Totul a început acum aproape un an, după ce moțiunea privind dărâmarea Guvernului PSD a trecut. A circulat din om în om, asemeni virusului care ne bântuie din primăvară. „Nu se poate“ spuneau oamenii; așa ceva e imposibil. Mai apoi zvonul a început să crească și tot mai mulți „observatori“ realizau că nu mai e un zvon, ci un lucru cert. Au încercat să minimalizeze „chestia“, au dat-o cotită, se strofocau prin Parlament să-i vadă operatorii TV dar….degeaba. Acum și cei mai sceptici dintre social democrații din teritoriu s-au prins: Marcel Ciolacu a făcut blat cu PNL-ul.

Cireașa de pe tort, sau mai degrabă bomboana de pe colivă, o reprezintă calea liberă lăsată de PSD pentru desfășurarea alegerilor în 6 decembrie, în pofida creșterii alarmante a numărului de infectări și a colapsului iminent al sistemului sanitar. Da, vom avea alegeri la început de undrea, cum îi mai spun bătrânii, așa cum a vrut Iohannis și cum vor și liberalii lui Orban. De ce în decembrie și nu în primăvară, e clar ca lumina zilei: un punct și ceva mărunțiș scade PNL-ul în fiecare lună în sondaje. Nu contează dacă va crește sau nu PSD-ul, nu aici e bătălia. Oricât ar crește social liberalii lui Ciolacu, tot nu vor reuși să formeze o majoritate pentru a forma Guvernul. Și atunci îl vor face liberalii, cu USR-iștii, cu UDMR-ul cu minoritățile și cine s-o mai nimeri disponibil.

Problema cea mare e că vor trebui să taie prea mult din „ciolănescu“ și pentru alții, că doar nu vin să guverneze degeaba. Și știți cum e; una e să mănânci în familie și alta când mai vine și câte un vecin, doi, trei, depinde de câți o mai fi nevoie. Una e să pape al tău și alta e să-i dai și lui Barna și lui Marko Bella sau cine o mai fi pe la UDMR. Nici de reproșat nu poți să zici nimic, că-ți râde în nas și spune…„te las să te descurci singur“ și…adio guvernare. Problema e complicată și nu prea. Ideea de bază e că trebuie să fim pregătiți pentru 4 ani de guvernare de dreapta, după ce stânga a făcut tot posibilul să piardă și o va face și în continuare. Adică vom vedea și vom primi lumină și pe mai departe de la Anisie, Turcan, Câțu et company.

De ce s-a ajuns aici? Simplu, pentru că Marcel Ciolacu și coechipierii din echipa de frunte a PSD-ului, au bătut palma cu președintele, cu Orban, nu știu exact, dar e clar că așa s-a întâmplat. „Noi ne facem că facem opoziție, voi vă vedeți de treabă“. Cireașa de pe tort, sau mă rog, bombonica de care aminteam mai devreme o reprezintă modificarea listelor la parlamentare de către aceeași echipă. Ăsta cred că a fost „broscoiul“ pe care au trebuit să-l înghită PSD-iștii din teritoriu. Nu știu dacă lui Marcel Ciolacu i s-a promis ceva, a făcut-o din proprie inițiativă, sau i s-a arătat ceva, gen pisica moartă. Nu știu și nici nu vreau să speculez. Cert e că în 6 decembrie vom avea alegeri, că Orban și ai lui vor continua guvernarea, iar social liberalii vor sta la căldurica instituției parlamentare și se vor face că …fac opoziție. Poate era nevoie pentru PSD de un astfel de moment pentru reforma profundă a partidului. Dar cum să faci reformă cu aceeași oameni, cu aceeași dinozauri?.

Partea și mai frumoasă e că din teritoriu și aici mă refer strict la Caraș-Severin, și-au anunțat plecarea destui primari, mai mari, ori mai mici. Pe ei îi înțeleg. Se întorc asemeni florii soarelui, spre robinet. Întrebarea e când și câți, pentru că de plecat vor pleca. Adică vor face tot ce e posibil să fie dați afară să se poată înscrie în PNL, care are nevoie de ei și-i va primi la pieptul generos, ca o mamă iubitoare ce e. Așa că nenea prezidentu, Nea Marcele, nu te mai chinui frate să te faci că faci opoziție; gata, s-a sfârșit. Ți-ai atins scopul, ai luat partidul de la putere și-l târâi prin cotloanele opoziției, negre, sumbre și mai ales sărace. De-acum Orban și ai lui vor zburda prin câmpii mănoase asemeni iezilor ieșiți prima oară din țarc în primăvara vieții. Bravos nene Ciolacule, halal să-ți fie!

