Societatea comercială Fabrica de Produse Lactate S.A. Oravița, care are ca acționar majoritar Consiliul Județean Caraș-Severin, a intrat la finalul lunii februarie 2018 în procedură de faliment. Situația a generat, odată cu ea, și pierderea locurilor de muncă pentru 30 de persoane angajate la această societate.   

Într-o informare privind situația juridică a  S.C. Fabrica  de Produse Lactate S.A. Oravița, de la înființare până în prezent, reprezentanții Consiliul Județean Caraș-Severin, explică cu subiect și predicat care au fost cauzele care au condus la tristul deznodământ al falimentului.

„În anul 2003, Consiliul Județean Caraș-Severin alături de alte 13 consilii locale din județ au fondat S.C. Fabrica de Produse Lactate Oravița S.A., Consiliul Județean Caraș-Severin având calitatea de acționar majoritar.

Datorită uzurii utilajelor în timp, produsele comerciale ale S.C. Fabrica de Produse Lactate Oravița S.A., nu s-au ridicat la gradul de calitate solicitat de piață, neputând face față concurenței, în sensul de a încheia contracte comerciale cu agenți economici care să asigure o distribuire cursivă și imediată a produselor fabricate.

Din anul 2007, societatea a încercat să acceseze în nume propriu,  programul guvernamental ”Programul European de Distribuire a Laptelui și a Produselor de Panificație în Instituții Școlare și Grădinițe”, dar datorită faptului că avea un pasiv înregistrat la organismele financiare, s-a procedat la a contracta cu intermediari.

În concret, societatea a devenit un furnizor pentru societățile comerciale câștigătoare, achiziție desfășurată în cadrul programului guvernamental ”Programul European de Distribuire a Laptelui și a Produselor de Panificație în Instituții Școlare și Grădinițe”.

Cauza enunțată, coroborată cu efectul crizei economice din perioada anilor 2009-2011, au condus la un raport defavorabil și la o depreciere constantă și continuă a veniturilor societății, sens în care, aceasta a înregistrat la finele anului 2012, datorii către bugetul de stat în sumă totală de 3.179.652 lei, din care:

-obligații de plată principale -1.799.564 lei

-obligații de plată accesorii – 1.380.088 lei

-obligații către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale în sumă de – 15.213 lei

-obligații privind  T.V.A. -16.169 lei la care s-au adăugat obligații de plată accesorii 100.065 lei.

În concret, din suma totală de  3.179.652 lei, obligația principală o constituie plata T.V.A. solicitată de către organele fiscale pentru donația constând în utilajele primite de la Lions Club Suedia, T.V.A. în cuantum 1.450.988 lei, la care s-au adăugat dobânzile în sumă de 1.035.364 lei, penalități în sumă de 438.925 lei și dobânzi neinstituite în sumă de 5.864 lei.

Așadar, din suma de 3.179.652 lei, suma de 2.931.141 lei reprezintă penalitățile și majorările calculate pentru neplata sau plata cu întârziere a obligațiilor S.C. Fabrica de Produse Lactate Oravița S.A. către bugetul general consolidat al statului.

Consiliul Județean Caraș-Severin în calitate de acționar majoritar al societății a depus în timp numeroase diligențe pentru a încerca deblocarea situației financiare a societății.

Astfel, în anii de grație 2012-2013 s-au fundamentat inclusiv proiecte de ordonanță de urgență ale guvernului privind conversia în acțiuni a unor sume datorate statului de către S.C. Fabrica de Produse Lactate Oravița S.A.

În consecință, pentru a diminua presiunea fiscală, reprezentată de majorări, penalități și dobânzi, așa cum am arătat mai sus, în procent covârșitor s-a optat pentru punerea societății sub protecția legii prin deschiderea procedurii generale a insolvenței, sens în care, la data de 06.02.2014 la cererea Consiliului Județean Caraș-Severin s-a dispus de către instanță deschiderea procedurii generale a insolvenței și s-a numit lichidatorul.

