După alegerile de anul trecut și după schimbarea Guvernului, foarte multă lume a avut așteptări și speranța părea să reînvie. Toți își spuneau în sinea lor, și nu numai, că s-a cam terminat cu favoritismele politice, cu sinecurile, cu angajările pe pile – pe baza culorii carnetului de partid, cu pensiile speciale, cu justiția nedreaptă, cu risipirea banului public etc.. În schimbul tuturor acestor metehne ale clasei politice post-decembriste ni se promitea o altfel de societate. Una bazată pe meritocrație, competență și alocarea tuturor fondurilor publice în urma unor analize de dezvoltare sustenabilă. Numai că de la vorbe la fapte este o cale anevoioasă, așa că, în afară de o comunicare excesivă și, uneori, puerilă și lipsită de substanță, nu s-a întâmplat mare lucru. Aceleași modalități de selecție a „specialiștilor”, singura diferență fiind culoarea carnetului de partid.

Nu am să insist pe acest aspect, deoarece nu va fi îndreptat nici peste 20 de ani. În schimb, am să mă opresc asupra alocării fondurilor bugetare pe criterii de dezvoltare sustenabilă. Cum zilele trecute Consiliul Județean Caraș-Severin urma să aloce UAT-urilor din județ banii proveniți din impozitul pe venit, în ședința ordinară a forului județean s-a produs o nefăcută. Un domn consilier județean exclus din PSD, acum identificat politic cu Pro România, a dat peste cap toată construcția bugetară propusă de președintele forului, Silviu Hurduzeu. Sanchi, acest domn a bătut cu pumnul în masă și le-a dat primarilor liberali de comune bani fără număr. Doar au suferit, săracii, trei ani din mandat. N-a contat niciun moment vreun argument legat de proiectele de dezvoltare aflate în diferite faze pentru anumite comunități. Ești primar pesedist? Trebuie să tăiem, boss! Așa a zis șefu`! Care șef? Cum, care șef? Șefu` pe care l-ați exilat, boșilor! Ce, credeați că o să scăpați nepedepsiți?! Bă, nu fiți nașpa, că vin alegerile și o să aibă și șefu` nevoie de noi…! Nu, bă, nu o să mai aibă, că se duce ambasador!

De partea cealaltă, a celor care ne-au promis o altă Românie, metehnele și comportamentul sunt similare cu ale foștilor. Aceeași nepăsare, același mod de abordare – lipsit de argumente de dezvoltare, principala preocupare fiind aceea de a le da o palmă celor care se află în fruntea comunităților și reprezintă ciuma roșie. Numai că, în unele comunități, cetățenii nu sunt vinovați de faptul că și-au ales un gospodar și nu un politruc. Ei n-au votat pentru culori politice, ci au votat pentru o viață mai bună. Pentru infrastructură rutieră, apă, canal, iluminat public, școli decente, dispensare, cămine culturale etc.. Ce vină au acești oameni? Se fac ei vinovați de conflictele voastre politice? Merită ei să sufere pentru a vă plăti voi polițele?

Concluzia este că reprezentanții sloganului #RomâniaNormală aveau șansa să arate că această sintagmă poate deveni realitate. Puteau să facă acel amendament și să împartă echitabil banii pentru fiecare comunitate. După nevoi, după criteriul priorităților investiționale, după numărul proiectelor aflate în derulare sau în curs de derulare și, de ce nu, după numărul de locuitori! Vi se pare corect ca o comună cu sub o mie de locuitori să primească un sfert din suma primită de municipiul reședință de județ? Sau o comună, tot cu sub o mie de locuitori, să primească aproape cât un oraș? Categoric nu este corect, însă vin alegerile locale și trebuie să cheltuim în preajma lor bani pe tot felul de cârpeli, zugrăveli ale realității, pentru că, nu-i așa, prosteala este transferabilă și transpartinică. Și mai mereu trebuie să existe un acar Păun… Nu-i așa, domnule Dinu?

John GAVRILESCU

Gafă de proporții a consilierului prezidențial Mădalina Pușcalău Dobrovolski, cea care i-a șoptit în cască președintelui Iohannis întrebarea pentru următorul referendum ce pare a fi organizat odată cu alegerile prezidențiale.

