Jurnaliştii de la mai multe publicaţii, ziare online şi posturi de televiziune din judeţ  au participat vineri, 13 mai, la Soceni, la prima ediţie a „Atelierelor presei bănăţene”, având ca temă „Presa țărănească din Banat”. Alături de aceştia, au mai fost prezenţi la Centrul de zi din localitate oameni de cultură, reprezentanţi ai clerului, consilieri locali ai comunei Ezeriş, manifestarea fiind prezidată de primarul Ioan Rusu.

După ce a precizat, că, de fapt, întreaga acţiune nu este altceva decât un substitut al zilei de 3 Mai, când se sărbătoreşte Ziua Internaţională a Libertăţii Presei, care, în lipsa unui sprijin financiar, nu s-a mai putut organiza, Mario Balint, inițiatorul acestui atelier, a adăugat:

„Pentru că, în condiţiile date, întâlnirea nu s-a mai putut ţine la Reşiţa, primarul Ioan Rusu s-a oferit să ne sprijine, alături de Primăria şi Consiliul Local Ezeriş. Scopul întâlnirii îl constituie discuţiile despre presa ţărănească din Banat, pentru că aceasta este un fenomen unic pe teritoriul României, pe de o parte, iar pe de altă parte fiindcă 48 la sută din populaţia ţării şi a judeţului Caraş-Severin trăieşte în mediul rural”.

Primul care a vorbit despre acest subiect a fost Ion Bujor, fost bibliotecar la Biblioteca Judeţeană „Paul Iorgovici” din Reşiţa. El a afirmat că a scris o lucrare chiar pe această temă, cu titlul „Periodice bănăţene – titluri şi cuprinsuri, de la începuturi până în 1948”.

„Am încercat să dezvălui ce are Biblioteca Judeţeană în patrimoniul său, din presa veche bănăţeană, până în 1948. Esenţialul, de fapt, în lucrarea mea, este faptul că am derulat toate cuprinsurile fiecărui număr existent în bibliotecă, fiindcă în felul acesta putem avea o oglindă exactă a ceea ce a însemnat preocuparea culturală şi ştiinţifică în spaţiul nostru, precum şi personalităţile care au activat în aceste domenii”, a spus Ioan Bujor.

Vorbind despre Tata Oancea, Gabriela Şerban, directorul Bibliotecii Orăşeneşti din Bocşa, localitatea de origine a cunoscutului condeier-ţăran, a afirmat că, deşi nu avea şcoală, acesta a ajuns artist, scriitor, publicist şi editor, un autodidact care şi-a depăşit condiţia de simplu ţăran.

„În ceea ce priveşte revista «Vasiova», care a apărut între 1929 şi 1947, «acolo unde dădea Dumnezeu», este uluitor faptul că un ţăran precum Tata Oancea a reuşit să susţină o astfel de publicaţie timp de două decenii, fiindcă singur o scria, singur o publica, singur o difuza. Umbla cu revista din sat în sat şi o vindea, apoi făcea alta, aşa cum spunea, «unde dădea şi când dădea Dumnezeu»”.

Criticul şi editorul Gheorghe Jurma a fost de altă părere, afirmând că, din punctul său de vedere, revista „Vasiova” nu face parte din presa ţărănească.

„Mă delimitez de Gabriela Şerban, fiindcă eu consider că Tata Oancea nu a fost ţăran. E adevărat că vine dintr-o familie de ţărani, că avea o avere, că ar fi trebuit să fie ţăran, moştenind pământ, numai că el nu avea niciun pic de mentalitate ţărănească, nu i-a plăcut să lucreze, el fiind un artist. Un artist nu poate să meargă să are, să semene şi, în timp ce boii trag carul, el să scrie o poezie. Ţăranii care reprezintă această mişcare literară şi gazetărească au lucrat ziua la câmp, iar seara se duceau la concerte sau scriau şi publicau în gazete. Tata Oancea, însă, a vrut să fie artist, şi a fost artist, şi câtuşi de puţin ţăran. De aceea, din punctul meu de vedere, «Vasiova» nu face parte din presa ţărănească”, a spus editorul reşiţean.

Gheorghe Jurma a mai afirmat că presa ţărănească începe cu revista „Ţăranul”, de la Răcăşdia, în 1919.

„După război, când ţăranul era derutat de ceea ce se întâmpla în politica românească, au existat şi ţărani luminaţi, formaţi la şcoala românească de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, ţărani care ştiau carte, care citeau, care şi-au format biblioteci, care aveau idealuri naţionale, ei au făcut presă ţărănească. O presă a ţăranilor, în favoarea lor, pentru ei”, a mai spus Gheorghe Jurma.

În cea de a doua parte a manifestării, prof. Nicolae Magiar a prezentat două volume apărute recent la Editura „Grinta” din Cluj-Napoca, scrise în colaborare cu fiul său, Eduard Magiar, respectiv monografiile localităţilor Soceni şi Ezeriş.

În încheiere, Mario Balint i-a acordat lui Gheorghe Jurma o diplomă pentru contribuţia adusă de-a lungul anilor la păstrarea identităţii satului bănăţean, o distincţie asemănătoare primind şi poetul şi gazetarul Nicolae Irimia, cel care, ani buni, a scris suplimentul „Cuvântul satelor” în fostul ziar Timpul, dar care, din motive personale, nu a putut participa la această manifestare.

Cosmin VLAD