În încercarea de a aduce, un plus valoare produselor fabricate de societate, s-a optat în luna septembrie a anului 2014, să se achiziționeze bunuri în valoare de 102.319 lei prin care s-a majorat în natură capitalul social al societății, Consiliul Județean Caraș-Severin având calitatea de creditor garantat, iar aportul în natură s-a transformat într-o creanță garantată, născută în timpul procedurii de insolvență, ca parte componentă a planului de reorganizare.

S-a  încercat de către lichidator să se plătească pasivul creditorilor într-un termen de 3 ani.

Din păcate, S.C. Fabrica de Produse Lactate Oravița S.A. nu a avut capacitatea de a plăti sumele datorate, sens în care, la data de 22.02.2018 judecătorul sindic investit cu soluționarea cauzei a dispus începerea procedurii generale a falimentului debitorului S.C. Fabrica de Produse Lactate Oravița S.A., sorocind următorul termen pentru data de 10 mai 2018.

Până la acest termen, lichidatorul judiciar provizoriu numit de instanță, va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 85/2006 (abrogată în prezent dar, în vigoare la data deschiderii procedurii)“, după cum notează Consiliul Județean Caraș-Severin, o situație grea moștenită de președintele Silviu Hurduzeu.

Fabrica de Lactate din Oravița sau, vorba poetului Adrian Păunescu, „ce-ai omorât, omorât rămâne!“

Observăm cu tristețe astăzi, după atâta amar de vreme, că după ce sădim greu în acest județ și nu înflorim mai deloc, încă o societate importantă din Caraș-Severin a ajuns să dispară din peisaj.

În Fabrica de Lapte de la Oravița s-au investit zeci de miliarde de lei din bani publici, ca să nu mai vorbim de ajutoarele din străinătate de care a beneficiat aceasta. Așa cum de ajutoare, donații de echipamente tehnice și sprijin financiar din străinătate au beneficiat și alte instituții publice, cămine de bătrâni, leagăne de copii, școli, licee, unități de pompieri, spitale. Până s-au prins cei care doreau să facă un gest nobil, că în loc să fie mai bine pentru „necăjiții“ din comunitatea românească pe partea socială, prin actul lor caritabil ajungeau doar să-i îmbogățească pe unii iar săracii și suferinzii erau batjocoriți, că deh așa e soarta, cine-mparte…

Întorcându-ne în timp și apelând la memoria documentelor, la scurt timp după deschiderea societății în care Consiliul Județean și-a asumat rolul de acționar majoritar, undeva prin 2004, în cercurile gulerelor albe, se vorbea despre modul în care fabrica de produse lactate înghițea alte 2,5 miliarde de lei, prin „generozitatea“ președintelui CJ de la acea vreme, Ilie Mustăcilă. Îi mai țineți minte pe Mustăcilă și Cahniță? Unul președinte de CJ, iar celălalt, subprefect al județului Caraș-Severin de la acea vreme, Cahniță fiind și fost Director General al Regiei Naționale a Pădurilor. Doar că numele lui Cahniță este lipit ca marca de scrisoare, de ceea ce s-a petrecut la fabrica de lapte din Oravița.

Inspectoratul General al Poliției Române, sub semnatura generalului de brigadă Nicolae Berechet, confirma în 2004 „începerea urmăririi penale împotriva lui Cahniță Gheorghe – administrator la Asociația caritabilă Clubul Intelectualilor Clubul Lions – si la SC Intel Prod SRL Oravița, pentru comiterea infracțiunii de folosire cu rea-credință a bunurilor și a creditelor”.

