Organizația PER Reșița a vizitat, vineri 4 septembrie 2020, padocul asociației Lăbuțe Prietenoase din Moniom. Cu această ocazie, cățelușii prietenoși, la propriu, s-au bucurat de afecțiunea oferită de membrii echipei PER, dar și de hrana primită.

„Locația este una minunată, în pădure și dispune de un spațiu generos care trebuie împrejmuit pentru protecția animalelor. Este necesară construcția mai multor cuști având în vedere că iarna se apropie iar câinii preluați de asociație sunt tot mai numeroși, în prezent la adăpost se află 60 de căței.

De îngrijirea acestor suflete abandonate se ocupă cinci doamne cu inițiativă care au pus bazele acestui așezământ. Doamnele sunt într-o continuă acțiune: „În fiecare dimineață, în drum spre lucru, hrănesc cățelele cu pui pentru a le monitoriza și a mă apropia de ele pentru ca ulterior să le putem prinde și aduce în adăpost.”, ne-a povestit o doamnă cu suflet mare.

Zilnic monitorizează câinii abandonați, îi prind cu ajutorul autorităților, dar contra cost, îi sterilizează, vaccinează și deparazitează, toate aceste costuri sunt suportate din banii personali, din puținele donații și din banii împrumutați de la cunoscuți.

Echipa PER Reșița, cu sprijinul Organizației PER Caraș-Severin, va iniția un proiect prin care să atragă voluntarii și fondurile necesare pentru susținerea O.N.G.-urilor cu astfel de inițiative.

Până ce proiectul va fi elaborat, vom susține Asociația Lăbuțe Prietenoase cu donații în contururile de mai jos, donații la care invităm toți prietenii să ni se alăture.

Asociația Lăbuțe Prietenoase

Cui 42428410

Cont euro: RO84BTRLEURCRT0541038801

Cont lei: RO37BTRLRONCRT0541038801”,  a declarat Gabriela Smarandache, candidat PER la Consiliul Județean Caraș-Severin.

Lorena POENARU

Dezbaterile legate de activitatea organizației care veghează binele naturii virgine –  WWF au făcut obiectul numeroaselor articole, iar dacă în presa românească au apărut fărâme de rostiri la adresa acestu ONG de respirație mondială, în presa națională acest subiect a fost tratat inclusiv în filme documentare dezbătute ulterior chiar în instanță! Cât de influent, de penetrant și de periculos poate fi acest WWF, atunci când își simte atacate interesele, ei bine, acest subiect merită cu adevărat dezbătut. Iar ca jurnalist ai rolul și de ce nu, obligația de a urmări și a pune pe tapet adevărul din toate unghiurile posibile. Campaniile media care pun în prim plan salvarea ursului Panda și a altor animale, oferind acea emoție necesară captării publicului slab de îngeri, nu au decât rolul de a te face să spui: „De ce ne legăm de bietele animale? Ce avem cu ele săracele?“ uitând că sălbăticirea dusă la extrem scoate din ecuație habitatul uman! Iar dacă acest lucru a fost posibil în alte zone de pe glob, vezi cazul Indiei unde WWF a reușit popularea cu animale în dauna oamenilor, în Africa unde 14 milioane de oameni au fost relocaţi împotriva voinţei lor, pentru a face loc animalelor sălbatice, atunci de ce să nu admitem că lucrurile se pot petrece întocmai și într-un județ precum Caraș-Severin-ul, unde WWF își desfășoară activitatea cu tot mai mult curaj, pe zi ce trece? Să lăsăm locul urșilor iar noi să ne căutăm de treabă pe alte meleaguri, unde avem permisiunea WWF-ului de a coabita?

WWF se teme de repercursiunile unor anchete jurnalistice și atacă orice încercare de analiză a subiectului?

Pentru a înțelege mai bine ceea ce ne spun colegii jurnaliști de afară, ar trebui să urmărim o serie de materiale, bine documentate despre ceea ce se întâmplă în spatele ușilor închise ale WWF-ului. Unul din materialele de referință îl reprezintă documentarul realizat de germanul Wielfried Huismann: WWF şi industria – pactul cu panda. http://www.youtube.com/watch?v=G99TTShenys

În iunie 2011, postul de televiziune german ARD a difuzat un documentar intitulat „Tăcerea urşilor panda: ceea ce WWF nu spune”. Producătorul de film, Wilfried Huismann, a publicat, de asemenea, o carte despre WWF: „Schwarzbuch WWF. Dunkle Geschäfte im Zeichen des Panda“, în traducere „Cartea neagră a WWF: afaceri dubioase sub simbolul ursului panda”.

Reacţia WWF la critici a fost cel puțin interesantă interesantă. WWF a realizat o „verificare faptică“ pe site-ul său. Huisman a răspuns la verificarea faptică a WWF pe propriul site. WWF a obţinut, de asemenea, trei ordine de interdicţie la Tribunalul Districtual din Köln, împiedicând redifuzarea unor părţi ale filmului. Un jurnal (lung) al comunicărilor WWF din Germania despre filmul şi cartea lui Huisman se găsesc aici.

„Este puţin probabil ca orice altă organizaţie caritabilă care depinde de sprijinul public să acţioneze cu o asemenea responsabilitate redusă şi într-o astfel de discreţie precum WWF…. Este mai uşor să pătrunzi în CIA. Iar atunci când WWF a avut un comportament jenant, a recurs la un control al pagubelor şi muşamalizări de tipul celor la care ne-am putea aştepta de la o companie ale cărei produse au adus un prejudiciu consumatorilor şi mediului”.

Raymond Bonner, jurnalist câştigător al Premiului Pulitzer, a scris acest lucru în cartea sa din 1994, „La mâna omului – pericol şi speranţă pentru natura sălbatică din Africa”. Acesta a scris despre WWF în perioada în care Charles de Haes era Director General Internaţional (1975 – 1993). S-a schimbat WWF de atunci?

