Fosta senatoare ce i-a făcut pe cărășeni triști, demisionează din partidul care a propus-o ca și candidat pentru un loc în Camera Deputaților!

Fosta senatoare Cristina Anghel, candidată la un post de deputat din partea ALDE la alegerile parlamentare din toamna anului trecut, și-a anunțat ieri demisia din partidul condus de președințele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu.

„Astăzi am trimis și înregistrat la conducerea ALDE demisia mea din funcția de vicepreședinte al ALDE la nivel național și din partid”, a declarat, pentru Agerpres, Cristiana Anghel.

Potrivit sursei citate, fosta senatoare nu a dorit să comenteze motivul demisiei sale și nici nu a menționat dacă dorește în perioada imediat următoare să adere la o altă formațiune politică.

Cristina Anghel a devenit cunoscută după ce a făcut greva foamei timp de 70 de zile și ulterior a devenit parlamentar USL, fiind susținătoarea pensiilor speciale și legii grațierii.

Fosta senatoare a candidat fără succes la alegerile parlamentare din toamna acestui an pe lista ALDE din Caraș-Severin, ocupând primul loc pe lista liberal democraților la Camera Deputaților.

În timpul campanei electorale, Cristina Anghel a făcut mai multe gafe intrând în conflicte deschise pe rețelele sociale cu alegătorii cărășeni.

Fosta senatoare i-a făcut pe cărășeni oameni buni, dar triști. Sloganul acesteia „Cărășenii mei, oameni buni, dar triști”, a generat multă indignare în rândul orăvițenilor pe o rețea socială. Unul dintre ei i-a transmis și un mesaj de „bine” cu îndemnul „Plecați acasă”.

„Cu toată încrâncenarea mea de a nu intra în «mocirla» politică, azi am s-o fac, mânat doar de furia ce mi-a provocat-o titlul unui flyer găsit în cutia poștală şi în care o caracaleancă, «celebră » prin întregul ei comportament politic și nu numai, ni se adresează blajin: «Cărăşenilor mei … » Ei bine, Doamnă Cristiana-Irina Anghel, în ciuda maximei toleranțe de care poate fi capabil un cărăşan get beget, vă spun:  PLECAȚI ACASĂ!”, a fost mesajul transmis fostei senatoare de către orăvițeanul Ion Ogrin în timpul campaniei electorale.

John Gavrilescu

Băsescu: „Condamn explicit și categoric sistemul comunist din România”

Dragnea: „Vreau să ne ridicăm în picioare și să ținem un moment de reculegere în amintirea victimelor dictaturii comuniste și să ne cerem iertare României și românilor că nu am făcut acest gest până acum”

Din nefericire, pe cei doi, prezentul îi contrazice pentru că faptele lor sunt total inutile în fața ticăloșiei disponibile. Dacă faptele ajută ticăloșia să se mențina disponibilă atunci condamnarea comunismului și cererea de iertare devin o superbă inutilitate.

Pentru că:

„Partidul e-n toate
E-n cele ce sunt
………………………………..
E-n viața ce veșnic nu moare.” de George Lesnea

Ar fi trebuit, încă din decembrie 1989, să fi înlocuit partidul cu Dumnezeu în instituțiile statului, adică să urmăm calea adevărului, a integrității și să-l ajutam pe cel capabil de a suporta concurența să învingă și să ne conducă.

Partidul a rămas și după decembrie 1989, ca și înainte de decembrie 1989, în toate. Din păcate,  partidul este o grupare de oameni organizați piramidal cu avansarea membrilor de la baza spre vârful piramidei în funcție de interese, relații sau de banii cotizați. La fel sunt și instituțiile statului conduse de partidul respectiv, pentru că cel mai potrivit om pentru postul X dintr-o institutie a statului se-ntâmplă să fie exact un membru de partid, fiul, fiica, ginerele, nora, finul, fina, fratele sau sora vreunui șef din partid.

Asta înseamnă că ticăloșia este tot timpul prezentă, disponibilă și triumfătoare.

Nu trebuie să-ți ceri scuze celor umiliți de acest sistem pervers, șef Dragnea, nu trebuie să condamni explicit acest sistem pervers, șef Băsescu, trebuie pur și simplu să-l aruncați la groapa de gunoi a istoriei. Adică să reformați partidele, membrii de partid să promoveze doar prin contribuții proprii la îmbunătățirea condițiilor de trai ale membrilor societății și să scoateți din instituțiile statului membrii de partid.

Exemplu concret într-un caz real, azi: O Primărie emite un document care are în spate o „Hotărâre de Consiliu Local”, o avizare de secretar, care este jurist, și o punere în practică de către executiv, adică de primar. Acest document ajunge la o altă instituție a statului, ca exemplu, la „Cadastru și publicitate imobiliară”. Știti ce spun cei de la „Cadastru și publicitate imobiliară”…? „Vă primesc documentul doar atunci când este autentificat de notar”. Asta înseamnă că instituțiile statului nu au încredere una în alta, adică nu sunt performante și sunt capabile să încalce legea.

Eugen LUPU