Artistul vizual Costin Brăteanu încearcă să pună bazele unei colecții de artă contemporană, a unui Muzeu al Clisurii Dunării şi a unei galerii de artă, atât de necesare dezvoltării turistice a zonei, cât şi a comunității locale, defavorizată din cauza activităților de minerit. Astfel, cu sprijinul artistului austriac Georg Brandner şi al galeriei acestuia din Leoben, în anul 2010 a avut loc, la Pensiunea Gernik 100 a generosului Ing. Gabriel Lungu, un prim simpozion de creație artistică la care au participat importanți artişti vizuali precum Adrian Sandu, Tar Bela sau Vasile Dancu. De atunci, an de an, artişti vizuali din întreaga lume, atraşi de linişte şi de peisajul mirific al Clisurii Dunării au revenit încercând să promoveze prin operele lor superba comunitate din Banatul Montan.

Universul tăcut din Gârnic, gazdă a taberei de creație artistică şi documentare  ajunsă la cea de a XVIII-a ediție, şi-a schimbat încet  aspectul, astăzi, ca şi în cazul altor sate de vis ale Banatului Montan precum Gărâna sau Brebu Nou şi Garnicul se găseşte la o răscruce în plin proces de modernizare, de transformare, îndeamnă artiștii să imortalizeze pe pânze şi în fotografii, aceste  imagini, colțuri de visare și reverie.

Ĩn perioada 6-13 septembrie 2020, cincisprezece artişti plastici profesionişti din România, Franţa, Canada şi Germania au luat parte la această ediţie. Lucrările rezultate vor putea fi admirate pe simezele spaţiului de artă contemporană ART-HOC, situat în Piaţa Unirii Nr. 6, etaj 1, Timişoara, în perioada sus menționată. Artiștii participanți sunt: Susie Vier, Valeriu Sepi, Nicolae Fleissig, Vioara Bara, Costin Brăteanu, Ana-Maria Butură, Igor Isac, Imre Juhasz, Lucia Moise, Sarah Raluca Miulescu, Sorin Nicodim, Margot Paris, Vasile Pintea, Tar Bela şi Joan Thimmel.

Art-Hoc este un spațiu de proiecte artistice aflat în centrul Timișoarei, în care se întâlnesc artiști și iubitori de artă. În 31 octombrie 2019 și-a deschis porțile pentru public ca o alternativă perfectă pentru cei care doresc un loc central în care să creeze sau să expună. Un hub sau un spațiu de artă contemporană în care se desfășoară activități culturale, precum: proiecte expoziționale, lansări de carte, performance, workshopuri. Începând cu anul 2020, crează punți culturale prin colabprări cu alte galerii și spații culturale, pentru a migra arta prin expoziții itinerante și pentru a susține și promova și tinerele talente. Începând cu luna noiembrie a anului 2020, expozițiile se organizează predominant în mediul online și pot fi urmărite pe paginile virtuale ale spațiului.

Vineri, 22 ianuarie 2021, pe pagina de facebook a Gernik Art Camp a fost găzduită online expoziția colectivă de artă, ce reprezintă rezultatul ediției a XVIII-a a taberei internaționale Gernik Art Camp, organizată de artistul Costin Brăteanu. Expoziția poate fi vizitată până în 2 februarie 2021, iar pentru a păstra toate normele de siguranță impuse în situația actuală, vizitele se vor face prin programare telefonică la 0740607860.

Lorena POENARU

Aula „1 Decembrie 1918” a Primăriei municipiului Caransebeş a găzduit miercuri, 4 aprilie, lansarea cărţii „Cântări necântate”, autori Nicoleta Voica şi prof. Alin Bagiu, volum apărut la Editura PAVCON din Bucureşti.

Mircea Moscovici, directorul Bibliotecii Municipale „Mihail Halici”, a făcut o prezentare a  Nicoletei Voica, „Deşi «Doamna cântecului bănăţean» s-a născut la Reşiţa, faptul că o mare parte din viaţă şi-a trăit-o aici, la Caransebeş, activând la Orchestra profesionistă «Doina Banatului», o face să fie de-a noastră. Mulţi dintre cei prezenţi o ştiţi şi o iubiţi încă de acum 45 de ani, de când a debutat ca dansatoare şi solistă la Casa de cultură din Reşiţa, sau când, la Caransebeş, la vârsta de doar 18 ani, a câştigat concursul «Floarea din grădină», sau, de ce nu, datorită celor peste 25 de albume solo sau colective pe care le-a lansat. A ajuns în prim-planul scenei româneşti şi a excelat în mai multe domenii, dintre care aş aminti cariera de succes în televiziune, de asemenea domnia-sa pictează foarte frumos, a lansat o colecţie de decoraţiuni interioare care a debutat cu un obiect de mobilier unic în România, pe care l-a numit «sufletar» şi care reprezintă o ladă de zestre modernă, şi, bineînţeles, compune texte şi linii melodice atât pentru ea, cât şi pentru alţi interpreţi. Volumul «Cântări necântate» este o carte de poezii care, probabil, îşi are originea în această îndeletnicire a maestrei, de a scrie texte muzicale. Eu simt că muzica textelor incluse în această carte, care aparţin Nicoletei Voica şi lui Alin Bagiu, va reverbera în sufletele dv., ale tuturor bănăţenilor, şi va trezi emoţii şi amintiri plăcute” a spus Mircea Moscovici.