În 25 mai 2012, Süddeutsche Zeitung a publicat o recenzie a cărţii lui Huisman, care este tradusă în întregime mai jos. WWF a reacţionat la articol printr-o postare pe site-ul său cu răspunsuri către jurnalist, care nu au fost publicate în articol. Întrebările erau, potrivit jurnalistului Lars Langenau, destinate unui viitor articol despre încercările WWF de a împiedica publicarea cărţii şi a filmului lui Huisman. WWF a angajat un „avocat specializat în mass-media foarte scump” şi „foloseşte metode care sunt până acum unice în istoria mass-media din Germania”, a scris Langenau într-un comentariu la articolul său din Süddeutsche Zeitung.

Critici aduse organizaţiei de mediu WWF: latura întunecată a ursului panda

Scris de jurnalistul Lars Langenau, în publicația Süddeutsche Zeitung, 28 mai 2012

Fondul Mondial pentru Natură se descrie ca fiind un salvator al animalelor sălbatice. „Cartea neagră a WWF” afectează imaginea curată a organizaţiei de mediu. Cinci exemple de practici de afaceri discutabile – de la vânători de animale mari la întâlniri cu giganţii de inginerie genetică precum Monsanto.

Dacă WWF ar face ce ar dori, probabil că această carte nu ar apărea niciodată. Acesta a apelat la tribunal pentru a cere ca anumite afirmaţii să nu fie făcute. Organizaţia de mediu cu log-ul ursului panda încearcă să oprească „Cartea neagră a WWF: afaceri dubioase sub simbolul ursului panda” (Gütersloher Verlagshaus, 19,99 Euro).

Nu s-a pronunţat încă o sentinţă, însă WWF a obţinut deja o victorie parţială. Aproape toate principalele librării online au scos cartea din gama lor, după o presiune masivă exercitată de avocaţii acestei puternice organizaţii. De fapt, aceasta poate fi doar comandată direct de pe www.randomhouse.de. Din cele 10.000 de copii, doar puţin peste jumătate au fost vândute.

Este evident faptul că WWF se teme de repercusiunile acestei publicări. Se pare că există o latură întunecată a ursului panda, un brand care inspiră încredere şi pe care companiile îl folosesc pentru a-şi face publicitate: reprezintă o asociere cu natura şi oferă clienţilor sentimentul de a face bine în termeni concreţi. „Sustenabilitatea a devenit un cuvânt magic de miliarde de dolari”, spune Wilfried Huisman.

Jurnalistul, regizorul şi autorul a făcut cercetări de-a lungul mai multor ani, mai întâi pentru filmul său „Pact cu panda”, iar acum pentru „Cartea neagră”. El a călătorit în Argentina, Chile, India, Nepal, Indonezia, SUA, Elveția – iar constatările sale sunt dezamăgitoare. În „topul celor mai importante organizaţii de conservare”, nu totul este ceea ce pare.

Spre deosebire de multe organizaţii de mediu, cum ar fi Greenpeace, WWF nu este agresiv, ci vrea să „îmbrăţişeze” industria – şi astfel să schimbe comportamentul chiar şi a celor mai controversate corporaţii. O tactică controversată chiar şi în cadrul organizaţiei. Spre deosebire de alte organizaţii de mediu, WWF primeşte donaţii din partea industriei. Unde este independenţa? Cei ce citesc această carte au cel puţin îndoieli faţă de afirmaţiile contrare ale WWF.

Întoarcerea vânătorilor de animale mari

Campaniile WWF sunt în primul rând pentru animale mari, carismatice – adesea tigri, balene, urşi polari, elefanţi. În mod ironic, regele Spaniei a ţinut capul de afiş al ziarelor atunci când a suferit o fractură de şold în timpul unei vânători de elefanţi în Botswana. Juan Carlos este preşedintele onorific al WWF Spania şi un vânător de animale mari – cu acest hobby este departe de a fi singurul în conducerea WWF.

Prinţul Filip al Marii Britanii, fost preşedinte al WWF, a ucis cel puţin un tigru. În Parcul Kavango-Zambezi, proiectat şi finanţat de WWF, sezonul de vânătoare este deschis. „Africa sălbatică”, scrie Huisman, „aparţine din nou vânătorilor albi de animale mari şi companiilor de vânătoare din vest. Este aproape la fel de bine ca niciodată.”

Câştigătorul premiului Grimme, de trei ori, descrie asocierea primului preşedinte al WWF, Prinţul Bernhard al Olandei, cu regimul de apartheid. Huisman dezvăluie afaceri personale între cel puternic şi WWF, în Juntas sau în afaceri cu petrol.

El arată cum a fost susţinut WWF de o „alianţă de bani şi nobili de sânge” în secretul „Club 1001” – o „Reţea a băieţilor bătrâni” cu nume precum Henry Ford, Baron von Thyssen, Aga Khan, Juan Antonia Samaranch Alfred Heineken, Berthold Beitz, Friedrich Karl Flick, precum şi criminali de război şi terorişti de stat ca Mobutu Sese Seko.

În Cartea Junglei din Disneyland

Pe pământ există încă 4.000 de tigri sălbatici. WWF a creat o campanie tematică apocaliptică, folosind imagini cu tigri şi donaţii pentru „Salvaţi tigrul”. Aproximativ 100 de tigri trăiesc în Parcul Național Kanha din India. Un safari acolo costă sub 10.000 dolari. Partener premium al agenţilor de voiaj: WWF. În prezent, 155 de jeepuri şi alţi operatori parcurg parcul în fiecare zi. Dar ce legătură are acest lucru cu conservarea?

Pentru a face loc Parcului Naţional, sute de mii de indigeni şi-au pierdut casele, chiar dacă au trăit acolo timp de secole cu tigrii. WWF India a forţat autorităţile să accelereze relocarea în masă cu ajutorul unei hotărâri judecătoreşti. Acum, aproape un milion de indigeni trebuie să fie relocaţi, deoarece sunt create noi rezerve, iar cele vechi sunt extinse, scrie autorul.

Un motto care se aplică și în altă parte. „Numai în Africa, 14 milioane de oameni au fost relocaţi împotriva voinţei lor, pentru a face loc animalelor sălbatice”, scrie Huisman. De la început, WWF a văzut protecţia mediului ca un fel de continuare a colonialismului prin alte mijloace.