Intervenția președintelui de ieri de la Palatul Cotroceni a fost una ce s-a lăsat cu un lapsus din partea acestuia când a vorbit despre întrebările de la referendumul din 26 mai. Armata pesedistă de pe rețelele sociale susține că momentul penibil a fost posibil din cauza faptului că președintele nu ar ști bine întrebările de la referendumul convocat de el însuși. Nimic mai fals, președintele fiind cunoscut ca un bun orator și comunicator, eroarea fiind cauzată de faptul că Mădălina Pușcalău Dobrovolski, consiliera președintelui, a încurcat întrebările. Astfel, fosta prezentatoare TV i-a șoptit președintelui întrebarea pentru următorul referendum, ce se pare că va fi organizat cu ocazia alegerilor prezidențiale de la sfârșitul acestei toamne. Președintele a avut momentul de ezitare, întrucât el trăsese aer în piept pentru a rosti apăsat 9 litere, iar pesede conține doar 6, a explicat Rareș Bogdan pentru votanții lui naivi.

De asemenea, fostul jurnalist a promis că va reveni cu detalii după ce va solicita un contract din bani publici pentru a analiza la sânge această scăpare.

Interesantă este însă poziția lui Sică Mandolină, cel care are o altă explicație și anume faptul că președintele ar fi înțeles în cască să-i pese (doar) de eu’ lui (pesedeului), fapt ce ar fi demascat adevărata personalitate a președintelui. Spre deosebire de Rareș, Sică spune că va analiza problema la următorul festival de folk pentru amatori și-și va acorda corespunzător mandolina pentru a fi cât mai aproape de (ne)adevăr. Pe de altă parte, Cioloș dezvăluie și o altă fațetă a gafei dezvăluirii întrebării pentru referendumul viitor.

„Prin interzicerea PSD-ului, PNL-ul speră ca la alegerile parlamentare de anul viitor să se claseze și ei pe primul loc la un scrutin electoral, de la Revoluție-ncoace. Ne pare rău de ei, însă noi intenționăm să le luăm fața și să organizăm un festival de dans stradal, care, cu siguranță, va fi peste festivalul de folk pentru amatori ce l-a anunțat Sică Mandolină”, a declarat Cioloș pentru Epoch Times România, declarație preluată de ziare.com, podul.ro, comisarul.ro și distribuit masiv de influencerul Mădălina la Bot.

UPDATE: După declarația lui Cioloș, Sică Mandolină spune că nu-și face probleme, oferindu-se chiar să-i ajute pe cei de la USR + și, dacă va fi nevoie, Sică va fi prezent la festival cu bâta și având pregătit sloganul: „Cine nu sare, îi dau la picioare!”.

John GAVRILESCU

Este 8 Martie și poate abordarea jurnalistică ar trebui îndreptată către această importantă zi din viața noastră, a tuturor. Pentru că, nu-i așa, în existența noastră se află măcar o reprezentantă a sexului frumos. Însă zapping-ul din scroll-ul mouselui nu-mi permite acest privilegiu. Mai mult, majoritatea își va aduce astăzi aminte de acest lucru și m-aș înscrie într-o acțiune colectivă generală. Așadar, am să „filtrez” prin ochiul părerologului evenimentele din ultima perioadă.