„Venind aici, pe lângă faptul că ne-aţi făcut o mare onoare solicitând ca această lansare să se facă în municipiul nostru, m-aţi făcut să mă întreb de ce nu am aflat mai demult acest lucru şi să vă fi invitat noi mai întâi. Sunt copleşit de emoţii, şi am citit în carte că aţi debutat înainte ca eu să mă nasc, aşa că nu cred că sunt în măsură să vorbesc despre Nicoleta Voica. Eu doar am să vă ofer un buchet de flori”, a spus şi primarul Felix Borcean.

Ştefan Isac, coleg cu autoarea cărţii la Ansamblul „Doina Banatului”, a ţinut să povestească o serie de lucruri mai puţin ştiute din copilăria Nicoletei Voica. „Dumnezeu i-a dat un dar, dar pe lângă acesta un artist trebuie să şi muncească mult. Ea a muncit de mică, bunicul ei fiind cantor de biserică, cântau împreună, iar acasă străbunicul a îndrumat-o spre dans şi spre muzica populară. La şcoală, era foarte mândră când era solicitată să cânte pe scenă… Vremea a trecut, şi la 15 ani şi jumătate, a vrut să intre în Ansamblul «Reşiţeana». S-a dus la Casa de cultură de acolo, a intrat să asiste la o repetiţie a muzicanţilor, dirijor era pe atunci maestrul Nicolae Perescu. Fiind tânără şi văzând comportarea acestuia, care mai trăgea şi câte-o înjurătură, Nicoleta s-a speriat, a plecat şi a intrat în sala alăturată, unde se făcea repetiţie la dansuri. Aici a întâlnit un om cu suflet, un mare coregraf şi folclorist, pe Afilon Laţcu, de la Glimboca, un artist care vorbea foarte frumos cu dansatorii lui. Nicoleta a rămas acolo timp de şase luni. Într-o zi, aflându-se în turneu, a început să cânte în autobuz. Nicolae Perescu, care stătea în faţă, a auzit-o, a chemat-o la el şi i-a spus că de a doua zi va cânta în ansamblu. A fost titularizată solistă, a fost şi dansatoare, ba, mai mult, a fost şi prezentatoarea spectacolelor pe care le susţinea «Reşiţeana». A urmat apoi câştigarea concursului «Floarea din grădină», după care a început să fie căutată de realizatori de emisiuni de radio şi televiziune, unde a făcut înregistrări, a înregistrat şi la Electrecord, apoi a fost nelipsită din emisiunile de televiziune”, a spus Ştefan Isac.

Prof. Alin Bagiu, co-autor al cărţii, fost dansator la „Doina Timişului” şi realizator de emisiuni folclorice la Terra Sat, compozitor de texte pentru mulţi solişti de muzică populară, a mărturisit că prima sa pasiune a fost muzica populară, aceasta fiindu-i inoculată de părinţi, o altă mare iubire fiind poezia. „Văzând-o că pictează, a apărut ideea de «sufletar», iar când am văzut că scrie texte pe care nu are cum să le cânte nici într-o mie de vieţi, şi înţelegând că în aceste texte stă mare parte din bucuria ei de a se adresa celor care iubesc muzica populară, am văzut o oportunitate de a le face cunoscute. Am luat acel material şi am vorbit cu editorul de la Bucureşti, fiindcă am considerat că Nicoleta merită să aibă măcar o carte, şi sunt sigur că vor urma şi altele, dar, ca s-o încurajez, am pus şi eu jumătate din textele pe care le scrisesem şi pe care, din diverse motive, nu le cântase încă nimeni. Aşa a apărut «Cântări necântate»”.