„Evacuarea este un capitol foarte întunecat al conservării”, spune un purtător de cuvânt al WWF în Süddeutsche Zeitung. Dar el adaugă că „WWF a învăţat şi cu mult timp în urmă a respins relocarea forţată”. Cu toate acestea, Huisman a dovedit că realitatea este diferită.

Panda şi somonul

WWF lucrează şi cu Marine Harvest din Norvegia. Principalul proprietar: John Frederiksen, investitor financiar, proprietar al celei mai mari flote de vase petroliere din lume, lider de piaţă pentru platformele petroliere şi omul care are în mâinile sale o treime din producţia mondială de somon.

Compania lui Frederiksen creşte somon în Norvegia şi în largul coastelor chiliene. În Chile, peştii sunt ţinuţi în cuşti uriaşe şi primesc atâtea antibiotice încât Huisman îi numeşte „farmacii plutitoare”.

Sustenabilitatea este imposibilă pentru producţia de somon. „Pentru a produce un kilogram de somon, patru-şase kilograme de peşti sălbatici sunt ucişi” şi transformaţi în alimente pentru peşti, scrie Huisman. Marine Harvest este un „monstru cu capul lui Janus”, care apare verde şi transparent în Norvegia, dar în Chile distruge ecologia marină şi vieţile oamenilor.

Cu toate acestea, în 2008 compania şi WWF au încheiat un contract de parteneriat.

Disputa privind uleiul de palmier

Uleiul de palmier se găseşte în mulţi detergenţi şi produse cosmetice. În realitate, folosirea acestui ulei valoros a început atunci când europenii l-au descoperit ca pe o energie „regenerabilă” pe bază de plante. În Kalimantan, partea indoneziană din Borneo, pădurile sunt tăiate – odată pentru producţia de lemn, astăzi pentru a crea plantaţii de palmieri.

Huisman critică WWF pentru negocierea succesului, atunci când Wilmar, cea mai mare companie producătoare de ulei de palmier din lume, poate să taie 300.000 de hectare de păduri – şi, în schimb, lasă aproximativ două procente din zonă ca arie protejată. În plus, WWF stabileşte cu Unilever, Bayer şi HSBC Bank, într-un act de autoreglementare, distribuirea de certificate de sustenabilitate – ceea ce legitimează tăierea pădurilor, cu condiţia ca acestea să nu fie protejate.

Dar au mai rămas puţine păduri. De asemenea, pentru că nimeni nu verifică dacă companiile respectă standardele, alte organizaţii de mediu s-au retras imediat. WWF ne asigură că participă numai la prevenirea „a ceea ce este mai rău”. Dar unde este succesul? Un activist local concluzionează: „WWF spală păcatele de mediu ale industriei – şi primeşte bani în schimb.”

Dezbateri cu Monsanto

Jason Clay, vicepreşedinte al WWF-US, a stabilit cele mai importante parteneriate industriale pentru organizaţia de mediu. El reprezintă WWF la o organizaţie de lobby pentru companiile de agrotehnologie Cargill şi Monsanto – şi este un campion al ingineriei genetice.

Încă o dată, aceştia dezbat acordarea de etichete de sustenabilitate în comun. WWF oferă industriei controversate o imagine verde şi progresivă, potrivit lui Huisman. „Aceste etichete nu sunt un panaceu, ele stabilesc standarde minime, iar adesea cele ale etichetelor ecologice sunt mai mari”, spune purtătorul de cuvânt al WWF. Dar nu este de ajuns, atunci când el insinuează că  întotdeauna se dovedeşte că toate greutăţile lumii au fost responsabilitatea WWF. El nu face acest lucru.

Cartea lui ridică semne de întrebare. Multe semne de întrebări. De la WWF ne aşteptăm să primim răspunsuri – nu scuze sau procese costisitoare.

http://www.sueddeutsche.de/wissen/schwarzbuch-wwf-die-dunkle-seite-des-panda-1.1366518

http://www.redd-monitor.org/2012/05/29/wwf-scandal-part-4-the-dark-side-of-the-panda/

Însă despre percepția pe care o au și alți colegi jurnaliști de pe glob despre WWF și semnele de întrebare pe care le ridică articolele acestora, într-o viitoare abordare a subiectului, aici la Reper 24.

Sergiu TABAN

Primăria Orașului Oravița invită reprezentanții autorităților și instituțiilor publice, ai societății civile, ONG-urilor, companiilor private, mass-media, precum și publicul interesat, la consultarea publică privind Planul de Mobilitate Urbană Durabilă pentru Orașul Oravița, miercuri, 25 octombrie a.c., ora 11.00, la sediul instituției de pe str. 1 Decembrie 1918, nr. 60.

Planul de Mobilitate Urbană Durabilă (P.M.U.D.) este în plină desfășurare la instituția administrativă din orașul din Valea Carașului, instrument de planificare strategică teritorială, prin care sunt corelate dezvoltarea teritorială a Orașului Oravița cu nevoile de mobilitate și transport ale persoanelor, bunurilor și mărfurilor.

Documentul supus spre dezbatere publică este unul de importanță majoră pentru Programul Operațional Regional 2014 – 2020, Axa Prioritară 3, Sprijinirea tranziției către o economie cu emisii de carbon reduse, Prioritate de Investiții (PI) – 3.2, Promovarea strategilor de reducere a emisiilor de carbon pentru toate tipurile de teritoriu, în particular zonele urbane, inclusiv promovarea planurilor sustenabile de mobilitate urbană și a unor măsuri relevante pentru atenuarea adaptărilor.

Conform ghidurilor de realizare a P.M.U.D., elaborarea acestui document strategic prezintă particularitatea integrării procesului participativ în care se ține seama de recomandările părților interesate (incluzând cetățeni, instituții publice, organizații din societatea civilă, companii private etc.).

În acest context, în data de 25 octombrie 2017, ora 11.00, la sediul Primăriei Oravița, str. 1 Decembrie 1918, nr. 60 va avea loc consultarea largă cu scopul informării asupra diagnozei situației curente a mobilității în Orașul Oravița și stabilirea planului.