În aceeași adresă a IGPR-ului se arăta exact modul în care era căpușată Fabrica de Lapte de către „greii“ așa-zisului Club al Intelectualilor și se reținea faptul că, cităm „firma lui Cahniță Gheorghe angaja linii de credite de sute de milioane de lei pentru construirea fabricii de lapte, credite pe care le achita cu banii luați cu alte linii de credit și fonduri de la Consiliul Județean. Suveica liniilor de credit era completată de prejudiciul creat prin neplata taxelor vamale la utilajele aduse din Suedia. Cahniță îi convinsese pe suedezi să ajute comunitatea locală din Oravița cu utilaje pentru construirea unei fabrici de lapte. Suedezii au vrut să doneze utilajele unei organizații non-profit, neavând încredere în structurile administrative proaspăt ieșite din regimul comunist. Ca să nu existe niciun derapaj pe drumul fără de întoarcere al donației Suedia-România, Fundația aleasă a fost cea a aceluiași Cahniță, Clubul Intelectualilor, care a primit utilajele fără a plăti taxe vamale, deoarece beneficia de regimul aplicat donațiilor făcute organizațiilor non-profit.

Evident, nimeni nu a răspuns pentru vreun prejudiciu, fie el și unul minimal adus Fabricii de Lapte, nici Cahniță, nici Mustăcilă și nici cei care s-au ocupat ulterior de destinul acestei fabrici de lactate, nu au fost întrebați vreodată despre cum au gestionat și manageriat defectuos această societate și nici nu îi veți vedea în boxa acuzaților pentru acest faliment instituțional petrecut la Oravița.

Cert este că la evaluarea datelor falimentului Fabricii de Lapte din Oravița, așa cum se arată în documentul oficial primit de la Consiliul Județean „obligația principală o constituie plata T.V.A. solicitată de către organele fiscale pentru donația constând în utilajele primite de la Lions Club Suedia, T.V.A. în cuantum 1.450.988 lei, la care s-au adăugat dobânzile în sumă de 1.035.364 lei, penalități în sumă de 438.925 lei și dobânzi neinstituite în sumă de 5.864 lei“.

Este doar o mostră care vine să demonstreze ceea ce știam deja…și anume că „băieții deștepți“, care sunt artiștii unor creații cu un păienjeniș bine țesut spre ademenirea banului public, au fost, sunt și, cu siguranță, vor mai fi în acest județ…

Între timp, informația e că Fabrica de Lactate de la Oravița a murit! Nimeni nu răspunde pentru nimic, batista e pusă pe țambal. Dacă scheletele din dulapul unora ar putea depune mărturie…

Sergiu TABAN

Într-o serie de articole din presa locală apar în ultima perioadă numeroase informații dintr-un dosar de urmărire penală în care predominant și insinuant este adus în prim plan numele politicianului Sorin Frunzăverde.

Cât de legală este situația în care stenogramele din interceptările dispuse de procurorii DNA ajung pe mâna presei, vom încerca să explicăm cu legea în mână. Lege la care fac trimiteri și magistrații care instrumentează dosarele penale, dosarele de corupție, fără a rata nicio ocazie publică în acest sens.

Vom face o paralelă între un dosar nefinalizat, aflat în fază de urmărire penală și în care i se aduc în mod subversiv o serie de învinuiri lui Sorin Frunzăverde, fără ca politicianul să dețină vreo calitate care să-i fie precizată în prealabil de anchetatori în acest dosar, fie cea de suspect, fie cea de martor și un alt dosar, de notorietate, al fostului senator PSD, Cătălin Voicu.

Voicu a reclamat la Strasbourg încălcarea dreptului la viața privată pe motiv că DNA a livrat mass-mediei, în faza de urmărire penală, interceptări din dosarul de corupție, fiindu-i încălcate mai multe drepturi fundamentale garantate de Convenție. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a hotărât, pe data de 10 iunie 2014, ca România să-i plătească lui Cătălin Voicu 4.500 de euro daune, pentru nerespectarea a două articole din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. În baza Articolului 8 din Convenție, fostul senator a reclamat că DNA a scurs în mass-media stenograme și alte informații din dosarul de corupție în faza de urmărire penală. CEDO a reținut că „transcrierile conversațiilor telefonice interceptate în timpul operațiunii de urmărire au apărut pentru prima oară în presă între 18 și 22 martie 2010“, în condițiile în care Cătălin Voicu a fost trimis în judecată în luna mai 2010!

