Aflată la o conferință în Houston (la țărani acasă!), ministrul finanțelor Ioana Petrescu s-a comportat precum cireșica de pe colivă anunțând triumfalist cum că platformele off-shore din Marea Neagră sunt scutite de impozitul pe construcții. Desigur, mesajul este mascat de noul icon al propagandei publice, anume necesitatea atragerii de investitori străini.

Este hilar să auzi din gura Ministrului Finanțelor termenul de scutire. Până mai ieri căuta cu disperare o modalitate de acoperire a găurilor generate de reducerea impozitului pe muncă. Azi se comportă precum un nabab provenit dintr-o țară cu excedent bugetar.

Tot acest joc stupid de-a „investitorul strategic” nu este nimic altceva decât o formă fără fond. Sau, mai pe șest spus, o modalitate de jefuire a țării. Nu înțeleg noțiunea de investitor străin și motivul pentru care unuia i se oferă facilități peste facilități doar pentru că este străin. Cunosc ăia formula secretă a „fântânii cu leac” și ne-o aduc aici pe plaiuri mioritice? Desigur nu. În realitate bravii noștri oameni politici primesc comenzi de la „marii licurici” și, pentru a le executa, găsesc formule propagandistice stupide. Este un fenomen care s-a tot accentuat de la Revoluție încoace, iar după aderarea la UE s-a transformat în coșmar. Absolut tuturor aberațiilor telecomandate li se găsește un pattern propagandistic și după, își umplu toți tiriplicii gura cu sloganuri de rahat.

Cum e posibil să scutești de taxe o firma căreia-i dai voie să exploateze zăcămintele tale? După ce că faci blat cu redevența care e aproape zero te mai apuci să-i mai scutești și de impozitul pe construcții? De ce firmele autohtone(și în final contribuabilul) sunt obligate să plătească taxa pe stâlp în timp ce americanilor li se dau scutiri peste scutiri? Doar pentru, că în urma unui lobby(la noi se numește trafic de influență), a dat licuriciul un apropo? Nu vi se pare că sunteți cam tâmpiți, domnilor?

Războiul din Ucraina este argumentul suprem pe care-l vor găsi bravii noștri politicieni pentru a justifica blaturile incredibile de pe piața energetică. Cum poți spune că păstrezi redevența neschimbată? Cum poți da cu mărinimie scutiri de taxe pentru unul dintre cele mai rentabile domenii de activitate de pe planetă? Cum poți minți cu seninătate că gazele de șist sunt domeniu strategic în condițiile în care-ți transformă zone întregi în deșerturi chimice? Doar pentru că ești prost și ticălos nu este o justificare mulțumitoare, chiar dacă ambele caracteristici sunt adevărate.

Așa cum am mai spus, exploatarea resurselor proprii cât timp suntem membri UE reprezintă un act de trădare națională. Aceasta deoarece exploatările nu ajută în niciun fel la bunăstarea României ci a statelor bogate din UE. România – obligată să-și taxeze cetățenii cu prețul Uniunii la petrol și gaze – nu are absolut niciun beneficiu. Schema e simplă: americanul extrage, românul e obligat să cumpere benzina și gazele scump. Unde rămâne profitul? Desigur la american! Simplu, extrem de simplu! Și, în contrapartidă, americanul îți face favoarea de a-ți vinde fier vechi pe post de avioane de vânătoare. Și, așa reprofilate, avioanele americane se vor dovedi numai bune să contribuie la îmbunătățirea aratului pe ogoarele patriei. Cu siguranță că ne-o merităm. După ce am luat țeapa de la ruși cu conserve pe post de tarageci de război e cazul să decartăm și la frații americani, doar ne dau voie să le cumpărăm petrolul și gazele pe care, cu mărinimie, ni le extrag. Curat murdar monșer!

De doar câteva zile am intrat în campania electorală (bine, de fapt suntem într-una perpetuă). În spatele sloganurilor se ascund aceleași apucături jalnice. Nu trebuie să ne facem iluzii: e doar o luptă între ticăloși. Unii mai mari, alții mai mici sau, dacă vreți să traduc în termeni corecți politic, unii mai pregătiți, alții mai nepregătiți. Singura certitudine pe care o avem este că, după alegeri, indiferent de numele acoperitului de la butoane, lucrurile vor sta la fel. Direcția e aceeași, diferența e făcută doar de moaca bizonului care se afișează ca salvator al națiunii. Aleluia!

Mickey Căsăpitoru