Consultarea are ca scop prezentarea conceptului de P.M.U.D. cu particularizarea pentru Orașul Oravița, prezentarea situației actuale privind mobilitatea, identificarea problemelor și consemnarea opiniilor părților interesate în ceea ce privește aspectele legate de mobilitate în Orașul Oravița.

Orice sugestie și propunere se poate face și pe mailul Primăriei Oravița – primariaorasuluioravita@gmail.com, precum și la telefon/fax: 0255 571 133/0255 572 815.

Diana RADU

O declarație în stilul limbajului de lemn semnată de celebrii ong-iști ecologiști WWF, apărătorii naturii virgine și ai faunei noastre, vorbește despre uciderea urșilor care nu ar constitui un dezavantaj și un dezechilibru natural, pentru că cităm „Uciderea ursului este menită „creșterii acceptanței sociale“. Nu-i așa că ceva se bate cap în cap, dacă stai să lecturezi maculatura pe care și-o asumă această organizație non-guvernamentală atunci când cere societății civile cei 2% din impozit pentru salvarea aceluiași urs carpatin?

Unii spun că acest WWF nu ar fi decât o interfață care ar fi bugetată din surse care nu sunt străine de modul în care se execută tăierile masive de lemn de pe la noi și joacă nu doar ca activiști, ci și pe frontul politic, în funcție de interesele avute. Mărturie poate fi prezența în perioada Guvernului Cioloș, în boardul de conducere al Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, a fostului ministru secretar de stat al pădurilor, Erika Stanciu, care  a fost fondatoarea Fundației Pentru Arii Protejate Pro Park, a fost directoarea Parcului Național Retezat și Leader „Păduri și Arii Protejate” în cadrul „Programul Dunăre Carpați” al WWF. Se vorbește despre experiența valoroasă a acestei doamne care o califică pentru implicarea în deciziile executive și contribuția la elaborarea de acte normative ce vizează apărarea mediului. Dar oare nu era mai firesc ca această stimabilă doamnă să rămână în rândul activiștilor WWF și să își prezinte public pozițiile  și proiectele de protecție a mediului pe care le derulează? Pasul dintre non-guvernamental și guvernamental este cel mai adesea atât de sensibil…Erika știe!

Din rândurile aceluiași ONG s-au ridicat rând pe rând voci care au criticat demersurile WWF, o prezență activă în siturile Natura 2000 din peisajul cărășean, care prin actele lor ajung, în multe rânduri, să îngrădească și să blocheze investiții de ordin turistic, așa cum a fost cazul zonei Clisurii în trecut, blocarea MHC-urilor sau prin proiecte de resălbăticire, în urma cărora în conturile WWF au intrat milioane de euro, precum această populare cu zimbri de la Armeniș, plus multe altele despre care vom vorbi.

„Astăzi, WWF are aproximativ 5 milioane de susţinători în toată lumea şi o reţea activă în peste 100 de ţări“, notează ONG-ul pe site-ul propriu și sincer mă întreb cum s-au înghesuit aceste milioane de oameni (cifra nu o pun la îndoial), să vină în sprijinul demersului WWF? Au făcut-o doar din dragoste curată de mediu, au fost cuprinși de o emulație nemaintâlnită, ori să fie interese mult mai profunde, pe care nu le adulmeci la prima adiere de vânt?
„Ce poți spune despre legitimitate demersurilor făcute de WWF când aceștia organizează o întalnire cu primarii din Caraș-Severin, pentru a explica ce înseamnă proiectul de sălbaticire a unor zone parte a sitului Natura 2000 fix în ziua când premierul Grindeanu avea și el stabilită o întâlnire cu primarii. Cu ce arme se bat acește „scufițe neprihănite” când, la finalul întâlnirii, se oferă să plătească transportul și masa participanților, bani cash…în mână, deși toți participanții aveau probabil delegații de la primăriile în interesul cărora participau la întâlnire… Ce să mai zicem de zimbrii de la Armeniș…care mor iarna de foame și intră în curțile oamenilor…nu mai zice nimeni de ei nimic…dar WWF-ul si-a facut pozele, lumea este multumita…astfel de actiuni mi se par mai periculoase decat cele ale unor bandiți asumați…pentru că ww-iștii vând iluzii…păcat, probabil sunt mulți oameni de bună credință acolo…“, notează și activistul cărășean Daniel Popescu.

La rândul său Radu Mititean, Directorul Clubului de Cicloturism Napoca ridică o altă problemă legată de politica WWF. „Acel protocol legat de MHC a fost o cacialma de presă rusinoasa pentru care i-am batut si public si privat obrazul WWF-ului, care nu era la prima măgărie de acest tip, mai ales că acel protocol era semnat de un demnitar – Ana Lucia Varga – apropiat politic de un conducător WWF care fusese europarlamentar pe lista acelui partid care nu avea nicio atribuție pe liniile legate de MHC nefiind în puterea lui de decizie sau în sfera sa de autoritate ierarhică entitățile care dădeau avize și autorizații pentru MHC. Și, în plus, de fapt ministerul nu se angaja juridic în mod valabil la nimic, pentru că protocolul nu era un act juridic aprobat prin ordin ministeriat, ci mai mult un soi de declarație politică, fapt recunoscut apoi cu jumătate de gură de reprezentanții organizației care au făcut acea jenantă cacialma care a demobilizat sectorul ONG și l-a divizat, facilitând continuarea măgăriilor de către minister și „investitori”. Nu știu dacă a regretat sau nu WWF acel ”protocol” – probabil că nu – dar ce au facut ei ulterior pentru râuri și contra MHC cu greu poate compensa efectele negative ale acelui autogol…

O altă afirmație făcută de același ONG spune că, cităm „Organizaţia poartă discuţii de la egal la egal cu instituţii precum Banca Mondială şi Comisia Europeană“. Da, WWF este o voce puternică în aceeași măsură în care se poate spune că este una partinică. Nu a unui partid, ci a unor interese pe care încercăm să le pătrundem.

