Războiul civil s-a încheiat! Combatanţii, mai mult sau mai puţin răniţi, mai bine sau mai rău scuturaţi la portofele, cu moralul mai mult sau mai puţin afectat se reaşează pe noile poziţii, fără a înceta să se observe unul pe celălalt. Dreapta, rănită de moarte, abia îşi mai trage sufletul şi profită de buimăceala triumfătoare şi triumfalistă a stângii, căreia nu-i vine să creadă că a câştigat alegerile atât de clar şi de consistent şi îi dă celeilalte prilejul de a se aduna din „bube, mucigaiuri şi noroi”, alegându-şi conducere interimară, din oameni care habar nu au să conducă, dar vor să înveţe …

Stânga, după ce se va trezi din exaltata, dar binemeritata euforie, va trebui să se aplece din ce în ce mai mult înspre ea însăşi, să se uite cu mare atenţie în propriul portofel şi apoi şi în cel al ţării şi să-şi revadă proiectele, programele şi promisiunile electorale cu care a fermecat aproape jumătate din cetăţenii normali ai ţării, adică cei aproape 40 % care s-au prezentat la vot! Şi să-şi facă atent socotelile, pentru că niciodată în istoria modernă şi în cea contemporană a României nu a fost lansat un proiect şi un program social atât de îndrăzneţ, chiar măreţ am putea spune, cu atâtea implicaţii benefice asupra vieţii sociale atât de încercate a cetăţenilor ţării! Dacă acest program al PSD se va pune în operă, vom asista la o adevărată „izgonire” a ţării din zona de purgatoriu social în care se zbate, iar stânga politică îşi va vedea consolidat visul aproape secular, de a domina viaţa politică în mod stabil şi pe o lungă perioadă de timp!

Nu mă număr printre entuziaştii admiratori ai programelor politice, fie de stânga, fie de dreapta, ba chiar aş spune că sunt printre sceptici, având mai demult şi bine statornicită ideea că toate platformele, proiectele şi programele seamănă între ele şi că au ca principal obiectiv „luarea de minţi” a electoratului, ameţirea lui întru cedarea singurei bogăţii politice pe care o are, adică votul; mai mult, simpatizez de mult cu dreapta politică, simpatie indestructibilă, care face din mine un liberal convins pentru restul zilelor mele, cenzurându-mi simpatia suficient încât să cred şi să afirm că rostul stângii este de a face promisiuni neacoperite în domeniul material, cel puţin în egală măsură cu rostul dreptei de a face promisiuni identice în domeniul spiritual. Totuşi, îndrăznesc să afirm că programul PSD nu seamănă cu nimic din ce am văzut până acum, este de-a dreptul grandios, pune la respect pe oricine, fie de dreapta, fie de stânga, fie din ţară, fie din afară …! Vă rog să mă credeţi că l-am conspectat, aşa cum am fost nevoit să conspectez în anii studenţiei celebrul Program al Partidului Comunist de Înfăptuire a Societăţii Socialiste Multilateral Dezvoltate şi Trecerii României la Comunism, hotărât fiind să-l monitorizez foarte atent şi să mă declar pe vecie înfrânt, cu scepticismul zdrobit şi convertit la o nouă religie politică dacă îl voi vedea înfăptuit!

Vă rog să-mi permiteţi doar câteva spicuiri, dintre cele mai importante şi dădătoare de fiori: creşterea salariului minim de la 1250 de lei, la 1400 de lei în 2017 şi la 1750 în 2020; creşterea salariului mediu brut la 3100 de lei în 2017 şi la 3950 de lei în 2020; eliminarea impozitului pe venit la medici şi IT-iştii cu studii medii, precum şi la angajaţii cu un salariu de până la 2000 de lei pe lună; reducerea contribuţiilor salariale de la 6 la 2 (CAS şi CASS); scutirea de impozite a celor care câştigă sub 24000 de lei anual din activităţi independente şi stabilirea unui cuantum unic de 10 % pentru ceilalţi; majorarea punctului de pensie de la 871,1 la 1000 de lei până în 2017 (care-i mâine!) şi la 1400 de lei în 2020; creşterea pensiei minime garantate de la 400 la 640 de lei în 2017; scutirea de impozit a pensiilor până la 2000 de lei şi impozitarea cu doar 10 % a celor mai mari; scutirea pensionarilor de la plata impozitului pentru sănătate; eliminarea impozitului pe terenurile agricole, precum şi a impozitelor pe autoturisme, motociclete, mijloace de transport, începând cu 2018; eliminarea a 102 taxe nefiscale de la 1 ianuarie 2017; scăderea cotei TVA la 18 % de la 1 ianuarie 2018 şi eliminarea TVA la vânzările de locuinţe; deduceri de până la 1600 de lei pentru fiecare copil în cazul familiilor cu venituri sub 5000 de lei pe lună; asigurarea a 75 % din chirie şi utilităţi pentru cei care au un loc de muncă la o distanţă de până la 50 km de locuinţă pentru cei cu venituri sub 5000 de lei pe lună; subvenţionarea integrală a dobânzii creditelor pentru tineri de până la 40000 de lei, statul garantând 80 % din valoarea creditului; în fine, alocarea a 200000 de lei pe fiecare proiect şi antreprenor, pentru 10000 de proiecte anual!

Nu-i aşa că este un program minunat şi că merită să trăim şi să-l vedem aplicat în amănunt?! Pentru acest lucru se impun satisfăcute două condiţii esenţiale! Prima presupune ca România să înregistreze o creştere economică anuală de minimum 7 %, ceea ce trebuie să recunoaştem că nu-i de colea! A doua presupune creşterea productivităţii muncii cu 50 % până în 2020 şi e strâns legată, chiar derivată din prima …

Şi ar mai fi ceva: am făcut nişte calcule foarte serioase, cu bugetul anului 2016 în faţă şi am ajuns la concluzia că îndeplinirea cumulativă a proiectelor presupune ca în 2020, bugetul României să fie de minimum 680000 de milioane de lei, în condiţiile în care estimarea pentru 2016 a fost de 425039 de miliarde! Dacă veţi înmulţi acest număr cu 1,07 de patru ori, veţi da de bugetul estimat pentru anul 2020, adică de 557139 de miliarde de dolari …

Diferenţa aceasta, de la 557139 miliarde de dolari, la 680000 de miliarde este, vă rog să mă credeţi, un miracol! Miracolul PSD! Să dea Dumnezeu să se înfăptuiască!

Prof. univ. dr. Liviu Spătaru