Dan AGACHE

După căderea PSD-ului de la guvernare și demisia premierului Dăncilă, s-a vorbit mult despre nevoia de reformare a acestui partid mamut, cel mai mare din România. Fricțiunile interne, o scădere a credibilității la nivel european, în familia socialistă cu precădere, nevoia unui suflu nou, înlocuirea baronilor locali care dirijează din umbră această formațiune politică, sunt imperios necesare. Cu toate acestea, PSD-ul s-a cosmetizat puțin, așa de ochii lumii, și-a luat rochiță nouă și se vrea a fi altceva.

Lipsa unui congres, amânat din cauza epidemiei de coronavirus, o posibilă înțelegere a actualului președinte interimar Marcel Ciolacu cu PNL, înlăturarea celor care erau prea vocali în preajma conducerii, au condus la o decredibilizare a acestei formațiuni politice și o scădere dramatică în sondaje. La acest tablou mai adăugăm lipsa unei opoziții concrete la actuala formulă de guvernare, exodul primarilor și al parlamentarilor spre Pro România, PNL, sau alte formațiuni politice și avem o imagine cât de cât reală.

În acest context, o voce din afara partidului dar care a rămas, sufletește cel puțin, atașat valorilor social-democrate, se face tot mai des auzită. La un moment dat se zvonea că ar fi gata să renunțe la ANCOM și să se bată de la egal la egal pentru funcția de președinte al PSD. Într-o recentă postare pe o rețea de socializare Sorin Grindeanu face ceea ce ar trebui să facă PSD: opoziție.

„Hotărâți-vă odată! Ori ne confruntăm cu acest virus cu efecte devastatoare și atunci gata cu alegerile, ori nu e așa grav și atunci avem de-a face cu o manipulare iresponsabilă. Varianta cu “e doar puțin COVID și putem face alegeri” nu există. Voi spune ceea ce este, în mod evident, în mintea oricărui român, dar ceea ce politicienii nu au curajul să spună. Toate partidele politice, nu doar PNL și PSD, își calibrează deja acțiunile având în față o toamnă electorală.

Doar că prioritățile sunt altele. Criza sanitară e profundă și, la fel de grav, se prefigurează și o criză economică de proporții. E limpede că – și toate informațiile converg spre această idee – România va atinge un deficit uriaș, de 10 la sută sau chiar peste. În aceste condiții, prioritățile românilor sunt clare, din păcate altele decât cele pe care le vede clasa politică. Președintele României are obligația, ca lider responsabil ce se declară a fi, să își asume rolul constituțional și să pună capăt acestei situații. Nu poți să vorbești de infectări și decese și să susții, în continuare, organizarea de alegeri.

Rezolvați criza sanitară, rezolvați criza economică ce poate avea efecte extrem de periculoase și o fi apoi timp și pentru alegeri“! – trage semnalul de alarmă Sorin Grindeanu, fost președinte al Consiliului Județean Timiș și fost premier în perioada în care PSD era condus de Liviu Dragnea.

Dan AGACHE

Începe weekendul! Teoretic, e un moment de bucurie pentru cei care plănuiesc să se bucure de toamna generoasă din acest an. Nu cred însă că pentru PSD Caraș-Severin va fi un sfârșit de săptămână relaxant. Și asta în contextul scandalului scrisoricii pierdute, semnate de președintele Mocioalcă, prilej ce a generat scindarea organizației în două tabere. La prima vedere, din ce s-a relatat prin presă, am putea crede că cele două tabere sunt conduse de Mocioalcă și Jivan. În jurul lor s-au adunat mai mulți primari și organizații din județ. Și, tot din presă, am înțeles că mărul discordiei ar fi Dragnea. La prima vedere, repet! Lucrurile însă nu sunt ceea ce par. Fiecare parte și-a prezentat un punct de vedere născut din realitatea sa subiectivă. Lui Mocioalcă, pe de-o parte, îi este teamă să piardă conducerea partidului. Știm cu toții ce înseamnă asta. Șefi de deconcentrate, candidați pe liste – fie de consiliu local, județean sau liste pentru Parlament – control asupra investițiilor din județ s.a.m.d. Deci, într-un cuvânt, PUTEREA. De cealaltă parte, Jivan vine cu „aura” de trădătoare. Cea care a mușcat mâna ce a hrănit-o. Încă de acum 2.000 de ani, scriitorul și moralistul grec Plutarh a definit cât se poate de bine trădarea: „Îmi place trădarea, dar urăsc pe trădători”. În acest context, lui Jivan i-ar fi extrem de greu să coaguleze în jurul ei tot partidul. Și tocmai de teama unor viitoare trădări. Și mai are un dezavantaj: susținătoarea lui Dragnea fiind, odată cu plecarea acestuia, fie printr-un puci, fie printr-o decizie a instanței, sprijinul de la nivel central ar fi aproape nul, iar Mocioalcă s-ar întoarce pe cai mari alături de contestatarii lui Dragnea. Imaginați-vă trăsura trasă de vreo doisprezece cai ce suflă pe nări jar și-n ea Mocioalcă cu biciul de foc în mână. Dacă luăm în seamă cea de-a doua parte a expresiei enunțată de Plutarh, vă dați seama cam cum s-ar poziționa cei care au fost trădați astăzi.

