Elevii de la Colegiul Național Mircea Eliade, în parteneriat cu Biblioteca Județeană Paul Iorgovici din Reșița au împărțit astăzi iubire românească, îmbrăcată în straie locale, în versuri și simțiri ale poeților reșițeni.

Evenimentul de astăzi face parte dintr-un proiect mult mai amplu, printr-un parteneriat care durează de mai bine de trei ani. Liceenii au ales să se exprime românește, în defavoarea sărbătorilor de dragoste importate din țări străine. Astfel, și-au pus imaginația la contribuție și au creat, cu ocazia zilei de Dragobete, o serie de semne de carte inedite.

O inițiativă care a reușit să împace și sărbătoarea dragostei, dar și iubirea pentru carte. Ba mai mult, semnele de carte au fost frumos împodobite cu versuri unul și unul, scrise de poeții reșițeni.

Micuțele simboluri reprezentative pentru Dragobete au fost împărțite reșițenilor din Centrul Civic.

„Anul acesta am continuat parteneriatul cu Colegiul Național Mircea Eliade Reșița și ne-am propus să promovăm poezia de dragoste a poeților reșițeni, pentru că trăim în Reșița, oraș supranumit și orașul cu poeți. Am pregătit o expoziție ce cuprinde volume semnate de poeți reșițeni dar am pregătit și o expoziție dedicată tradițiilor populare de Dragobete, iar elevii au selectat versuri de dragoste ilustrându-le pe semne de carte. Acestea au fost împărțite în Centrul Civic din dorința de a promova poeții locali și creațiile acestora”,  a explicat Clara Constantin, managerul Bibliotecii Paul Iorgovici din Reșița.

În rolul de mesageri ai lui Dragobete, elevii de la Colegiul Național Mircea Eliade s-au implicat în totalitate pentru a promova dragostea și tradițiile românești, dar și poezia reșițeană.

[slickr-flickr search=”sets” set=”72157650946711006″]

„A fost un proiect interesant, mai ales că este ziua de Dragobete, o tradiție românească, a dragostei. Am ales să facem astfel de activități de Dragobete pentru că este ceva tipic românesc”, a explicat una dintre elevele implicate în proiect.

„Sunt obișnuit să citesc poezii pentru că sunt la profilul de filologie și mă regăsesc în acest fel de lectură. Dragobete este mai apropiat de sufletul meu pentru că este o sărbătoare tradițională, românească”, a menționat un alt elev al Colegiului Național Mircea Eliade.

Premergător acestui eveniment a fost pregătită și o expoziție de carte ce cuprinde volume de dragoste semnate de poeți bănățeni, iar elevii au consultat bibliografia pusă la dispoziție de către bibliotecă, de unde au selectat acele versuri de dragoste care au fost mai aproape sufletului lor.

Alexandra JURCA

Gheorghe Azap, considerat de mulți critici ca fiind unul dintre cei mai importanți poeți ai Banatului, a decedat la Ticvaniu Mare. Prin dispariţia poetului, lirica românească de azi pierde una dintre cele mai autentice şi mai originale voci, se precizează în necrologul Uniunii Scriitorilor din România. 

Gheorghe Azap s-a născut în satul Ticvaniul Mic, la 26 iulie 1939. A absolvit școala generală în Oravița, iar liceul, la Anina. A debutat cu poezie, în „Scrisul bănăţean” (1958), dar a publicat prima plachetă de poeme, „Maria”, în anul 1975. A publicat, printre altele, volumele: „Bocceluţa cu plăpânde”, „Roxana, Roxana, Roxana”, „Eţetera”, „Cântece ştrengăreşti”, „Vreo carte”, „Tereremul ocarinei”, „Una sută de catrene, drese-n damf de damigene. Pagini din viaţa mea, cu popas lângă canea”, „Poeme de cinci stele”, „Versuri din veacul ICSICS”.

Despre creația lui Gheorghe Azap, criticul literar Mircea Iorgulescu afirma: „Gheorghe Azap are o voce bine individualizată între promoţiile şi generaţiile literare, cu care de fapt nu are afinităţi. El este în aparenţa un amalgam de badinerie zgomotoasă, de vocabular persiflant şi de jemanfisism tămăduitor, dar în esenţă este un sentimental. Poezia lui, care îl ilustrează perfect, este deopotrivă gravă şi amuzantă, foarte sonoră, cu aparenţă ostentativ facilă, totuşi mult elaborată, iar haina desuetă, de romanţă sau de cântec de lume, pe care aceasta o îmbracă, ascunde în fond munca orfevrului, cizelarea îndelungată”.

Citiți în continuare una din poeziile semnate de Gheorghe Azap:

Viaţa asta…

Viaţa asta, mai ales deşartă,
în care unii se consumă-n artă,
Uitându-şi, zilnic, rânza la aman,
în timp ce alţii, iuţi ca hidrargirul,
Cu marafeţi îşi ghiftuie chimirul:
Să-i toace-n vreun sejur de pandişpan.

Viaţa asta-ntreagă: netto, brutto,
Cu tot tacâmul, Doamne, n-am umplut-o;
De fapt, am pus într-însa mai nimic:
Vreo poezică, niscai sticle goale,
Pesmeţi, trăscău, iluzii, angarale,
Tranchilizante, ceapă, tiriplic…

Viaţa asta,-n dor de şugubine,
M-a scărmănat în chip şi fel pre mine,
Buşindu-mă adesea-n vreun podmol,
însă am fost, la rândul meu, în stare
Să-mi readun tendoanele-n picioare
Şi, oţărât, din smârcuri să mă scol.

Viaţa asta, dreasă-n elegie,
Ursită fost-a silnică şi mie,
Chit că să-i fac hatâruri m-am zbătut.
Ci, tam-nisam, oricât mi-ar da de furcă,
Dacă ar fi posibil pot să jur că
M-aş strofoca s-o iau de la-nceput.

Gheorghe Azap a decedat pe data de 3 noiembrie, la vârsta de 75 de ani. Dumnezeu să-l odihnească!

Karina TINCUL