Nea Klaus e supărat tare. Parlamentul i-a „caramangit” dreptul de a-și pune propriul om la „Doi și-un sfert”, serviciul ăla vestit al Ministerului de Interne. Păi de ce te supărași așa tare, domnule prezident? DGIPI nu e tocmai un serviciu secret, din ăla cu „spai” ca-n filme și cu vânzare de secrete de interes național, vorba unui clasic în viață. Nu, ăsta e un serviciu care, așa ar fi normal și încadrat în canoane legale, se ocupă cu protecția personalului Ministerului și cu identificarea vulnerabilităților din interior. Că nu de puține ori și-au depășit băieții atribuțiile, e o cu totul altă poveste, una care sperăm că nu se va repeta în viitor. Dar să nu cunoști mătăluță, Herr, că Poliția asta a noastră e demilitarizată de prin 2002-2003, iar șeful DGIPI se numește de către premier, la propunerea ministrului de interne, asta într-adevăr e o carență mai greu de înghițit!

Până la urmă, românașul e obișnuit și cu ciorba reîncălzită, nu e așa de pretențios la halimos, iar aici nu e problema ciorbei ci a ciolanului din ea, dacă bucătarul a dotat ciorba cu ciolan…Una peste alta, DGIPI este necesar, chiar dacă mie personal nu îmi place, că nu întotdeauna se ocupă băieții din interior de probleme albe, dar de foarte multe ori sprijinul „Doi și-un sfert-ului” a fost destul de consistent în prinderea bandiților.

Dacă președintele meu vrea să facă un lucru bun, îl sfătuiesc să se pupe cu onor Guvernul, cu Parlamentul, cu nea Liviu și cu cine mai crede el că reprezintă un factor de decizie, să pună la treabă „serviciili”, iar după o analiză adevărată, să măture de prin IGPR, IGPF, ISU, Jandarmerie și vârful Ministerului, comandanții ăia decorați la apelul bocancilor, puși în scaune doar pe criterii de ei știute, generali la 35 de ani, generali de brigadă vestiți numai la TV atunci când cântă pe la nunți, botezuri și avorturi… Ce zici, Herr, din pensia generalului Turda, crezi că poți plăti lunar vreo 4-5 polițiști? Poți!

Dă mătăluță cu geana și prin țară și o să rămâi surprins de longevitatea unor șefi de structuri județene, care, într-adevăr, nu supără pe nimeni, de asta au rămas pe scaune, dar nici nu ies în față cu vreo realizare marcantă.

Mai încercați să abordați și cauza, nu umblați numai la efect, poate atunci aduceți pe linia de plutire și Ministerul de Interne, în privința lipsei acute de personal, a logisticii, a salarizării corecte.

În final, lăsați băieții din servicii să își facă treaba, treabă făcută numai în folosul țării, că doar se știe, între „băieți” sunt și profesioniști, iar un serviciu ca al Ministerului de Interne e exact ca o femeie: un rău necesar!