„Urletele de protest atrag atenţia, dar nu prostesc”. George Geafir – Lux de jeratic 1998 

Că protestele recente din Bucureşti şi din ţară au avut o finalitate fericită pentru participanți, e un lucru dovedit. Iată, guvernanții fac un pas înapoi și abrogă mult discutata ordonanță. Că modul în care au fost organizate aceste proteste, în nici un caz spontane, ţinta evidentă a acestora, nu lasă loc la interpretări: prea s-a simţit în ele mâna specialiştilor din spatele butoanelor…

Şi acum ce mai urmează?

Păi, hai sa facem un protest spontan, mai spontan decât alte proteste şi să sărim în gâtul guvernanţilor că au avut nesimţirea să mărească salariile, pensiile, să elimine o grămadă de taxe!

Nu ieşim să protestăm că ne taie austriacul pădurile de câţiva ani, cu bună ştiinţă şi cu largul concurs al statului român, indiferent că statul român e roşu, galben sau verde?

Nu ieşim în stradă să luăm de gât venerabilii noştri politicieni, că de vreo 27 de anişori ne-au vândut la bucată, la metru, la kilogram?

Poate că, în final, ne merităm soarta, atâta timp cât alde tante Clotilde, madam „Chichiroa”, de pe la USR, ne învaţă şi ne deşteaptă, atâta vreme cât tanti aia pesedistă, aia cu legea anti-fumatului, care intempestiv a plecat din PSD, nu că nu ar fi fost de acord cu ordonanţa, dar i s-a luat ciolanul, ne dă lecţii de democraţie, sau atâta timp cât la TV mai vedem privirea de oaie speriată la barieră a madamei Turcan…

Cu politicieni ca ăştia credeţi că mergem înainte, indiferent dacă sunt PSD-iști, PNL-işti, USR-işti, sau ce-or mai fi ei?

Sunt mulțumit, măcar atât, am vizionat-o pe madam Macovei la TV, în timp ce tuna şi fulgera faţă de represiunea securisto-masonică din țară! Păi, fraţilor, asta arată cam ca mine după o noapte de şpriţ!

Şi tot muţumit mă declar mai ales după ce am citit mesajul Principesei către românii ei, ha,ha,ha, cât de alături e de românii ei, de acolo, din Berna! Mi-au dat lacrimile! Tanti Hohenzollern, creanga Sigmaringen, lasă-ne, lasă-neee! Românul vrea locuri de muncă, vrea salariu decent, vrea să uite grija față de ziua de mâine, vrea atât de multe, că nu mai ştie ce să primească la început!

Şi mai ştiu unul cu „românii lui”, da’ nu spun mai multe că mă calcă tramvaiul! Atunci când Nelu Popa îl repune pe şine. Serios vorbind, cu ideea asta chiar sunt de acord, măcar tramvaiul ăla, aşa cum era el, făcea pentru Reşiţa cât toată frunza aia a Udresei, pe care au plătit românii o groază de bani!

Gata, nu mai scriu nimic, protestez, că mă sinucid ăştia!

V-am pupat brusc!

Adi NICA