Un fost activit WWF, scârbit de manipulările media ale acestui ONG, Nicolae Dărămuș notează în textul său intitulat „WWF ROMÂNIA: O LACOMĂ ȘI PERFIDĂ MÂRȚOAGĂ TROIANĂ… DE MEDIU“, cităm:

În aprilie 2012, peste 60 de ONG-uri cu profil de mediu au protestat în fața Ministerului Mediului împotriva construirii microhidrocentralelor private pe râurile de munte ale României. Ministru de resort era Laszlo Borbely. La negocieri, WWF România a acceptat continuarea dezastrului ecologic, cu condiția aplicării unor „bune practici”. Pentru necunoscători sintagma ”bune practici” face parte din limbajul de lemn european, iar ca să fiu și mai clar, după creierașele WWF-iștilor șefi, ”bunele practici” însemnau așezarea conductelor (care confiscau râul) în afara albiei. Ca și când menirea unui râu este o albie seacă…

Mai apoi, după ce sute de microhidrocentrale private au distrus tot atâtea râuri de munte și când dezastrul a ajuns și la conștiința pruncilor de grădiniță, a strigat și WWF România că , vezi bine, așa nu se mai poate. Între timp, firește, finanțările (și guvernamentale) pentru masturbante proiecte de mediu i-au curs.

Nu demult, după ce defrișarea României a luat proporțiile știute, WWF România a strigat că se duc pe râpă… pădurile virgine ale țării. Oamenii cu bune intenții, dar prost informați, au mușcat momeala, elogiind grija WWF… Au mușcat-o fără să știe că în România, practic, nu există păduri virgine, ci numai câteva insulițe cu păduri puțin umblate, având un grad minim de intervenție umană. Recent, 24 000 de hectare de ”păduri virgine” au intrat în patrimoniul UNESCO… Adică, 8 insule de pădure, răspândite pe te miri unde, însumând suprafața unui ocol silvic mai voinic. Care a fost scopul manipulării?… Imaginea WWF și, evident, abaterea atenției publice de la reala dramă a întregului ecosistem forestier românesc.

Recent, la întâlnirea de la Ministerul Mediului între grupul de fermieri și vânători (care cereau uciderea cu program, prin ”cotă de intervenție” a ursului) și reprezentanții unor ONG-uri de mediu, publicul preocupat de temă s-a așteptat ca WWF România să fie prezentă. De ce?… Fiindcă an de an WWF împânzește străzile orașelor cu înduioșătoare afișe prin care solicită românilor virarea a 2% din impozite pentru protecția ursului brun… Aș!… WWF România a lipsit, mulțumindu-se cu un comunicat prin care salută inițiativa Ministerului Mediului de a aproba cota de vânat urși. Firește că scribii WWF au îmbrăcat salutul într-o ciorbă de vorbe europene, conchizând că acțiunea criminală este menită ”creșterii acceptanței sociale față de carnivorele mari”. Așadar, după capii WWF România, ”bunele practici” prevăd gloanțe.

Dar, ca membru al echipei de proiect WWFși participant la această masturbație, mi-am amintit cum, în timpul proiectului, eram instruită să trimit cutare comunicat de presă la cutare minister, pentru «avizare», înainte de a-l trimite presei, ca să nu se supere ministerul. Eu pot să depun mărturie – și pentru asta vă asta scriu acum – despre incompetență profundă, lene și lipsă de coloană vertebrală la periculos de mulți oameni tineri care fac parte din această organizație. Oameni care sunt publicitați ca mari specialiști în proiecte complexe, de către instituții media respectabile.“, își amintește

Și-atunci nu e normal să ne întrebăm și să cercetăm dacă WWF este un ONG sau o companie cu interese, în toată regula?

Sergiu TABAN

Cascada Bigăr și-a mai adăugat în portofoliu încă o poveste. Ea a fost scrisă joi, de Înălțarea Domnului, de Ziua Eroilor, și poate nu întâmplător a fost aleasă această zi pentru că și personajele care au stat la baza poveștii pot fi considerate eroi.

Totul s-a petrecut cu aproape 4 ani în urmă, atunci când un grup de turiști din Timișoara, ce lucrau la acea vreme la compania Coca-Cola, au vizitat cea mai spectaculoasă cădere de apă din lume, Cascada Bigăr. Turiștii au rămas oarecum surprinși de condițiile precare și sălbăticia zonei și nu din perspectiva frumuseții locului, ci de accesul aproape imposibil la baza cascadei. Spre deosebire de milioanele de turiști care au vizitat frumoasa cascadă, unii nepăsători, alții critici, angajații Coca-Cola, fascinați de minunăția din Valea Minișului, și-au propus să facă ceva în acest sens. Și au făcut. S-au înscris într-un concurs de proiecte din cadrul companiei și au reușit să-și convingă colegii că proiectul lor merită finanțat.

Greul abia atunci a început, pentru că cei din conducere au decis să finanțeze amenajarea Cascadei Bigăr. Proiectul a fost unul relativ mic ca și investiție, undeva în jur de 7.000 de euro, însă după ce echipa de implementare a proiectului a vizitat zona, s-a decis ca investiția să fie de peste 20 de ori mai mare, aceștia fiind și ei fascinați la rândul lor de frumusețea zonei. Astrele s-au aliniat și pentru implementarea efectivă a proiectului a fost selectat un ONG din București, Viitorul Plus, organizație ce a dus greul implementării proiectului de amenajare eco-turistică de la Cascada Bigăr. În ajutorul ONG-ului au sărit și proprietarii cascadei, Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița, dar și proprietarul terenului din partea opusă cascadei, Primăria Bozovici.

[slickr-flickr search=”sets” set=”72157681149949824″]

După 3 ani de muncă concertată, toți cei implicați au avut privilegiul ca astăzi, 25 mai, să culeagă roadele unei munci făcute din pasiune, din dorința deloc egoistă de a lăsa ceva în urmă și cu speranță că de astăzi înainte, cei aproximativ 100 de mii de turiști care vizitează cascada anual, o vor putea face în siguranță. Pentru că, în cadrul proiectului a fost amenajată o pasarelă ce permite accesul în siguranță la baza cascadei, o alee pietonală din parcare și până la intrarea în parc, precum și amenajarea aleilor interioare. Totul făcut în contrast cu zona și păstrând cadrul natural.