Aș începe, dacă-mi permiteți, cu anunțul făcut de grupul PPE din Parlamentul European în ceea ce o privește pe Laura Codruța Kovesi. Politicienii de la Bruxelles au decis să o propună pe Kovesi la șefia Parchetului European. O decizie firească în urma voturilor din forul european. Este voința popularilor europeni și, ca-n orice troc politic, ea trebuie respectată. Numai că, aici, pe plaiurile mioritice, această victorie este clamată de către un partid politic ca fiind un triumf. Nici nu mai contează că cel care conducea formațiunea cu pricina, în urmă cu ceva vreme, spunea despre Kovesi aceleași lucruri pe care le spun adversarii ei. Când a fost numită la șefia DNA, șeful PNL – Sică Mandolină – mai că nu se dădea de ceasul morții la auzul nominalizării, nominalizare acceptată chiar de co-președintele USL de la acea vreme, Victor Ponta. Anii au trecut, Sică a ajuns președinte al PNL și a făcut și el o reevaluare doamnei Kovesi și și-a dat seama că a greșit atunci când o făcea în toate felurile pe la posturile tv naționale. Acum, din senin, fosta șefă DNA nu mai este ce a fost. Ea a devenit brusc mană cerească în dezbaterea electorală și, asemenea lui Geoană, PNL a învins! Evident că această susținere este una strict electorală și nu are absolut nimic cu esența acestei nominalizări. N-am să cad în capcana evoluției polemicilor dintre susținătorii și contestatarii fostului Procuror General (funcție pe care a deținut-o Kovesi la începutul carierei în lumea bună a justiției), în sensul de a mă pronunța în favoarea vreunei tabere. Pentru că, personal, consider că adevărul este undeva la mijloc și ambele tabere manipulează grosolan. Ceea ce mă intrigă într-un mod aproape enervant este faptul că nu reușim, ca societate, să ne depășim condiția în sensul de a veni cu lucruri palpabile și de a face o schimbare de paradigmă de la sintagma păguboasă de a capta atenția votanților prin lansarea de teme ce n-au legătură cu câștigarea alegerilor și accederea la guvernare. Din ’90 și până în zilele noastre am făcut același lucru mereu. L-am votat pe Iliescu și FSN-ul pentru că ne-au scăpat de Ceaușescu. L-am votat pe Constantinescu și ai lui țărăniști ca să scăpăm de Iliescu și ai lui comuniști. L-am readus pe Iliescu-n prim plan în 2000, pentru că ne-am dat seama că e rău cu răul, dar e mai rău fără el. Ne-am lecuit în 2004 crezând că Băsescu și Alianța DA sunt soluția salvatoare. După vreo 8 ani ne-am dat seama că ne-am înșelat amarnic. Sub pavăza unei alianțe gay – aș spune – în 2012 l-am redescoperit pe Arhimede din Siracuza și am strigat pentru prima dată „Evrika!” Da, am găsit soluția salvatoare! Ne-am scos, cel puțin până data viitoare. N-a fost să fie nici de data asta, bro. Ghinion, cum ar spune de fiecare dată primul schior al patriei. Iar toate aceste bâlbe legate de opțiunile noastre electorale pornite din dorința de a ne răzbuna pe actualii (sau foștii) ne-au adus în situația PSDragnea. Nici legat de asta nu doresc să fac nicio apreciere, pentru că atunci când vei citi aceste rânduri, dacă ești liberal, îmi vei spune că-s trompeta PSD, iar dacă ești pesedist, vei spune că-s acoperit.

Pentru a completa tabloul zugrăvit mai sus, tot zilele astea, mai precis ieri, Alianța PLUS a înfierat cu mânia aproape proletară faptul că aceasta nu a fost acceptată de către BEC. Niciunul din reprezentanții alianței cu pricina n-a spus cu subiect și predicat faptul că documentația depusă la BEC n-a conținut documentele solicitate în vederea înscrierii. Mai precis, cei doi co-președinți nu sunt în acte declarați președinții celor două formațiuni politice. Pe înțelesul tuturor, cei doi știau de la depunere că cererea va fi respinsă. Dar ce poate fi mai benefic electoral decât un cal troian? Cum poți compensa acțiunea electorală a lui Sică cu Kovesi? Simplu, victimizându-te și făcând din PSD un dușman de moarte, balaurul cu trei capete. Pentru că, nu-i așa, din declarațiile publice această respingere de înregistrare a alianței a fost zădărnicită de PSDragnea. Din punctul meu de vedere, aici este buba, deoarece această luptă avidă pentru imagine se duce pe partea dreaptă, iar celor care vor empatiza cu actorii Barna, Cioloș și Sică le va fi influențată opțiunea politică pe partea dreaptă. Niciodată un votant PSD nu se va lăsa copleșit de aceste victimizări. Iar dacă privim lucrurile per ansamblu, PSD-ul și-a luat măsuri de precauție. Pierderile din portofoliul lor vor fi preluate de către ALDE și, mai nou, Pro România. În cazul ăsta, PSD-ul chiar are trei căpățâni, aici incluzând și țeasta proprie.