Redăm în continuare un fragment din Hotărârea CEDO în cauza „Voicu vs. Romania“, care face referire directă la scurgerea în presă a unor informații din dosarul de corupție, în faza de urmărire penală:

„Din momentul în care DNA a informat opinia publică cu privire la procedurile demarate împotriva reclamantului, mass-media a manifestat un mare interes pentru caz. Au fost transmise la televizor numeroase discuții, jurnaliști și politicieni comentând evenimentele în spațiul public.

Fragmente din conversații purtate între acuzați care au fost obținute prin interceptarea telefoanelor în timpul operațiunii de supraveghere penală au ajuns în ziare înainte ca reclamantul și ceilalți acuzați să fie trimiși în judecată. Aceste fragmente au indus impresia că reclamantul și judecătorul F.C. (n.r. – Florin Costiniu) ar fi încercat să manevreze unii judecători ai unui Complet care judecă o cauză comercială în care era implicat C.C. (n.r. – Costel Cășuneanu) și i-ar fi raportat acestuia din urmă rezultatul acestor presupuse manevre.

În conversațiile dintre ei, reclamantul și ceilalti acuzați și-au exprimat în mod profund dezamăgirea că hotărârea nu a fost favorabilă lui C.C. și au făcut presupuneri cu privire la posibilitatea ca ceilalți judecători din Complet să fi fost influențați de altcineva. Transcrierile conversațiilor telefonice interceptate în timpul operațiunii de urmărire au apărut pentru prima oară în presă între 18 și 22 martie 2010. Alte fragmente de probe din dosarul de urmărire penală au fost în același mod publicate și comentate în presă”.

Într-o situație similară cu cea a fostului senator Voicu, se găsește astăzi Sorin Frunzăverde, fostul ministru al Apărării Naționale fiind expus unui tir de acuzații în presa locală, jurnaliștii recurgând la stenograme din interceptări realizate într-un dosar aflat în faza de urmărire penală care nu a ajuns în instanță(!!) și în legătură cu care anchetatorii nu i-au adus la cunoștință lui Frunzăverde nicio calitate! Și totuși din acest nefinalizat dosar curg râuri de informații!!

Legea pedepsește cu închisoarea divulgarea informațiilor secrete sau nepublice!

Să vedem în schimb la ce se expun cei care oferă informații presei din dosare penale aflate în faza de urmărire penală și nu numai.

Legea nr. 286 din 17 iulie 2009, actualizată în februarie 2014, arată la articolul 304 că „divulgarea unor informații secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicității, de către cel care le cunoaște datorită atribuțiilor de serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane, se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă“.

De asemenea, la articolul 277 legat de „compromiterea intereselor justiției“ se arată că dezvăluirea fără drept, de mijloace de probă sau de înscrisuri oficiale într-o cauză penală, înainte de a se dispune o soluție de netrimitere în judecată ori de soluționare definitivă a cauzei, de către un funcționar public care a luat cunoștință de acestea în virtutea funcției, se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.

La Capitolul II al „Regulilor aplicabile în procesul penal, în faza de urmărire penală, în procedurile desfășurate în fața judecătorului de drepturi și libertăți și judecată, în procedura de cameră preliminară și judecată“, la articolul 25, alin. 1, legea spune că, „comunicarea de informații privind stadiul actelor de cercetare reprezentanților mass-media poate fi făcută numai după ce există suspect în cauză. Dacă fapta ce formează obiectul dosarului penal prezintă un grad de pericol social ridicat sau justifică un interes deosebit pentru public pot fi comunicate informații despre începerea urmăririi penale cu privire la faptă și măsurile dispuse în cauză în vederea identificării făptuitorului sau pentru strângerea probelor, cu excepția situației în care prin transmiterea acestor informații s-ar periclita rezultatul anchetei“.

