Pământul nu este al oamenilor, călători prin timp și spațiu, fără mijloc de transport, cu un bilet de favoare… Mulți vin și pleacă într-o viață, fără să transmită ceva și fără sa sfințească locul pe care se așează.

Când trecerea este neînsemnată atunci de ce să mai călătorești prin timp și spațiu?

Mulți, în scurta lor trecere pe pământ, pășesc cu convingerea cale aparține și ce nu au creat. Cumpără bucăți din planeta Pământ, le vând sau le modifică așa cum consideră că le stă bine, doar pentru ei.

Preocuparea pentru lucrurile lipsite de importanță înseamnă lipsă de valoare.

Să revenim la pământ. Oamenii vin de undeva, îmbracă o formă materială după care încep să împartă pământul. Primul lucru pe care-l fac este să întindă garduri în jurul lor.Unii pun garduri în jurul lor la zeci de metri, alții la zeci de kilometri, alții la mii de kilometri…Nu ai voie să intri în perimetrul închis de garduri. În acest perimetru pot fi munți, câmpii, păduri, râuri…construite de natură, nu de om. Dar și alți oameni, idei, întâmplări care se petrec în realitate și de care nu pot beneficia toți care sunt dependenți de ele.

Cum o fi intrat în posesie primul proprietar de pământ ? De la cine l-o fi cumpărat și cum l-o fi plătit?

Războiul este un conflict străin pentru cei care participă direct și satisfacerea poftelor fără negociere pentru cei care stau în umbră și profită. Majoritatea oamenilor sunt târâți într-o luptă inegala și nejustificată din punctul lor de vedere. Acești oameni, dacă se întâmplă ca acest conflict să nu fie al lor, pleacă în fugă. Numai că au în față gardurile altor oameni, care se cred stăpâni peste ceva construit de natură. Și nu pot să se îndepărteze de război.

Să te naști pe planeta Terra, numită și Pământ, și să nu poți fi liber să te deplasezi peste toată suprafața sa?!

De ce nu i-a împărțit Creatorul pe oameni în două:

Cei care pun garduri pe pământ și când își încheie misiunea deasupra pământului să ajungă să aibă însușiri comune cu pământul, să-i accepte și să-i includă în structura sa pământul și acolo să rămână cu totul, pentru totdeauna.

Cei care nu sunt interesați de garduri, doar de ascensiunea spiritului, și care după ce-și încheie misiunea pe planeta Terra, numită și Pământ, să-și continue călătoria prin timp și spațiu.

Eugen LUPU