„Dragii mei ai dragi, sunt atât de fericită să fiu azi, aici, încât nu vă vine să credeţi. Pentru mine, într-adevăr, Caransebeşul înseamnă a doua casă. N-am fost încă în primă casă, la Reşiţa, pentru că am ţinut să lansăm cartea aici. Ea nu ar fi existat dacă nu era Alin, perechea sufletului meu. Cei ce vor veni mă vor cunoaşte din scris, pentru că vreau să imortalizez câteva lucruri, deoarece mă consider bogată prin ceea ce am trăit. Sper să mă mai ţină Dumnezeu în viaţă să pot să mai scriu cărţi ca aceasta. Eu zic că este o carte cu foarte multă încărcătură sufletească. În fiecare silabă, în fiecare cuvânt, e parte din sufletul meu, din sufletul lui Alin”, a spus autoarea.

La finalul manifestării, Nicoleta Voica şi Alin Bagiu au dat autografe, cei prezenţi cumpărând, de asemenea, CD-uri ale interpretei, precum şi obiecte de artizanat confecţionate de aceasta.

Cosmin VLAD

Bătrânul burg orăvițean, Teatrul Vechi „Mihai Eminescu”, a fost, la sfârșitul săptămânii trecute, aniversat din nou. Bicentenarul celui mai vechi edificiu teatral din țară a fost marcat printr-o expoziție de pictură, organizată sub patronajul Forumului Democratic al Germanilor din Caraș-Severin, al Doinei și Ioan Gustav Hlinka.

Sunt momente ale existenței noastre când prin artă ne reîntoarcem în anii copilăriei și ai adolescenței. Este suficient să citești o carte, să asculți o „bucată” muzicală de excepție, să admiri un tablou și conexiunea cu trecutul se face instant. Lumea basmului fantastic o regăsești fără prea mult efort în creațiile Doinei și ale lui Ioan Gustav Hlinka. Am avut acest privilegiu la sfârșitul săptămânii trecute: să-i întâlnesc pe cei doi artiști, și, mai mult, să mă reîntâlnesc cu anii copilăriei, cu anii de visare din lumea fantasticului, odată ce am privit tablourile celor doi autori. Fără îndoială că, fără a interacționa cu artiștii, era mai greu să înțeleg profunzimea operelor de artă, pentru că, în spatele fiecărui tablou, există o poveste. Și ce poate fi mai profund și amețitor decât faptul că însuși autorul îți poate reda trăirea din spatele fiecărui tablou?

Originar de la doi pași peste deal, cum îi place să-și nuanțeze orașul natal Steierdorf, Ioan Gustav Hlinka și-a descoperit talentul de a picta încă din anii copilăriei, lucru extrem de vizibil în pictura lui cu tentă fantastică. Iar expoziția de joi de la Teatrul Vechi „Mihai Eminescu” a fost o încununare a muncii sale. Iubitor de poezia lui Eminescu, dar și de muzica lui Enescu, acesta a intrat la o vârstă fragedă în posesia semnăturilor celor doi din cartea de onoare a burgului orăvițean. Visul artistului a fost ca, într-o bună zi, operele sale să fie expuse în locul în care cele două mari personalități culturale au pășit cu două secole în urmă. Și ce împlinire mai mare poți avea când operele tale sunt dedicate aniversării a 200 de ani de la inaugurarea edificiului cultural? Niciuna, cred, pentru că în ochii artistului Hlinka am citit, atât cât am putut eu, o bucurie de nedescris, specifică unei împliniri sufletești desăvârșită.

[slickr-flickr search=”sets” set=”72157662616998548″]

Pentru mine întâlnirea cu tablourile familiei Hlinka a fost una magică și mi-au insuflat retrăirea copilăriei și a adolescenței într-un mod atât de real, chiar dacă, paradoxal, pictura celor doi este una ireală, una a visului de copil din lumea fantastică a basmului ce ne-a marcat copilăria. Bineînțeles că, dincolo de operele de artă, am întâlnit și oameni minunați, cum ar fi președintele Forumului German, Erwin Josef Țigla, dar am avut și onoarea de a o cunoaște personal pe distinsa doamnă Dana Antoaneta Bălănescu, o pătimașă iubitoare de artă și frumos din peisajul Banatului Montan.

Sunt convins că mulți dintre voi veți cataloga acest tip de articol ca fiind unul dintr-o sferă neinteresantă pentru publicul larg. Poate o să spuneți, printre dinți și-n șoaptă, să nu vă audă vecinii, că acest mod de exprimare a trăirilor este unul „fumat” și nesemnificativ în domeniul jurnalistic. Știu, ne plac știrile cu mult sânge, știrile cu arestări ale politicienilor ș.a.m.d.. Nimic mai fals și toți cei care veți trece cu vederea aceste trăiri, și sunt convins că nu veți fi puțini, îmi veți întări convingerea că noi, oamenii, suntem singurii vinovați pentru faptul că nu prețuim viața și frumosul. Pentru că, așa cum spuneam și la vernisaj, lumea este atât de frumoasă, încât este loc pentru toți. Indiferent de convingerile politice, sex, apartenență la un grup social etc. Și ce poate fi mai frumos decât să fii din nou copil și să visezi cu ochii deschiși la lucruri, uneori, ireale pentru mintea și imaginația unui OM.