Dar ce ne spune literatura de specialitate în privința manipulării? Când recurgi la astfel de situații? Ei bine, atunci când nu ai soluții cu privire la guvernarea efectivă a ceva (țară, comunitate etc). Adică măsuri concrete și comunicarea lor de așa manieră încât să poți capta atenția alegătorului ce a trecut prin etapele ce le-am enunțat mai devreme. Continuăm pe aceeași scară evolutivă. Vom vota cu mic cu mare, pe oricine, doar ca să scăpăm de PSDragnea. Dar dacă ei vor fi mai mulți decât noi? Ce ne facem atunci? Cine își va asuma eșecul? Politicienii? În niciun caz. Cei care vom suferi suntem tot noi. Și aici mă refer la suferința doctrinară. Că, de bine de rău, economic nu o ducem chiar așa prost sub pavăza PSDragnea. Și asta o simt profesorii, funcționarii din administrația locală și centrală, doctorii, unii pensionari și, cu puțin noroc, și părinții copiilor cu alocații mărite. Și mai ales cei care trăiesc din asta. Cine credeți că-și va mai aminti de Robert Sighiartău în momentul în care va avea în față buletinul de vot? Dar de Cioloș și Barna plângându-se pe la televiziunile dragi și „pretene”? Vă spun eu, nu suficienți încât să ne facem prea mari speranțe.

Notă: Dacă ai avut răbdare să parcurgi tot textul, nu-mi sări în cap că aș fi pesedist sau susținător cu simbrie a lui Dragnea, pentru că te înșeli amarnic. Uite-te puțin în jur, analizează, informează-te, cunoaște și detașează-te de orice ce ține de noțiunea de partizanat. Și dacă tot așa te simți, luptă până la ultima ta picătură de sânge ca să am dreptul să nu fiu de acord cu tine.

 John Gavrilescu

Ce moțiune de cenzură, ce manipulări ieftine cu grațieri și amnistii, ce Mălin Bot, ce poziționări prin Consiliul Europei, ce manifestări #rezist, când două zile de ninsoare au scos în evidență dezastrul în care țara asta se află! DOUĂ ZILE! Documentarele de pe History cu viața din Alaska sunt mici copii pe lângă imaginea lăsată de un cod portocaliu de ninsori. Lamentări, primari care dau vina pe cetățeni și viceversa, factori de decizie guvernamentali care ies cu declarații incendiare și apocaliptice la adresa celor care trebuiau să rezolve problemele iscate de idiotul ăsta de cod portocaliu ce ne-a prins nepregătiți. Doar eram în luna august, ce dracu!

Cam cum funcționează țara asta ne-am dat seama cu toții în zilele ce au trecut și par că nu se mai sfârșesc. Sunt aproape 80 de ore de când sunt localități în Caraș-Severin ce nu au energie electrică. Imaginea de prin orașe este una apocaliptică. Munți de zăpadă, parcări și alei mărginașe lipsite de acces, înfundate de zăpadă și sloiuri de gheață. Între timp, oficialii ies cu declarații ce frizează bunul simț și lipsa de responsabilitate. Mai toți dau vina pe cetățenii iresponsabili care nu ies din confortul zilnic să coboare din fotoliu, să pună mâna pe lopată și să „topească” zăpada instant. Bun, sunt de acord cu faptul că spiritul civic a dispărut gradual de la Revoluție-ncoace. Mare parte din vină o au cei care ne-au condus în ultimii 30 de ani, pentru că nu au dat o amendă pentru această lipsă civică ce am dobândit-o în trecut și care ne-a fost inoculată ca fiind ceva ce ține de odiosul regim comunist. Totul, în schimbul unor amărâte de voturi. Numai că, astfel de comportamente ne-au adus în momentul în care suntem. Iar faptul că Divinitatea ne-a scutit de ierni serioase în ultimii ani i-a cam prins pe nepregătite pe mulți. Ca să nu zic pe toți. Autoritățile ridică din umeri și dau vina pe iarnă! Doar iarna nu e ca vara, după cum spune un dicton al unui clasic în viață. De parcă noi am fi acum în luna august și peste noi a dat urgia. Nu eram pregătiți pentru asta. Ne așteptam la caniculă și uite că a nins. Până ne-am scos noi „hainele” de iarnă, încă mirosind a naftalină, ne-am trezit în situația actuală. Ce puteam face?! Singura soluție e să ne lamentăm și să dăm vina pe Dumnezeu, că nu ne-a mai lăsat și el până la primăvară ca să ne pregătim.

