirii vârstei de 90 de ani, la 25 octombrie 2011, Mihai a ţinut un discurs în faţa camerelor reunite ale Parlamentului României. În martie 2016 a fost anunţată îmbolnăvirea lui de cancer şi retragerea din viaţa publică.

Diana RADU

În 1990, lumea românească în marea ei majoritate era oripilată de încercarea familiei regale de a reveni în țară. Spre satisfacția celor mai mulți dintre români, familia regală era expulzată de pe teritoriul național după câteva ore și încercări de a ajunge la Curtea de Argeș și București. 

Epopeea reconstrucției spiritului monarhic continuă. În 1992, de sfintele Sărbători Pascale sute de mii de români din București îi răspund regelui „Adevărat a înviat”. Credința, prin excelență, este o relație personală cu divinitatea. Atunci, la București, răspunsul românilor la auzul urării regale „Cristos a înviat” a părut a fi mai mult, a părut a fi regăsirea  spiritual - statală.

Asemenea decorației „Ordinul Victoria”, cea mai înaltă distincție a Uniunii Sovietice acordate Majestății Sale Mihai de către generalisimul Iosif Vissarionovich Stalin, a fost peste ani, după căderea zidului Berlinului, și repunerea Coroanei în drepturi și proprietăți de România republicană, al cărei președinte era Ion Iliescu.

Fiii și fiicele celor care înfierau revenirea regelui în țară astăzi vorbesc ultraelogios și de multe ori nefondat despre regalitate. În istoria României de la 1859 nu mai există Cuza, Kogălniceanu, C.A. Rosetti, Barbu și Lascăr Catargiu, dinastia de Argeș a Brătienilor, Marghiloman, Maniu, Titulescu, Argetoianu, Tătărescu, Constantin Titel Petrescu și chiar, de ce nu, Lucrețiu Pătrășcanu. Elite de elite românești, făcătoare de neam și țară în modernitatea patriei, astăzi parcă estompate de spectacularul unor mass-medii bolnave de coroane și eghileți.

În această lume regalitatea românească este redusă la Carol I, Ferdinand, Carol al II-lea și Mihai I. Istoriografia autentică vă propune și alte două ipostaze fundamentale despre monarhie: dacă în 1914, la Consiliul de Coroană, Carol I accepta ca 600 000 de ostași români să intre în război de partea Franței, Marii Britanii și Imperiului țarist, cel din urmă nu ar fi fost înfrânt și comunismul nu ar fi fost instaurat în Europa (Lenin a fost readus în 1917 în Rusia cu finanțarea Imperiului german de atunci). Politica dezastruoasă a Regatului României sub Carol al II-lea a condus la izolarea țării și, pe cale de consecință, la pierderea Basarabiei și a Ardealului de Nord.

Așadar istoria este mult mai complexă, punând în evidență lumini și umbre despre monarhia noastră. 

Regina Ana a reprezentat în acest peisaj istoric complicat personalitatea afectivă și spirituală care l-a susținut pe Mihai I cu discreție și tenacitate, reușind de fapt să perpetueze identitatea și chintesența dinastiei regale. Una dintre ultimele doamne ale Europei marii conflagrații, decorate de Franța, părăsește această lume în care a descoperit România cu adevărat foarte târziu, după căderea comunismului. Dar de care a fost îndrăgostită cu multă vreme înainte, asemeni iubirii purtate bărbatului ei Mihai I. 

Vă lăsăm cu bine, Doamnă, întru eternitate, Majestatea Voastră.

Pe ultimul ei drum acasă, în România, trece Regina!    

Cezar DRAGOMAN