John GAVRILESCU

Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă Caransebeş, în colaborare cu Consiliul Judeţean Caraş-Severin, organizează miercuri, 30 septembrie, începând cu ora 18, vernisajul expoziției de pictură intitulată „Primăveri”, semnată de Felicia Trales Carlos.

Autoarea lucrărilor a studiat pictura la Școala Populară de Artă din Reșița. Este membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România, Filiala Reșița, din anul 1999, membră a ,,Artistes Peintres Independants Ariegeois” – Franța, din anul 2000 și membră a ,,Landscape Artists International” din SUA, din anul 2007. Artista s-a născut în Biniș, județul Caraș-Severin, însă din 2002 s-a stabilit în Portugalia. Are lucrări în colecții private și organisme oficiale din mai multe țări ale Europei, precum şi din SUA, Canada, Noua Zeelandă și Emiratele Arabe.

Piesele expuse surprind peisaje din natură, emanând un impact emoțional deosebit. Gama culorilor abordate este bogată, reușind să creeze o atmosferă de veselie și relaxare. Scopul acestei acțiuni este promovarea picturii românești contemporane și consolidarea legăturii dintre artist și public.

Expoziţia găzduită de sala de la etajul muzeului va rămâne deschisă până în data de 31 decembrie.
Cosmin VLAD

Copiii de la Școala de Arte din Oțelu Roșu, coordonați de prof. Ioana-Gerlinde Graszl, au participat recent la un vernisaj de pictură la Casa de Cultură din localitate.

Copiii au prezentat cu această ocazie cele mai bune lucrări realizate de pe parcursul anului școlar 2013-2014. La manifestare a participat și criticul literar Margareta Budriș, care a analizat, alături de autori, majoritatea lucrărilor din cadrul expoziției. Deasemenea, au fost înmânate cu această ocazie numeroase diplome obținute de elevi la diverse concursuri naționale.

Prezentă la eveniment, președintele Despărțământului ASTRA Oțelu Roșu, prof. Rozina Ghiorghioni, cea care a sprijinit elevii Școlii de Arte pe parcursul anului, dar și la festivitatea de premiere, cu numeroase materiale, a afirmat:  „Nu-mi rămâne decât să vă felicit pentru expoziția realizată și iată că astăzi putem concluziona o idee comună, aceea că ceea ce a construit de-a lungul anilor la Școala de Arte, domnul profesor Beșliu, este continuat cu succes. Țin să vă felicit pe voi, dragi copii, pentru lucrările minunate pe care le-am văzut astăzi și, așa cum sublinia și doamna Margareta Budriș, domină culorile de contrast albastru, care exprimă liniște și culoarea caldă a portocaliului. Poate anul viitor, în parteneriat cu Despărțământul ASTRA, vom organiza o tabără de creație, de 4-5 zile, finanțată de despărțământ”.  Un alt susținător al Școlii de Arte este și doamna Valeria Schelean, care însă  nu a putut participa la expoziție.

Expoziția a fost alcătuită din 38 de lucrări pe pânză, fiind împărțită pe două categorii de vârstă: preșcolari și școlari – elevi ai școlilor gimnaziale 1 și 3 din Oțelu Roșu, a precizat doamna prof. Ioana-Gerlinde Graszl, care a adăugat că la Școala de Arte învață aproximativ 50 de copii.

Despre coordonatorul micilor artiști, fostul director al Clubului Copiilor din Oțelu Roșu, prof. Florin Beșliu, a declarat: „Sunt încântat că o fostă elevă de-a mea, absolventă a Facultății de Artă Plastică, reușește să continue să transpună în realitate ideile și gândurile estetice ale copiilor. O felicit pentru expoziția care este acum prezentă în holul Casei de Cultură din orașul Oțelu Roșu.”

Ion CUBIN

Pictură la “Agora”

Vineri, 21 februarie începând cu ora 17:00, Galeria “Agora” din Reşiţa găzduieşte vernisajul expoziţiei de pictură a binecunoscutei artiste timişorene Adriana Oancea.

Vor fi expuse lucrări de pictură în ulei şi acuarele.

Expoziţia va fi prezentată de prof. Călin Chincea şi jurist Adrian Stepan.

O parte din lucrările expuse de artistă la galeria “Agora” le puteţi admira mai jos:

foto: Munteanu ©