Revenind la cauzele care au generat această scindare, nu puteam să nu remarcăm faptul că Mocioalcă a condus partidul după bunul său plac, ignorând și minimalizând rolul unor primari PSD. Cei care s-au poziționat împotriva lui Mocioalcă tocmai asta-i reproșează și anume faptul că mare parte dintre ei nu au fost consultați vis-a-vis de deciziile din partid. Una dintre aceste decizii este numirea șefilor de deconcentrate din județ. Este de notorietate că zona Caransebeș a fost mai mereu privilegiată. Mai mult, primarii răzvrătiți acuză faptul că la nivelul conducerii Consiliului Județean există o formă de management ce i-ar avantaja pe apropiații lui Mocioalcă. Iar această chestiune este vizibilă cu ochiul liber. Spun asta pentru că toți cei din deconcentrate și cei de la nivelul Consiliului Județean sunt trup și suflet alături de liderul social-democrat cărășean. Desigur, alături de câțiva primari ce sunt alături și ei de Mocioalcă. Și cu precădere de cei care au avut sau au de beneficiat de pe urma acestei apropieri.

Ceilalți, care se împotrivesc managementului politic al lui Mocioalcă, au fost „consolați” de atenția deputatei Jivan de-a lungul vremii, fie de pe poziția de la Ministerul Dezvoltării, fie din poziția de deputat. Cu siguranță mulți dintre ei au văzut-o ca pe un lider al partidului. Repet, în contextul ignorării lor de către președintele organizației. Numai că, în ultima perioadă, primarii au realizat că nu mai au nevoie de un tătuc (vezi ultima întâlnire la care au participat DOAR primarii), ci vor ca fiecare să ia parte activ la decizia din partid. Acum nu știm dacă această dorință este una singulară și indusă de mai multe voci sau ea este una majoritară izvorâtă în urma unei necesități. Acestea sunt argumentele ce mă îndreptățesc să cred că există și a treia tabără. Bineînțeles, totul stă în decizia CEx-ului național ce urmează să aibă loc cel mai probabil la sfârșitul săptămânii viitoare. Vom trăi și vom vedea!

Puterea nu se cedează așa ușor! Victimele colaterale nu vor înceta să apară

Schimbările ce vor avea loc la nivel județean, fie în organizația PSD, fie la nivelul conducerii administrative a județului, vor lăsa în urma lor cu siguranță și victime colaterale. Și aici nu mă refer doar la pierderea de funcții și influență. Din războiul ăsta vor avea câțiva de suferit. La putere nu renunță nimeni așa ușor. Și polițele se plătesc indiferent cum ies taberele din această bătălie. N-ar fi exclus nici zăngănitul de cătușe. Fie el și ca o formă de intimidare și discreditare a unei părți beligerante. Iar toate aceste chestiuni sunt posibile din cauza faptului că-n societatea în care trăim interesele personale și de grup (restrâns) sunt mult mai importante decât interesul general. Este adevărat că fiecare parte are propriul interes. Nu vreau să se înțeleagă că aș scuza pe cineva sau aș da dreptate unei părți sau alteia. Și drumul spre Iad (nu) este pavat cu bune intenții…

John GAVRILESCU

Aș fi vrut să scriu săptămâna aceasta despre pensii. Alea nesimțite, cu multe zerouri și de la o vârstă la care adevărata viață abia începe. Însă nu o pot face, pentru că subiectul săptămânii ce tocmai se încheie este războiul dus de presă cu actuala conducere a Consiliului Județean.