Singurul lucru ce ne-a mai rămas neatins în toți anii ăștia, de la Revoluție-ncoace, este umorul. E la fel de sarcastic și sursele de inspirație sunt vizibile de la prima atingere a iconiței Facebook. În rest, în materie de evoluție și competență, nu s-a schimbat nimic. Dimpotrivă! Am regresat. Și nu trebuie să fii analist politic sau nu știu ce cunoscător al vieții sociale românești în întregul ei, ci e suficient să mergi într-un magazin de electrice și să cumperi un ștecher și ai să constați că e de cea mai proastă calitate posibilă. Contrastul este și mai vizibil pentru cei care pot face comparații. Și aici mă refer la o altă perioadă.

Revenind la situația creată în ultimele 72 de ore de la codul portocaliu de ninsoare… nu putem decât să fim revoltați. Această „extraordinară” societate comercială de distribuție a energiei electrice și-a dovedit cu vârf și îndesat „competențele”. Nici măcar nu au decența să răspundă în timp util la serviciul de deranjamente. Nu știu cât trebuie să aștepți ca să poți intra în legătură cu un operator, care n-are nicio treabă cu breasla, pentru că după jumătate de oră de „roboțeală”, pe două voci, m-am plictisit să tot ascult cât sunt ei de frumoși și deștepți. Doar îi recomandă vocea și talentul. Cu furnizarea de energie electrică n-au nicio taină. „Până la ora 17.00, avaria va fi rezolvată!”. Poate au dreptate, pentru că nu spun și ziua în care va fi acel magic număr 17. Așteptăm să vină primăvara, să se topească zăpada, să înflorească firele de curent, să cânte cucul, privighetoarea…

În contrast cu toată situația creată, citim comunicate de presă cât de deștepți și frumoși sunt toți. Cei de la pseudo-societatea de distribuție a energiei electrice, cum își dau ei sufletul pe teren și cum își sacrifică ei existența pentru ca noi să avem tot confortul, aleșii locali, cum depun ei tot efortul să ne scape de nenorocirea ce s-a abătut asupra noastră, iar unii dintre noi luăm cu agresivitate tastatura device-ului pe care-l mânuim cu atâta acuratețe și uităm că prima grija a străbunilor noștri, mai ales iarna, era să pună mâna pe lopată și nu să-și verse năduful, de cele mai multe ori motivat, pe rețelele sociale. Să-i lăsăm pe cei responsabili în pace, deoarece vin sărbătorile și pentru ei și să nu-i prindă nepregătiți, zic…

John GAVRILESCU

Referendumul a trecut! Analizând la rece acțiunea, observăm că unii își arogă toate drepturile privind eșecul acestui demers. Dar haideți să disecăm la rece ce factori au intervenit în tot acest proces electoral.

În primul rând, cei care spun că este o victorie a celor care au îndemnat votanții să stea acasă fac o mare greșeală. La vot s-au prezentat aproape 21% din totalul de cetățeni înscriși pe listele electorale. Luând ca bază procentul de participare la vot la alegerile parlamentare, care se situează în jurul numărului 45, de fapt, doar 25% au boicotat acest referendum. Din generozitate n-am să iau ca bază de calcul alegerile europarlamentare, unde procentul de participare la vot abia atinge 30. Spun asta pentru că acest referendum n-a avut nicio miză reală. Totul a fost o manipulare ieftină și aici mă refer la cei care au militat pentru boicot și o distragere a atenției de la agenda publică actuală, mai precis de la cei care guvernează țara. Cei care consideră invalidarea referendumului un succes pentru popor și folosesc procentajul de 80% ca fiind unul real al celor care nu s-au prezentat, punându-i în calculul aritmetic al procentului de neparticipare, manipulează din nou. Aritmetic și statistic, 30% este procentajul celor care merg la vot, indiferent de alegeri.

Deci avem un procentaj de aproximativ 10% care a boicotat acest referendum. Repet, o temă neactuală în contextul vremurilor pe care le trăim. Cauzele sunt multiple și unele dintre ele vor contribui esențial la „bunul” mers al societății noastre. Consider că, prin îndemnul la boicot, o mare masă de votanți va alege și pe viitor să nu participe la diverse scrutinuri electorale, considerând că părerea lor nu va conta în niciun fel. Și atunci cine va avea de câștigat? Evident cei care sunt mai bine organizați. Cu o medie de 40% de participare la scrutinurile viitoare, cel care va alege teme bine argumentate sociologic va avea de câștigat. Și, din punctul meu de vedere, aceștia nu vor fi cei de pe malul drept al politicii dâmbovițene. În primul rând pentru că dreapta românească este divizată. PNL, USR, Platfoma 100 își împart o bucățică prea mică. Să luam în calcul faptul că, până în douăzeci douăzeci, PSD-ul nu va mai fi reprezentat de Dracnea&Co. și teme de campanie vor fi: mărirea salariilor cadrelor didactice, funcționarilor publici, personalului medical, mărirea pensiilor etc..