N-am ales să fac din acest eveniment o știre, cu declarații și momente din discursurile celor prezenți astăzi la Cascada Bigăr, probabil veți găsi zeci prin presă, ci am ales să scot în evidență altruismul și modul absolut lipsit de egoism al acelor turiști care au purces în a face acest proiect. În toată povestea asta este vorba despre sentimentul uman, acela pur, lipsit de interese și probabil accentuat de starea ce ți-o creează cadrul natural din zona cascadei. Cu siguranță gestul celor 3 angajați Coca-Cola se va adăuga legendei cascadei, inspirația lor va sta la loc de cinste cu inspirația fotografului ce a făcut prima poză care a fost analizată de cei de la site-ul The World Geography. Legenda populară a formării Cascadei Bigăr o puteți citi AICI!

John GAVRILESCU

Reper24 a mai adus până acum în atenția cititorilor modul abuziv în care se realizează „toaletările” de arbori pe raza orașului și, de data aceasta, copacii cheliți complet de crengi au atras și atenția organizațiilor de mediu.

În fiecare primăvară, angajații Primăriei apucă drujbele și se pregătesc să toaleteze în voie, fără a ține cont de faptul că retezarea coroanelor arborilor constituie o practică abuzivă şi regretabilă, care afectează negativ sănătatea populaţiei, biodiversitatea şi aspectul general al spaţiilor afectate de aceste abuzuri.

Pentru a pune punct acestei practici abuzive asupra mediului, nouă ONG-uri locale au decis că se impune semnarea unei adrese care să ajungă direct pe masa lui Crina.

„Vă subliniem faptul că de mai mulți ani asistăm la o agresiune constantă asupra spațiului urban, asupra zonelor verzi și mediului, asupra patrimoniului cultural din Reșița, și nu numai.

Considerăm că deteriorarea continuă din ultimii ani a vieții și sănătății locuitorilor din Reșița este direct legată de dispariția unui mare număr de spații verzi, de tăierea abuziva și iresponsabilă a arborilor, de mutilarea arhitectonică a orașului prin avizarea unor construcții îndoielnice, ceea ce ne obligă să reacționăm și să vă cerem public încetarea acestor tăieri, distrugeri și agresiuni”, se arată în adresa semnată de Andrei Szabo, președintele Asociației Euroland Banat.

Organizațiile care au semnat adresa în cauză susțin că dacă acest trend dăunător va continua, calitatea vieții la nivel local va avea mult de suferit, la fel ca sănătatea reșițenilor. ONG-urile îi solicită lui Crina să dispună încetarea oricăror tăieri și să stopeze orice avize de construire în zonele verzi.

„În ultimii ani au fost tăiați fără discernământ foarte mulți arbori, iar bulevarde și zone intens circulate au rămas fără vegetație.

De asemenea, vă aducem în atenție importanța esteticului și a peisajului urban care este degradat major prin aceste așa zise toaletări. Intervențiile pot fi făcute rațional (numai acolo unde există un pericol, o situație punctuală etc.), consultând adevărați specialiști și respectând întru totul prevederile legale”, explică Andrei Szabo.

La o reacție similară din partea cetățenilor, reprezentanții Primăriei Reșița explicau în primăvara anului trecut că:

„Am înțeles și noi că sunt o serie de nemulțumiri cu privire la toaletarea pomilor. Cei care se ocupă de ei au tehnicile lor anume, după care îi curăță, pe care le-au folosit și până acum. Se vor face verificări pentru a vedea dacă totul este în ordine”, susținea atunci Roxana Topală, purtător de cuvânt al Primăriei Reșița.

Adresa a fost semnată de Asociația Prietenii Munților, Asociația Speologică Exploratorii, Asociația Cogito, Asociația Nevo Parudimos, Asociația Voluntariatul pentru Toți, Grupul Ecologic de Colaborare Nera, Asociația ProVitam, Asociația Evolution, Asociația Euroland Banat.

CITEȘTE ȘI: Tehnicile speciale pentru curățenia de primăvară îi nemulțumesc pe reșițeni! Pomii din municipiu sunt cheliți fără milă!

Alexandra JURCA

În urma nenumăratelor articole incriminatorii apărute în presă, dar și a sesizărilor repetate din parte organizațiilor non-guvernamentale care veghează asupra pădurilor din Caraș-Severin, reprezentanții Direcției Silvice au ținut să-și spună punctul de vedere.

„În ultima perioadă asistăm la o ofensivă, directă sau indirectă, a mass-mediei locale la adresa Direcţiei Silvice Caraş-Severin, fără nici un fel de discernământ, într-o atmosferă îngrijorătoare, de necunoaştere a legislaţiei în domeniu sau de ignorare cu bună ştiinţă a acesteia prin preluarea directă a informaţiilor oferite de diverse organizaţii non-guvernamentale sau persoane neavizate, fără a fi solicitat punctul de vedere al administratorului fondului forestier”, susține Ștefan Stănescu, directorul Direcției Silvice Caraș-Severin.

Autoritatea care gestionează fondul forestier al județului a fost atacată în repetate rânduri de organizațiile de mediu. Acuzele erau cât se poate de grave, și asta pentru că pădurile cărășene se împuținează văzând cu ochii, iar nimeni altcineva nu pare să se îngrijoreze.

Cu toate că sesizările ONG-urilor au făcut de foarte multe ori referire la exploatări abuzive, ilegale în interiorul parcurilor naturale, reprezentanții Direcției Silvice țin să lămurească situația, explicând fenomenul din punctul lor de vedere.

„Vă informăm că în judeţul Caraş-Severin toate activităţile de exploatare se desfăşoară în temeiul legii, cu amplasarea masei lemnoase destinată exploatării în afara zonelor de protecţie strictă şi/sau de protecţie integrală, neafectând ecosistemele naturale şi diversitatea biologică din zonele de conservare specială, exploatarea arborilor fiind un act de gospodărire a arboretelor, în temeiul normelor din silvicultură.

