Angajații de la Grădina Zoologică sunt alături de directorul Gabriel Stănucă și au declarat pentru Reper24 că sunt dispuși să meargă până la a-și părăsi locurile de muncă dacă Primăria Reșița va accepta demisia șefului lor.

”Dacă pe domnul director îl demite, noi avem de gând să ne punem și noi demisiile. Toți colegii îl susținem până la capăt”, a spus Petru Blaj, angajat al Grădinii Zoologice.

Loredana Nica, biolog în cadrul parcului zoologic a precizat, la rândul său, că se alătură deciziei colegilor săi de pleca dacă demisia directorul Stănucă va fi acceptată.
Despre ziua aceea femeia povestește: „Când a început ploaia, câțiva au plecat și restul s-au adăpostit pe unde au putut. Aici în față la mine a venit o doamnă cu un bebeluș de câteva luni. I-am dat un sac să protejeze copilul. Am mai primit înăuntru o fetiță care tremura, pe care am șters-o și am încălzit-o cum am putut, până când au plecat cu mașina”.

Agentul de securitate de la zoo, Mihai Zamfir, vorbește și despre atitudinea ostilă a unora dintre părinții copiilor veniți să-și facă festivitatea în aer liber.
„Când au venit, parcă începuse deja „furtuna”. Au parcat mașina unde nu trebuia. I-am explicat că acolo nu are voie, dar a început să mă înjure. A mutat butucii pe mijloc (nr. pilonii pentru accesul restricționat), de nu se putea nici să se mai circule și, când au intrat înăuntru, numai pe spațiul verde mergeau. Le-am spus că nu e voie și să citească regulamentul. Mi-au răspuns: „păi și unde vrei să se joace?!” și m-au înjurat”.

Gabriel Stănucă consideră că atacurile și acuzațiile la adresa sa, care au împânzit mediul on-line, sunt mult prea dure, el fiind de fapt victima unor întâmplări neprevăzute.

„Colegii mei care au fost în Grădina Zoologică au discutat cu părinții și le-au spus să vină să se adăpostească în foișorul din centrul Grădinii Zoologice. Mai mult decât atât, la baza acestei clădiri avem o zonă unde se pot adăposti! Nu vreau să mă disculp, dar cred că am fost prea aspru criticat pentru un lucru pentru care eu pot să spun că nu am niciun fel de vină! Nu mă consider vinovat de lucrul acesta!

Ce am înțeles, a fost că o parte din părinți au plecat în momentul în care au văzut că cerul se înegrește deasupra lor, alții au rămas pur și simplu în grădină, deci și-au asumat această responsabilitate. Dacă pentru asta eu trebuie să plătesc, atunci nu este niciun fel de problemă, voi plăti și voi răspunde în fața conducătorilor mei. Nu aș vrea să se înțeleagă din asta că mă apăr sau sunt insensibil la lucrurile astea. Dimpotrivă! Pe unde am lucrat am arătat că iubesc copiii, pentru că am lucrat cu copii. Deopotrivă, respect Grădina Zoologică și animalele de aici!”.

De ce nu a fost deschisă clădirea centrului educațional? Cum de era cheia la directorul Stănucă? Cine se face răspunzător de faptul că acea ușă nu se putea deschide fără știrea șefului? Sunt întrebările care au zguduit mediul on-line. Răspunsul l-am aflat tot de la Gabriel Stănucă.

„Această clădire adăpostește o armă cu tranchilizant pentru care eu sunt gestionar și nu oricine poate să pătrundă în această clădire fără a fi însoțit de cineva autorizat. Ori noi nu am avut decât un casier și 2 angajați. Angajații au venit, au discutat cu părinții și le-au spus să se adăpostească, dar aceștia au spus că rămân acolo. Cred că aici a fost de fapt problema!

Mai departe, las opinia publică să judece, dar aș vrea totuși să înțeleagă și să conștientizeze că am fost plecat după orele de program, că am îmbrățișat această idee ca acest grup să vină ca să-și desfășoare activitatea pe care și-au propus-o, că am salutat părinții și bunicii atunci când am plecat, doar că a fost un ghinion în lanț: am plecat, m-a prins și pe mine ploaia, cheia a fost la mine și nu am avut semnal”.