Tot ca scenariu, să admitem că guvernarea din 2020 va fi una de dreapta, luată cu câteva luni înainte de scrutinul parlamentar. Cu un PR bun, într-un context favorabil, cred că nu e greu să anticipați cine va câștiga din nou alegerile.

Am recurs la acest scenariu pentru că el a fost posibil în 2016 și-n direcția în care merg lucrurile acum nu este imposibil să se repete. Iar referendumul a fost doar o unealtă pentru Opoziție de a face aceleași greșeli. Singura noastră șansă de a scapă de PSD vreo 4, 8 ani de la guvernare este trezirea electoratului latent care doarme pe el de ani buni. Sociologic, poate motivat. Însă ce a făcut o parte din opoziție la acest referendum? A îndemnat electoratul activ să stea acasă. Asta însemnând că cei activi vor îngroșa rândurile celor inactivi. Consider că era un moment oportun ca îndemnul să fie unul de participare, chiar dacă referendumul trecea. Era un exercițiu prielnic pentru bătăliile electorale viitoare. Cum vei putea tu ca partid să motivezi electoratul să iasă la vot și să nu voteze PSD-ul fără Dragnea și Dancilă? Ce le vei spune? „Ajutați-ne și pe noi să prindem ciolanul puterii ca să ne umplem cămările”? Mă îndoiesc…

Cea mai șifonată din această acțiune a ieșit fără îndoială Biserica, cea care s-a implicat peste puterile sale în acest referendum. Ca și-n cazul politicienilor, mai marii Bisericii sunt depășiți de faza în care societatea se află în momentul de față. Opulența, ignoranța față de adevăratele probleme, ipocrizia și cocoțarea pe piedestalul mândriei sunt doar câțiva dintre factorii prin care Biserica și-a diminuat semnificativ încrederea în rândul adepților săi. Frica de Dumnezeu nu mai constituie un mod de a-l face pe credincios să-și pună întrebări existențiale în această zonă. Pentru că puterea exemplului a luat altă formă și ea pune la îndoială orice paradigmă biblică. Dacă ei fac, noi de ce n-am face pentru că, până la urmă, și pe noi ne va ierta Cel de Sus, precum îi iartă și pe ei. Fără o reevaluare a valorilor creștine exprimate prin puterea exemplului de către cei care reprezintă Biserica, șansa ca un cuplu homosexual să poată adopta un copil este tot mai mare.

John Gavrilescu

Ultima filă de istorie a regalității românești a fost scrisă sâmbătă, o dată cu înmormântarea ultimului monarh al României, Regele Mihai Întâiul. De când și-a dat ultima suflare, în 5 decembrie, am devenit brusc un popor iubitor de coroană și ne-am manifestat ca niște ființe ce l-au iubit pe rege cu toată ființa noastră. Am mai dovedit, încă o dată, dacă mai era nevoie, că suntem de-a dreptul fascinanți atunci când vine vorba de personalități trecute în neființă. Am auzit în ultimele zile că moartea ultimului rege al României ar fi momentul zero al existenței noastre ca și popor. Chiar duminică, la mitingurile desfășurate sub haștagul rezist, câțiva intervievați, a căror față nu a fost arătată pe ecranele televizoarelor, au lăsat să se înțeleagă că dimensiunea protestelor va avea o altă conotație, punctul zero al unui nou început. Bun, de acord, însă cu cine vom restarta societatea? Vom importa politicieni din afară, medici din Orientul Mijlociu, profesori de la Harvard, Oxford, polițiști din Anglia, judecători și procurori din State, jurnaliști din Franța etc.? Și, asta, pentru că noi vom rămâne aceiași, fără putere de tăgadă, adică nu avem cum să ne schimbăm peste noapte, pentru că nu avem cum, numeric vorbim, să schimbăm societatea din temelia ei. Pentru astfel de schimbări e nevoie de timp, de modele de viață, care să ne inspire și să ne insufle credința că merită să-i urmăm, și, în cele din urmă, să ne schimbăm cu toții.