CITEȘTE ȘI: Măcelul din pădurile cărășene nu impresionează pe nimeni! „Se scot şi cioatele din rădăcini pentru a şterge urmele tăierilor de arbori

Conform descrierii categoriilor de arii naturale protejate prezentată în Ghidul de Aplicare a Managementului pentru Categorii de Arii Protejate al Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii, prevederi preluate în OUG nr. 57/2007 (A) privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, pentru parcurile naționale și parcurile naturale, în vederea reglemetării activităților care se pot desfășura în suprafața ariei naturale protejate, se stabilește o zonare internă. În acest sens, pentru parcurile naționale și naturale au fost stabilite 4 categorii:

Zona de Protecție Strictă;

Zona de Protecție Integrală;

Zona Tampon;

Zona de Dezvoltare Durabilă.

În primele două categorii, exploatarea resurselor naturale în scop comercial este interzisă (în cazuri excepționale, prin derogare, se permite intervenția pentru înlăturarea unor calamități naturale). În zona tampon și zona de dezvoltare durabilă, activitățile de exploatare a resurselor naturale este permisă.

Pentru cele 4 parcuri, suprafața de fond forestier proprietate publică a statului, inclusă în zonele de protecție strictă și de protecție intergrală este de aproximativ 35 mii hectare (11 % din suprafața fondului forestier al județului Caraș-Severin); Suprafața totală a Parcului Național Semenic-Cheile Carașului este de 36.665 hectare, din care fond forestier 30.743 hectare. Suprafața fondului forestier proprietate publică a statului este de 30.184 ha (diferența fiind în proprietatea diverselor alte persoane), din care în zona de protecție integrală și zona de protecție strictă – 10.258 ha.

Prin urmare, în suprafața de aproximativ 20 mii ha de fond forestier (inclusă în zona tampon) sunt permise lucrările silvice, inclusiv lucrări de exploatare a pădurilor! Lucrările silvice se execută numai în baza amenajamentului silvic, aprobat conform prevederilor legale, cu respectarea restricțiilor suplimentare impuse de faptul că acestea se realizează într-o arie protejată.

CITEȘTE ȘI: GEC Nera acuză Ocolul Silvic Văliug şi Direcţia Silvică Caraş–Severin  că ţin „la secret” tăierile de arbori din Parcul Național

Utilizarea fotografiilor cu impact emoţional din parchetele de exploatare autorizate la tăiere (cioate ale arborilor exploataţi legal, noroi, lemn în platformele primare etc.), a titlurilor de domeniul fantasticului, legarea în context, cu rea credinţă, a termenilor ca “defrişare”, „tăiere ilegală”, „pădurari”, „Romsilva”, „direcţia silvică”, „ocolul silvic”, fără a avea certitudinea legăturii dintre aceştia, aduce grave probleme de imagine şi defăimează nedrept corpul silvic, care prin buna gospodărire în judeţul Caraş-Severin a reuşit să conducă arborete până la vârste seculare”, după cum se arată într-un comunicat trimis pe adresa redacției.

Reprezentanții Direcției Silvice își susțin punctul de vedere și prin faptul că, deşi instituţiile de control ale statului (Minsterul Mediului, Apelor și Pădurilor, Comisariatul de Regim Silvic și Cinegetic, Comisariatul Judeţean al Gărzii de Mediu, Inspectoratul de Poliţie Judeţean Caraș-Severin, ş.a.) au fost sesizate în numeroase rânduri privind tăierile ilegale pe suprafaţa parcurilor din judeţ, acțiunile de verificare ale acestora nu au confirmat nerespectarea legii, aplicarea necorespunzătoare a amenajamentelor silvice sau efectuarea de tăieri ilegale.

„Considerăm că, pentru oricine este de bună credinţă, Regia Națională a Pădurilor – Romsilva prin Direcţia Silvică Caraş-Severin este un administrator responsabil al fondului forestier, care aplică principiile gestionării durabile a pădurilor, fiind certificată, conform standardelor FSC pentru management forestier durabil, ca recunoaştere internaţională”, a mai menționat Ștefan Stănescu, directorul Direcției Silvice Caraș-Severin.

 Alexandra JURCA

Conducerea PLR Caraș-Severin, avându-i în prezidiu pe secretarul general al organizației Ionel Goagă, vicepreședintele PLR Reșița – Ionela Kovacs și președintele PLR – Cristian Havrileți, a susținut o conferință de presă în care a făcut cunoscut evenimentul pe care îl va organiza la Reșița: „Perspectiva și sprijinul PLR în aplicarea Proiectelor Transfrontaliere și Dezvoltarea IMM-urilor“. Seminarul consultativ, asumat de organizația județeană a liberalilor reformatori, va avea parte de consultanța unei profesioniste în scrierea de proiecte europene, Cristina Truță, cea care până în prezent a reușit să ducă la finalizare 50 de proiecte, ce depășesc 50 de milioane de euro. Evenimentul deschide o serie de evenimente prin care PLR dorește să demonstreze că se poate face și o altfel de politică, nu doar un interes al clasei politice pentru oameni în momente fierbinți electorale, într-un anumit an cu conotații politice de acest gen, după cum ne-a declarat vicepreședintele PLR, Ionela Kovacs, politican liberal cu ștate vechi.

PLR Caraș-Severin vine în acest fel în sprijinul tutror celor interesați de accesarea fondurilor europene prin proiecte transfrontaliere, reprezentanți ai ONG-urilor și administrații publice locale.

Locația în care se va desfășura seminarul este clădirea Diamant din centrul municipiului Reșița, în sala de protocol de la etajul 3 și va începe, joi, 26 martie, de la ora 16 și 30 de minute.

Referitor la seminar, Ionel Goagă, secretarul general al PLR Caraş-Severin consideră că ideile bune merită sprijinite, dar, ele ca să devină eligibile şi să primească finanţare, trebuie transformate în proiecte de calitate. „Acțiunea este prima de acest gen pentru PLR și se înscrie într-un mai amplu proiect al organizației Caraş-Severin, prin care opţiunea liberalilor reformatori, politica şi politicienii sunt chemaţi să contrinuie concret şi nemijlocit la sprijinirea în diverse domenii de activitate a comunităţii din Banatul Montan şi nu numai“, a transmis celor prezenți Ionel Goagă.

