Echipa antrenată de profesorul Adrian Petrea a încheiat în genunchi la Timișoara o partidă în care sute de reșițeni ,deplasați de acasă într-o zi de dumincă, își puneau speranța că ar putea fi un real derby. Nu a fost nici pe departe așa. Pe teren nu a existat decât o echipă, care s-a numit Politehnica Timișoara, echipa care nu a reușit niciodată să învingă Reșița la un scor atât de sever și totodată rușinos. Chiar dacă formația HC Adrian Petrea a început destul de bine jocul,  la scorul de 1-2 în minutul 7, echipa a ratat șansa desprinderii la 1-3, într-o fază în care extrema Lela a ratat singur cu portarul. De altfel, extremele nu au dat nicio satisfacție la Timișoara. A urmat o defilare a elevilor lui Pero Milosevic și o primă repriză încheiată cu 12-7, care prognoza neliniștea ce avea să se aștearnă peste jocul reșițenilor și în partea a doua a jocului.

Poli Timișoara a revenit și mai hotărâtă de la cabine să facă un meci mare și a produs emulația mult dorită în fața propriului public din sala Constantin Jude, grație și acestui umăr pus de un arbitraj care, personal, mi-a ridicat mari semne de întrebare încă de la primele faze ale acestui meci, interpretate de „fluierașii“ Șerbu și Vasilescu după criterii și regulamente numai de ei și, probabil, de gazde știute. Am văzut cu această ocazie un nou record mondial de joc pasiv dictat de cei doi purtători de ecuson FRH, după ce handbaliștii oaspeți numai ce ajunseseră la poarta adversarilor și au schimbat trei pase între ei! Rămâne halucinant, din perspectiva simplului spectator, să observi cum poate fi înclinată balanța în partidele din handbalul românesc de acești domni cu pretenții de arbitri.

[slickr-flickr search=”sets” set=”72157663566477934″]

Cert este că, lăsând la o parte acest aspect, vina pentru dezastrul de la Timișoara aparține exclusiv echipei reșițene și antrenorului ei, urmare a lipsei de viziune din teren, a spațiilor „de bulevard“ oferite la atacurile adversarilor, a ineficienței din fața porții Timișoarei, o defensivă HCAP depășită la toate capitolele, o echipă care a părut epuizată fizic, părăsită de vlagă, cu un fel de pase la portarul advers pe care Tibi Popovici și le-ar putea intitula aruncări, o criză profundă de inspirație și dorință de victorie. Nici măcar strigătele disperate ale fanilor din tribună „Treziți-vă! Luptați pentru noi!“ nu au avut niciun efect asupra handbaliștilor de ligă națională din team-ul reșițean.

La Timișoara, HC Adrian Petrea a deziluzionat iar afirmația vine după o serie de partide de excepție reușite de băieții lui Petrea în întâlniri cu echipe precum HC Odorhei, cu CSM București, cu Dinamo sau cu Steaua chiar dacă am cedat în ultimele întâlniri amintite, dar am făcut-o în meciuri în care ne-am bătut până în ultimul minut sau chiar ultima secundă și nu am cedat atât de clar și de trist în fața advesarilor. Partida, care a fost departe de ceea ce obișnuim să numim derby, s-a încheiat cu o diferență de 8 goluri în favoarea gazdelor din Timișoara, Poli – HC Adrian Petrea 24 – 16. Și dacă ne gândim preț de o secundă la cele 19 intervenții ale portarilor Shota Tevzadze și Andrei Drăghici, vom înțelege că scorul putea căpăta proporții nebănuite. De altfel la conferința de presă de la finalul întâlnirii de pe Bega, antrenorul Adrian Petrea avea să recunoască: „Este prima rușine pe care o trăiesc în cariera mea de antrenor!“

60 de minute în care HC Adrian Petrea a agonizat și pe care antrenorul și cei responsabili trebuie să le uite cât mai repede pentru o reconstrucție în primul rând mentală, în vederea meciului ce urmează în etapa următoare cu CSM Ploiești, la sala Polivalentă din Reșița. După această victorie CSU Politehnica Timișoara rămâne în continuare pe locul 5, la egalitate de puncte cu Steaua București, în vreme ce HC Adrian Petrea de pe locul 7 ar putea fi ajunsă din urmă de HC Minaur Baia Mare, în cazul în care băimărenii vor învinge echipa lui Aihan Omer, Dunărea Călărași, în ultima partidă din această etapă 24, a Ligii Naționale Masculine de Handbal.

Sergiu TABAN