Ultimele zile ale săptămânii trecute și cea în curs ne-a surprins cu video-uri mai puțin obișnuite pentru cotidianul firesc al comportamentului nostru declarat. Pe cel nedeclarat îl ținem ascuns de ochii lumii, crezând, de fiecare dată, că doar noi îl știm și, când vedem astfel de comportamente, ne declarăm siderați, iritați și dezavuăm public momentul. De cele mai multe ori ne înșelăm și, dacă ajungem în punctul în care să ne facem o proprie analiză a existenței noastre, lucru foarte rar întâlnit, constatăm că nu suntem noi mai presus decât semenii noștri. Dar cum natura umană ne face de fiecare dată să privim paiul din ochiul aproapelui, adesea este mai facil să vorbim despre alții și mai puțin despre noi sau să ne raportăm la noi înșine, atunci când abordăm un subiect. Și cu cât diferența dintre noi și cei pe care-i judecăm este mai mare în favoarea celor despre care emitem judecăți de valoare, cu atât ura apasă pe taste cu o forță necontrolabilă. La sfârșitul zilei, singura noastră preocupare este să contabilizăm reacțiile celor pe care i-am manipulat. Spun toate astea, pentru că sunt puține persoane care se raportează la ele însele atunci când primesc o informație. Aș fi tare curios câți dintre cei care ați savurat imaginile cu dansul pe masă v-ați raportat la voi înșivă? Da, știu, o să spuneți că voi nu sunteți persoane publice. Total de acord! Însă, moral, dacă tu ai întrecut măsura la o petrecere și ai avut o atitudine nepotrivită în raport cu un comportament zilnic, poți să judeci și să pui etichete celui pe care tocmai l-ai văzut în video-ul respectiv? Eu zic că nu. Pentru că în spatele difuzării acestor imagini există un interes. Acela de a te face pe tine să judeci și să-l trimiți la coșul istoriei pe cel despre care unii au interes să-l vadă acolo. De ce vor să-l vadă acolo? Pentru ca ei să-i ia locul. Pentru ca cei care scriu să își rotunjească veniturile. Iar cei de teapa despre care fac vorbire nu sunt cu nimic mai buni decât cel incriminat. Te-ai speriat? Doar nu credeai că astfel de acțiuni au scopul de a îndrepta lucrurile și de a face ca societatea să intre pe un făgaș al normalității? Doar trăim vremuri într-o zodie a anormalității.

Să nu înțelegeți cumva că aș lua apărarea vreunei părți. Dimpotrivă. Astfel de comportamente, într-o societatea educată, firească, s-ar fi lăsat cu demisii de onoare. Numai că, atât clasa politică, cât și presa, instituțiile statului etc. trăiesc într-o mediocritate specifică unui astfel de comportament lipsit de asumare, onoare și o minimă doză de bun simț. Esența discuției este probitatea morală a celor care au adus în spațiul public nefericitele ieșiri ale celor de la consiliul județean. Păi dacă tu ești reprezentantul malului drept al politicii (am fost întrebat de ce folosesc astfel de sintagme când definesc clasa politică. Dintr-un motiv foarte lesne de înțeles și anume faptul că politica românească nu are partide doctrinare, ci, pur și simplu, ea poate fi asemuită cu un râu, unde, periodic, actorii politici urcă în barcă și schimbă malul) și vii cu un video, niște copii după discuții private etc., vrei să cred că tu o faci dintr-un spirit civic dus la extreme? Nu, prietene, pe mine nu mă poți păcăli! Și asta, pentru că dincolo de informațiile pe care le dețin și propriile experiențe, unele trăite chiar cu cei din jurul tău, mai am și câteva repere morale, străine ție. Viața asta nu este doar despre bani, interese și putere!

Pe final, vreau să știți că-mi asum ceea ce am scris și nu o să mă supăr ca văcarul pe sat dacă nu-mi împărtășești ideile, iar această remarcă o fac pentru cititori. Înainte de a da cu piatra, tu, cititorule, trebuie să te gândești bine la ceea ce ți se vinde și să faci o selecție, dar nu una după propriile tale simpatii și interese, ci una pe cât se poate de obiectivă. Să te întrebi mereu de ce am ajuns aici unde suntem, din cauza cui, cine te-a manipulat, cine i-a făcut pe politicieni mari și pentru ce. Altfel, peste 3 ani vom merge din nou la vot, vom vota ce ne îndeamnă unii și alții, vor ieși tot cine vor ei și, după, vom înjura timp de patru ani. Parcă trăim de 27 de ani un deja vu continuu, care se repetă din patru în patru ani, nu ți se pare?

John GAVRILESCU