Gabriel Stănucă declară că regretă cele întâmplate, dar cel care are ultimul cuvânt în această poveste este primarul Ioan Popa.

 Elena FRANȚ

Destrămarea unui vis frumos lasă de cele mai multe ori cicatrici urâte și finaluri aproape nebănuite pentru cei care și-au permis la un moment dat să viseze. După ce autoritățile locale au demonstrat că nu pot găsi în timp util soluții pentru deblocarea situației financiare de la HC Adrian Petrea și cu atât mai puțin de a sprijini performanța handbalistică de ligă națională a proiectului iar finanțatorul echipei, Cristian Pătru, s-a retras, plecările pe bandă rulantă ale jucătorilor nu au mai putut fi stăvilite. Tot ce avea mai frumos și încă mai are Reșița sportivă în acest moment era reprezentat de această prezență a echipei pe prima scenă a handbalului masculin din România. Dar se pare că emulația în jurul fenomenului a început să apună în orașul de pe Bârzava, sau poate că, pe drept cuvânt dacă mă gândesc pentru o clipă la tribunele astenice și goale din polivalentă, Reșița nu merită o asemenea echipă.

Mai mult decât atât, ultima lovitură de imagine vine chiar de la cel care a purtat și a pregătit această echipă de la înființare și până la play-off-ul Ligii Naționale, aș spune centrul gravitațional al proiectului handbalistic HC Adrian Petrea: antrenorul care dă numele acestui club Adrian Petrea. Fostul internațional care a acceptat ca Academia de handbal de la Reșița, finanțată de Pătru, să îi poarte numele, a bătut palma cu conducerea clubului AHC Dunarea Cālāraşi și a devenit antrenorul acestei echipe de ligă națională!

Lucrurile sunt cât se poate de clare, mesajul postat de clubul din Călărași pe pagina oficială de facebook nelăsând loc de interpretări:

„Bun venit la Călărași , Adi Petrea ! Managerul sportiv al AHC Dunarea Călăraşi, Cristian Gavrilā, a ajuns la un acord cu antrenorul Adrian Petrea pentru a prelua banca tehnicā a Dunării. Conferința de presa de prezentare a noului antrenor este programata luni 9 ianuarie“, scriu cei de la Călărași.

Las de-o parte tragi-comicul de situație ce se va crea atunci când antrenorul Adrian Petrea va lupta în liga națională împotriva echipei care îi poartă numele, HC Adrian Petrea, și mă întreb, sec, oare câți copii și părinți ai academiei au rămas consternați de această decizie a lui Petrea? S-au năruit visele unei generații? Probabil că Adi Petrea și Cristian Pătru, așa cum îi cunosc, au explicat părinților dar și copiilor că antrenorul care astăzi are un nume (datorită proiectului de la Reșița!)  trebuie să își continue activitatea acolo unde se dorește performanță iar salariile sunt plătite (aproape) la zi. Ce-i drept, cărui om normal i-ar conveni să muncească 3 sau 4 luni și să nu-și primească salariul binemeritat pentru munca prestată? Nimănui, evident. Aceasta este și explicația pertinentă pentru care echipa a ajuns în situația tristă în care se zbate astăzi, cu acești doi gladiatori, Rohozneanu și Bahan și o parte din colegii lor, care merită tot respectul comunității pentru modul în care au demonstrat că luptă la sacrificiu pentru acest proiect.

M-aș fi bucurat și cel mai probabil sunteți la asentimentul meu, ne-am fi bucurat ca domnul Adrian Petrea să nu descalece pe fugă pe unde-a apucat odată și Aihan Omer, și să rămână până la finalul campionatului alături de echipa care îi poartă numele.

Să îți poarte o echipă numele pe prima scenă a handbalului românesc, vorbind aici de un antrenor în viață, aflat în plină ascensiune și nu de o legendă a handbalului, este totuși o mare onoare. Dar onoarea, așa cum bine vedem zi de zi, nu ține de foame…

Iar încurajarea noastră pentru Adi Petrea nu poate fi în acest moment decât „Bro, să ne bați bine când ne prinzi, că vorba ceea, unde dă tata, crește…!“

Sergiu TABAN