La aliniatul 4, al aceluiași articol, se arată: „comunicarea informațiilor privind existența unui suspect în cauză și a măsurilor dispuse față de acesta poate fi făcută din oficiu sau la cererea reprezentanților mass-media, numai după ce persoanei care a dobândit calitatea de suspect i se aduce la cunoștință această calitate sau, dacă aceasta nu este posibilă, numai după luarea măsurilor necesare pentru aducerea la cunoștință.“

La alin. 8, se arată: „după sesizarea instanţei prin rechizitoriu, în cazul faptelor care prezintă un grad de pericol social ridicat sau justifică un interes deosebit pentru public, parchetele vor da comunicate prin care vor informa opinia publică cu privire la emiterea rechizitoriului şi trimiterea în judecată a persoanelor faţă de care s-au efectuat cercetări“

La aliniatul 1 al Art. 26, se arată că „reprezentanţilor mass-media nu le pot fi eliberate copii sau extrase din actele sau înscrisurile referitoare la probele din dosarele aflate pe rolul organelor de urmărire penală şi nici copii ale înregistrărilor audio/video realizate în cadrul procedurii de identificare şi reţinere a persoanelor sau executare a mandatului de arestare, de flagrant ori în alte momente procedurale din cursul anchetei penale provenind de la autorităţile judiciare“.

Din aliniatul 3, Art. 27, aflăm că „în cazul soluţiilor de clasare sau de renunţare la urmărirea penală, se pot elibera, la cerere copii, din care în prealabil au fost eliminate datele cu caracter personal, pasajele din care rezultă informaţii prin a căror divulgare se încalcă dreptul la respectarea vieţii private, precum şi cele care se referă la conţinutul unor probe şi măsuri dispuse, dacă prin menţionarea acestora se periclitează desfăşurarea procesului penal în alte cauze“.

De ce mai stă pe gânduri Sorin Frunzăverde, care a ajuns să fie „judecat, condamnat și pus pe rug“ la fiecare colț de stradă de te miri ce figuri triste și frustrate ale neamului și nu apelează în situația de față la CEDO?

Îi sunt oare respectate drepturile cetățeanului Sorin Frunzăverde în situația dată?

Probabil că timpul nu e încă pierdut, iar dacă senatorul Voicu și-a găsit dreptatea la CEDO, de ce nu ar fi la fel și în cazul lui Frunzăverde? De ce să nu primim încă o palmă din partea CEDO, așa cum s-a mai întâmplat și cu alți cetățeni români abuzați de sistem? Precedentul e de-acum creat…

Mistificare sau neglijență în dosarul de urmărire penală?

În articolul apărut recent într-un cotidian local, se afirmă că „procurorii DNA mai au şi suspiciunea rezonabilă că Sorin Frunzăverde ar influenţa votul consilierilor judeţeni. Desigur, aceste suspiciuni sunt cercetate de către procurori, ele neavând, cel puțin deocamdată, caracter de afirmaţie absolută. Procurorii susţin că la şedinţa ordinară din 31 august 2013 „Frunzăverde Sorin, folosindu-se de influenţa oferită de funcţia de vicepreşedinte PNL, a determinat majoritatea consilierilor judeţeni (fiind identificaţi Berbentea Dănilă, Başag Viorel, Ciobanu Mircea Paul, Miclea Aurel, Marinescu Aurel, Turnea Iustina, Surdu Daniel George, Smultea Traian, Cojocaru Ioan, Brebu Iosif şi Novăceanu [Novăcescu n.n.] Toni) să aprobe hotărârea nr. 153 privind achiziţionarea serviciilor de reprezentare juridică de către SC Aquacaraş SA, deşi entitatea avea încadraţi trei consilieri judeţeni“. Mai mult decât atât, „tot consilierul judeţean Mircea Ciobanu, persoană obedientă preşedintelui Consiliului Judeţean Caraş-Severin, tatăl lui Ciobanu Laurenţiu Darian, director general al DGJSPARU a CJCS, reprezentantul Consiliului Judeţean în AGA Aquacaraş SA şi preşedinte al AGA, a fost mandatat să aprobe achiziţionarea de servicii juridice de consultanţă, de asistenţă/reprezentare”, scriu procurorii, la filele 43-44 ale dosarului de urmărire penală. (De unde a primit jurnalistul aceste file dintr-un Dosar de Urmărire Penală?)

