Fără îndoială, știrea sfârșitului de săptămână a fost revocarea inspectorului general, Adrian Doxan, de la cârma Inspectoratului Școlar Județean Caraș-Severin de către ministrul Educației, Liviu Pop. Cei de pe malul stâng al politicii s-au bucurat, iar cei de pe malul drept s-au simțit revoltați și au aruncat cu tot felul de acuze în cei care au stat la baza acestei revocări.

Adrian Doxan, inspector general, spune că a aflat despre revocarea sa din presă. Cică vineri, la o oră mai târzie, pe faxul instituției a sosit un fax cu hârtia ce a pus punct activității sale la conducerea Inspectoratului Școlar. Din declarațiile sale reiese că ar fi fost demis, însă conform specialiștilor din domeniul educației, domnia sa ar fi fost revocat conform art.9 alin. C din anexa contractului de management și nu este vorba de vreun control prealabil. Dar asta e mai puțin important și îi lăsăm pe specialiști să-și argumenteze pozițiile. Un aspect foarte interesant este faptul că o dată cu schimbarea guvernărilor, din ‘90 încoace, șefii deconcentratelor ce țin de Guvern sunt schimbați atunci când un partid sau altul preia frâiele puterii. Practic, aceste funcții sunt politice. Teoretic, cei care sunt la guvernare, de 27 de ani, tot încearcă să facă aceste funcții apolitice, prin tot felul de schimbări legislative. Însă, la cârma acestor instituții își pun reprezentanți fideli. De exemplu, Guvernul Cioloș a scos posturile de șefi ai inspectoratelor județene la concurs. Numai că, pe aceste posturi, au fost oarecum favorizați oamenii de dreapta. La fel a făcut și PSD-ul în perioada Ponta, Năstase, Văcăroiu. Fiecare a încercat printr-un tertip legislativ să-și lase oamenii bine înfipți în funcții publice și, de fiecare dată, cei care au venit la guvernare s-au chinuit de mama focului să-i dea jos. Să ne înțelegem, nimeni dintre cei care au guvernat nu au făcut altfel. Să fi venit cei care guvernau, să zicem ce-i de dreapta, că pesediștii cică sunt mai comuniști așa, și să fi reglementat într-un mod corect funcția publică de conducere. O condiție să fi fost aducerea de profesioniști, neafiliați politic și evaluați de o sursă externă și care să nu poată permite unor politruci să acceadă la aceste funcții. Mai mult, eu aș sugera ca acești pretendenți la funcțiile publice de conducere să nu fi făcut parte dintr-un partid politic. Dacă se întâmpla așa, tu, cel de dreapta, puteai să vii acum și să dai cu piatra în moroșanul Pop de-i sărea bulionul pe nas. Aveai și căderea morală și aveai și argumente, că tu ai propus un sistem al funcției publice de conducere coerent, profesionist și bazat pe principii democratice. Așa, în condițiile date, când fiecare dintre cei care a guvernat și-a pus oamenii în astfel de funcții și i-a schimbat pe cei care au pierdut alegerile, cred că orice comentariu și judecată de valoare sunt de prisos. Noi ne mințim mai rău ca la meteo și ne mințim pe noi înșine. Atunci când vin ai noștri chicotim și ne bucurăm că l-au schimbat pe-al lor, iar când roata se întoarce, încercăm să o dăm în deontologii, femei de serviciu și alte cele.

A nu se înțelege că încerc să pun la îndoială profesionalismul cuiva. Nici a actualului inspector general proaspăt revocat și nici a predecesorilor săi. Chestiunea este una de principiu și niciun partid, în cei 27 de ani de așa zisă democrație, nu a dorit să tranșeze aceste funcții într-un mod transparent și profesionist. Nu știu dacă ați urmărit procesul administrativ din SUA, în timpul schimbării de putere, dar acolo, atunci când democrații pierd alegerile, republicanii își pun oameni în punctele cheie, fără niciun scandal sau judecată de valoare a celor care au pierdut. Sunt reglementate aceste schimbări în cazul în care preiei puterea și nimeni nu face caz de asta, pentru că așa este legiferat și fiecare, la rândul lui, va putea să-și numească oameni de încredere în posturi cheie pentru a avea siguranța guvernării. Una asumată, fără a da vina pe acarul Păun din teritoriu, când ceva nu merge bine. La noi e invers și, sincer, chiar suntem penibili. Adică tu, penelist, ai câștigat alegerile, ai destituit un șef de instituție și ți-ai pus omul tău, ai fost bine mersi până atunci, iar când ai pierdut alegerile și a venit pesedistul să-l schimbe pe omul tău, care, la rândul lui, l-a schimbat pe omul lui, începi să bocești și să o dai în stânga și în dreapta, că uite ce ai dracului sunt comuniștii ăștia. Păi, măi dragă, când tu l-ai schimbat pe pesedist, ce erai?