Din nefericire nu mai prea avem modele, unul dintre ele, Regele Mihai Întâiul s-a dus la cele veșnice, iar istoria ne-a demonstrat că nu l-am prețuit decât în cele 3 zile de doliu sau în cele 10 zile de când i-a fost anunțată trecerea în neființă. Timp de aproape 28 de ani am răspândit tot felul de povești de cancan despre Majestatea Sa. S-au spus despre regalitate multe lucruri. Multe adevărate și, și mai multe, total neadevărate. A-ți fi declarat simpatia pentru regalitate, în perioada de după ’90, era ca și cum ai fi acceptat de bună voie să te auto stigmatizezi. Să sari direct într-o groapă cu lei. De bună voie! Cu cine să fi discutat la vremea respectivă că regele a fost obligat să abdice și actul în sine este un abuz și că acesta contravine Constituției de la 1923. Practic, timp de 42 de ani Guvernul comunist a funcționat ilegal, iar la Revoluție, firesc era să revenim la Constituția din 1923 și, implicit, să-i dăm Cezarului ce era al Cezarului. Însă, acum este tardiv și totul este doar o discuție inutilă și fără reparații sau rescriere a istoriei. Cel mai important lucru acum este să luăm ceea ce am deprins din funeraliile Regelui. Am aflat cu toții că Regele Mihai Întâiul a plecat cu mâinile goale în ’47 și că-n tot acest timp a muncit ca un om de rând pentru a-și întreține familia. În tot acest timp, Majestatea Sa nu a nutrit sentimente de răzbunare pentru ce-i care i-au făcut felul. Nici măcar pentru ce-i care l-au izgonit din țară după revoluție, ca pe un infractor. Și-a păstrat decența, și-a urmat educația și ne-a dat o lecție la toți, cu precădere după ce a trecut la cele veșnice. Am văzut cu toții bunătatea Majestății Sale, caracterul și comportamentul dat de sângele albastru. Toate acestea au fost dobândite în timp, prin educație, și ne-a fost demonstrat, în zilele ce au trecut,faptul că prin Regalitatea se poate înțelege și vedea și adevărata valoare a ei. Monarhia, prin definiție, își educă viitorii regenți în cele mai stricte și performante sisteme de educație. Prinții caselor regale erau educați și formați pentru a fi conducători de state. Derapajele unei case regale, în epoca modernă, au fost destul de rare, iar nenorocul nostru a fost acela că am fost intoxicați cu tot felul de informații distorsionate și unele chiar și neadevărate. Avantajul monarhiei era acela că la cârma unui stat accedea o persoană școlită pentru a administra treburile unei țări. Nu impostori, nu parveniți, nu indivizi fără frică de Dumnezeu. Desigur, au existat și excepții, discuția fiind însă una amplă și de lungă durată ca și timp. Însă, putem noi să o inițiem, cei care am fost conducători sau partizani ai vreunei părți după felul în care au fost administrate treburile și nevoile acestei țări în ultimii 28 de ani? Personal, consider că nu.

În concluzie, începând de astăzi, ne vom vedea de treburile noastre, vom continua să șpăguim acolo unde treburile așa merg, vom continua să ne poziționăm în funcție de interesele noastre personale imediate și, ce e mai grav, ne vom uita și ultima filă de istorie a regalității românești, scrisă în ultimele zile, cu o nonșalanță demnă de invidiat de către cei mai spășiți politicieni ce vor intra într-o campanie electorală. Ne vom lăsa în continuare manipulați de bufonii zilei, vom spera într-o viață mai bună, vom visa în continuare la o societate idealistă, dar efemeră, și nu vom învăța niciodată nimic, nici măcar din propriile noastre greșeli. Iar răspunsul l-a dat un copil în timpul funeraliilor, care, întrebat de un reporter Pro Tv ce anume a înțeles el din procesiunea înmormântării, acesta a răspuns: Regele s-a dus şi am rămas cu comuniştii. Nu știu, neapărat, dacă am rămas cu comuniștii, dar, cu siguranță, am certitudinea că regele s-a dus și noi am rămas cu bufonii …

John GAVRILESCU