Vicepreşedinte al PLR Reşiţa, Ionela Kovacs şi-a exprimat speranţa ca partidele politice să aibă parte de o altă optică în viitor, decât ceea ce au demonstrat până în prezent. „Formațiunile trebuie să se reformeze și să nu funcţioneze ca grupuri aflate sub influenţa şi comanda unui singur lider, ci ca formaţiuni cu mai mulţi lideri, cu mai multe personalităţi cu idei şi iniţiative“, susține Ionela Kovacs.

Consultant financiar la acest seminar va fi chiar Cristian Havrileţi, preşedintele PLR Reşiţa, un expert în problematica bancară, care va da cu această ocazie măsura competenței și experienței sale tuturor celor care vor dori să acceseze fonduri europene.

Doru Dumitru dă întietate businessului și renunță la funcția de președinte al PLR Caraș-Severin!

Conferința de presă a fost lipsită de prezența primului președinte al organizației PLR Caraș-Severin – Doru Dumitru, cel care, se pare că a ales să vegheze la bunul mers al propriului business și prin urmare va lăsa frâiele organizației în mâinile unui alt coleg. Numele vehiculat este cel al deputatului Dan Laurențiu Tocuț, unul din oamenii apropiați ai președintelui PNL Caraș-Severin, Marcel Vela, propus din partea PNL pentru candidatura în funcția de demnitar în parlament chiar de către acesta.

Sergiu TABAN

În 27 ianuarie a avut loc la Reşiţa o întâlnire de lucru a 16 organizaţii nonguvernamentale care activează în zona Banatului Montan, întâlnire ce a fost organizată la inţiativa asociaţiei WWF – Programul Dunăre Carpați România.

Întâlnirea a avut ca și scop punerea bazelor unei colaborări în cadrul sectorului civil care să susţină conservarea cadrului natural și dezvoltarea durabilă a comunităților în zona Banatului Montan. De asemenea, se dorește și introducerea conceptului de sălbăticie şi a conectivității zonelor sălbatice.

Cei prezenţi la dialog au recunoscut necesitatea colaborării şi a reunirii resurselor şi eforturilor, cu atât mai mult în condiţiile în care în zona Banatului se iau decizii care afectează direct activitatea ONG-urilor, fără ca acestea că fie consultate.

S-a conturat astfel nevoia pregătirii membrilor fiecărei organizaţii cu privire la instrumentele pe care le au la dispoziţie în aceste condiţii.

Mai mult, una dintre principalele probleme identificate este exploatarea resurselor forestiere din zona Banatului, iar în acest sens, participanții la dialog au fost de acord să participe la o întâlnire faţă-în-faţă cu reprezentanţii RNP, tocmai pentru a se comunica şi înţelege ambele puncte de vedere.

De asemenea, consideră reprezentanții WWF, este nevoie de intervenţii pentru schimbarea legislaţiei care permite acţiuni care afectează negativ zonele sălbatice precum exploatarea masivă a resurselor pe teritoriul parcurilor naţionale.

Chiar daca cele 16 organizaţii prezente activează în domenii diferite, preocuparea pentru natură a acestora este evidentă. Mai mult, profilul diferit al asociaţiilor prezente este considerat un mare avantaj deoarece acest lucru va permie pe viitor o abordare pentru mai multe domenii de interes.

„Preconizăm că de azi înainte, atunci când se iau decizii la nivel regional, instituţiile vor avea un sprijin real în noi, dar şi că va exista o voce puternică care semnalează pericole, care ameninţă bogăţia naturală din Carpaţii de sud – vest. Mulţumim pentru implicare celor care luptă pentru conservarea şi protecţia mediului în zona Banatului Montan: Grupul Ecologic de Colaborare Nera, Asociatia Altitudine Timisoara, Asociaţia Euroland Banat, Asociatia Speologica Exploratorii Resita, Fundatia Activity, Asociaţia Bike Attack Resita, Asociaţia Prietenii Munţilor Reşiţa, Club Montan Caransebes, Asociatia Salvamont Caransebes, Asociatia Speologica Prusik Timisoara, Asociatia Speologica SpeoTimis Timisoara, Asociatia Dunarea Moldova Noua, Foto Club Banatul Montan”, explică Raluca Crîsta, coordonator de proiect WWF.

Alexandra JURCA

Cinci acorduri de parteneriat au fost încheiate între Consiliul Județean Caraș-Severin și organizațiile nonguvernamentale din Reșița și Moldova Nouã, implicate în proiectul „Sistem integrat de management al deșeurilor în județul Caraș-Severin”.

Cu o valoare totalã de aproape 190.000.000 de lei, proiectul implicã derularea a zece seminarii de informare adresate autoritãților locale, ONG-urilot și grupurilor universitare din regiune. Prima întâlnire de acest gen va avea loc în Moldova Nouã, pe 10 decembrie, la care va participa și președintele Consiliului Județean, Sorin Frunzãverde, urmând ca în 2015 aceste activitãți sã se desfãșoare și în Reșița, Caransebeș, Anina, Bãile Herculane, Bocșa, Oravița, Oțelu Roșu, Slatina Timiș și Bozovici.

În cadrul acestor seminarii, reprezentanții proiectului vor aduce în discuție, punctual, avantajele aduse comunitãții locale, precum și implicațiile și rezultalele implementãrii acestui amplu proiect de management al deșeurilor, obigativitatea respectãrii legislației în vigoare și promovarea activitãților specifice ale demersului.

Printre partenerii cu care au fost încheiate acorduri în vederea derulãrii acestui proiect se numãrã Asociația Euroland Banat, Fundația Activity pentru Resurse Umane și Dezvoltare Durabilã, Asociația Salvați Copiii, filiala Caraș-Severin, Asociația Bike Attack din Reșița și Asociația Dunãrea, Moldova Nouã.

Proiectul „Sistem integrat de management al deșeurilor în județul Caraș-Severin” este cofinanțat din Fondul European de Dezvoltare Regionalã prin Programul Operațional Sectorial „Mediu” (POS Mediu) – Axa Prioritarã 2, Domeniul Major de Intervenție 1, Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deșeurilor și reabilitarea siturilor istorice contaminate. Proiectul are o valoare totalã de 186.398.069 lei.

Alexandra JURCA