John GAVRILESCU

Jale mare în showbizul cărășean! Unul dintre cei mai prolifici prezentatori de spectacole pe la rugi și zile ale orașelor, din spațiul orăvițeano-reșițeano-bocșănean, a picat examenul de promovare pentru funcția de manager al Teatrului de Vest Reșița.

Atunci când nu-ți iese ceva, te apucă toate „boalele”. Își dă cu ritm cardiac în plus, dureri insuportabile ale orgoliului, iar singura alinare a propriului tău insucces e să-ți cauți dreptatea prin presă. Și-n presă e simplu, în special în cea de ca(n)ca(n), pentru că o condiție sine qua non în toată această încrengătură mafiot-siciliană, musai e un pesedist. Și cum pesediștii sunt sursa tuturor relelor de pe pământ, cu o introducere apocaliptică și un limbaj de cunoscător al adevărului absolut, dar și unul de practician desăvârșit al regulilor morale și sociale, ți se asigură succesul absolut. Am mai spus-o și o repet: titlurile bombă și descrierea aproape christică a unei cauze îi face pe cei supărați pe sistem să rezoneze cu tine ca și autor. A manipula și a atinge coarda sensibilă a celor care s-au săturat de 27 de ani să tot aștepte o schimbare de paradigmă e un exercițiu facil pentru cei care fac asta. Ideea este că niciun partid politic nu e mai presus decât un altul. Toți cei care populează aceste grupuri sunt o apă și un pământ. Nu există decât diferențe de nuanțe și noi, cei care suntem simpatizanți ai unei părți, ne fâstâcim când ne este prezentată pozitiv o activitate a celor cu care rezonam și ne scandalizăm când ei sunt puși într-o lumină mai puțin favorabilă subiectivismului nostru. Vă garantez că de cele mai multe ori ne înșelăm și suntem pe o axă greșită a percepției dintre adevăr și adevărul nostru. Dar, asta este o discuție foarte aplicată și necesită „foi” multe pentru a dezbate acest subiect.

Să revenim la concursul organizat pentru poziția de director al Teatrului de Vest Reșița. După cum am aflat din presă, la concurs s-au înscris două persoane, una din ele fiind respinsă la evaluarea condițiilor. A rămas o singură persoană și eu am perceput, la acel moment, faptul că acest post este cu dedicație. Numai că, după susținerea examenului, domnul Dan Mirea, că despre el este vorba, nu a reușit să obțină notă de trecere, adică minim nota 7. Vinovat de acest insucces al mega-prezentatorului Dan Mirea se face un domn Borduz, membru în comisie, care l-ar fi notat pe Mirea cu nota 6. Chiar și așa, pentru că 6 e o notă de trecere și cum acest domn a fost trimis în comisie, conform declarațiilor de prin presă, să-l mazilească pe cel care visa să devină managerul teatrului reșițean. Păi, dacă ceilalți doi membri ai comisiei, doamna Raichici și domnul Țiglă, ultimul fiind chiar specialist, după spusele doamnei Raichici, îl notau cu nota 10, cum mai putea Borduz să influențeze nota? 10 plus 10 plus 1 (să admitem că Borduz era trimis acolo din partea PSD să-l facă franjuri pe Mirea) egal 21 și împărțit la 3 ne dă notă de trecere, adică nota 7. De unde și până unde și-a bătut joc Borduz de candidatul la funcția de manager al Teatrului de Vest? Păi, dacă specialistul Țiglă a notat concurentul cu nota 7, nespecialistul de Borduz cât trebuia să-i dea, 10?  Vă garantez că, dacă se întâmpla așa, pesediștii erau încolonați și duși în Centrul Civic și „arși” pe rug, pentru că l-au favorizat pe Mirea. N-am niciun dubiu în privința asta! Despre cea de-a doua comisie, nu are rost să mai facem vorbire, pentru că lucrurile stau la fel.

De asemenea, aș putea face trimitere la câteva aspecte din comportamentul (ne)profesional al candidatului, însă, pentru a nu intra în aceeași zonă de abordare, o să mă abțin. Cert este un lucru și anume faptul că modul în care se prezintă speța este unul total neproductiv și astfel de abordări nu ne fac decât să mai adăugăm la ura inițială câteva frustrări inutile. Ceea ce nu conștientizăm noi, cei din presă, este că, prin astfel de abordări subiective, nu facem altceva decât să degradăm viața socială a celor care ne citesc. Să incităm cititorii susținători ai unei părți să devină dușmani și mai acerbi ai semenilor lor, bineînțeles, prin găsirea unui vinovat de insuccesele unui candidat. Și cum putea candidatul să devină victimă, dacă nu prin interpunerea în calea spre succesul lui a unui pesedist? Păi, județul ăsta, așa mafiot și cu tinichele și etichete, a fost condus din 1996 de către cei de pe malul drept al politicii. După 20 de ani, a fost preluat de către cei din stânga eșichierului politic și, dintr-o dată, toate relele au fost atribuite pesediștilor cărășeni. Nu-i corect, părerea mea.

John GAVRILESCU