Legat de acest subiect vom reda o parte a  Procesului Verbal încheiat la data de 31.08.2013, în cadrul ședinței ordinare a Consiliului Județean Caraș-Severin, unde este relatat momentul dezbaterii și votării punctului 8 de pe ordinea de zi:

8. Proiect de hotărâre privind aprobarea achiziționării de servicii juridice de consultanță, de asistență și/sau de reprezentare de către S.C. Aquacaraș SA.

Domnul președinte Sorin Frunzăverde: Aquacaraș are o serie de procese pe rol, datorate în special derulării acestor programe europene. Cum de altfel toate instituțiile din România care desfășoară asemenea acțiuni finanțate din fonduri europene, au, în sensul că se află în litigiu, litigiu civil, bineînțeles, nu penal, cu fel de fel de instituții controliste. Spre exemplu, pot să vă spun că derularea fondurilor europene este supervizată și controlată de 8 instituții distincte ale statului român. Or, în contextul acesta, vă propun să-l delegăm ca reprezentant în AGA, în speță pe domnul Mircea Ciobanu, reprezentantul Consiliului Județean în AGA, să activeze în acest sens și să se ocupe de posibilitatea ca SC Aquacaraș SA să beneficieze, să angajeze în principal, servici juridice de consultanță care să-i apere practic interesele în aceste litigii. E o treabă legală și firească. Dacă sunt observații? Nu sunt. – (până în acest punct este redată declarația lui Frunzăverde, cu bună știință pentru că adevărul de-abia acum reiese…)

Supun la vot art.1 al hotărârii. Cine este „pentru“? Abțineri? Împotriviri? Nu sunt. Se aprobă în unanimitate.

Supun la vot art. 2 al hotărârii. Cine este „pentru“? Abțineri? Împotriviri? Nu sunt. Se aprobă în unanimitate.

Supun la vot art. 3 al hotărârii. Cine este „pentru“? Abțineri? Împotriviri? Nu sunt. Se aprobă în unanimitate.

Supun la vot hotărârea în ansamblu. Cine este „pentru“? Abțineri? Împotriviri? Nu sunt. Se adoptă în unanimitate.“ – am încheiat citatul din Procesul Verbal al ședinței ordinare din 31.08.2013 a Consiliului Județean Caraș-Severin.

În unanimitate înseamnă, fără doar și poate, că au votat articolele hotărârii și hotărârea, în ansamblul ei, toți consilierii județeni, nu doar cei ai PNL-ului!

Se impune ca din punct de vedere deontologic jurnalistic și de ce nu moral, să menționăm întreaga desfășurare a dezbaterii din plenul Consiliului Județean, care în niciun caz nu trebuie relatată trunchiat, așa cum ea a fost prezentată în presă, cu scopul, cel mai probabil, de a da o umbră falsă de interpretare într-un dosar ce se dorește bazat pe realitatea unor momente la care Sorin Frunzăverde, din postura legitimă de președinte ales al Consiliului Județean, a fost părtaș.

Dincolo de demersurile juridice pe care le va întreprinde sau nu politicianul Frunzăverde, o serie de întrebări persistă în continuare: de unde, cu ce drept și cu ce scop sunt livrate informații din dosare aflate în faza de urmărire penală către presă? Ce interese se ascund în spatele acestor „nevinovate“ scurgeri de informații?

 Sergiu TABAN