Dacă din puținul tău poți să oferi și altuia mai necăjit decât tine, Dumnezeu te va rasplăti îsutit. Gestul ce va fi făcut astăzi de un tânăr și familia lui, nu e menit să aștepte răsplată umană sau divină. Această acțiune vine din cunoașterea, poate mai bine decît altcineva, a nevoilor celor năpăstuiți de soartă. Dar cel mai bine este să vă spună povestea lui chiar acest tânăr, pe numele lui Emil Constantin:

„Trăind 17 ani pe străzi, știu ce înseamnă să dăruiești unui om sărac o porție de mâncare sau o ciocolată. Știu cât de mult înseamna să faci un om necăjit să zâmbească și consider că acesta este cel mai important lucru. Din acest motiv, familia mea și cu mine ne-am hotărât ca astăzi să mergem să ne întâlnim cu oameni săraci și să distribuim 100 de porții de mâncare și 100 de pungi cu ciocolată și alte dulciuri.

Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru sprijinul pe care l-am primit, să putem cumpăra atâtea porții de mâncare și dulciuri. Eu, Constantin Emil, n-am să uit de oamenii săraci, de oamenii sărmani si de copiii, care nu au posibilități să primească o ciocolată sau orice altceva. Eu asta îmi doresc, să pot ajuta în continuare pe oricine cu o porție de mâncare sau cu o ciocolată“.

Un gest firesc, pornit din inima unui tânăr care a trăit păe străzi 17 ani, care a cunoscut nevoile, foamea și lipsurile de tot felul și care nu uită, asemeni altora, de unde a plecat. Acțiunea se va desfășura astăzi la Caransebeș, acolo unde a găsit înțelegere și sprijin din partea edilului Felix Borcean, care i-a facilitat, prin aparatul propriu al primăriei, posibilitatea de a identifica 100 de persoane sărmane.

Reper24 intenționează să transmită live de la această acțiune, gestul unui om care zâmbește mereu și care speră să primească pentru gestul său, 100 de zâmbete. Nu e mult, dar nici puțin nu e. E un gest din care am putea să învățăm și noi, cei mulți, dar și cei ajunși prin voința noastră undeva mai sus și a căror situație materială nici nu se compară cu a tânîrului Emil Constantin și a familiei sale.

Dan AGACHE

Dimineața primei zile de Crăciun, zi de sărbătoare pentru milioane de oameni. Reșița e pustie sub asaltul unei ploi mocănești, măruntă și insistentă. Plimbarea mea de dimineață (și nu prea pentru că e trecut de 9), îmi dezvăluie un oraș incredibil de gol și liniștit. Doi, trei titulari de căței, asemeni mie, ne-am găsit să facem slalom printre stropi. Ceilalți…ceilalți sunt în majoritate acasă, în spatele ușilor ferecate, ce nu s-au deschis nici măcar aseară pentru colindători. Unii mai fură o oră de somn într-o dimineață liberă, alții și-au reluat ospățul întrerupt aseară de Moș Ene, alții butonează telefonul trimițând clasicul „Crăciun fericit“.

Străzi pustii, magazine închise, doar o ambulanță, cu mascații în alb ne dă de veste că a mai ajuns unul infectat la ATI. Chiar și în zi de sărbătoare, ciclul vieții e constant; unii se nasc, alții se duc. Între ele e viața, viața noastră de zi cu zi. Cu bune și mai puțin bune, cu reușite și eșecuri, cu bucurii, necazuri, împliniri și dezamăgiri. Între un țipăt de bun venit pe lume și un oftat de rămas bun e toată viața noastră. Depinde doar de noi să trăim frumos, să ne bucurăm de ceea ce avem și să găsim mulțumirea în lucruri simple.

Astăzi e crăciunul, o zi în care spiritul sărbătorilor domnește în fiecare casă. E Crăciun și pentru cei ce și-au etalat bucatele alese pe masă, dar e sărbătoare și în căsuțele mai umile unde o zeamă lungă de cartofi, fără carne chiar și în zi de sărbătoare, e tot ceea ce s-a putut pune pe masă. Fiecare după posibilități. Crăciunul însă trebuie să fie în noi; în suflet, în minte, în gesturi, în fapte bune. Măcar acum să încercăm să ne gândim și să face ceva și pentru cei ce au pierdut trenul unui trai mai bun. Unii din cauza lor, alții din cauza altora. E și Crăciunul lor, nu doar al nostru.

Încercați în aceste zile să vă bucurați de ce aveți și încercați să aduceți un zâmbet, o speranță și pe fețele semenilor noștri. Nu de alta dar odată în an e…Crăciunul.

Dan AGACHE