Vrajba și zarva politică se estompează atunci când cade, ca un trăznet, vestea tristă: a murit Mihai Stepanescu.

Mi-e greu să scriu despre el la timpul trecut. Șef de Ocol Silvic, director la Direcției Silvice Caraș Severin, două mandate de primar, a fost un OM care s-a implicat în tot ceea ce a făcut. L-am cunoscut poate mai bine decât alți reșițeni, dar nu suficient. Doar atât cât mi-a permis. A fost o relație puțin altfel decât cea de primar – jurnalist. A fost….

Îmi amintesc de o discuție în zona lacurilor, la sârbi, după o întâlnire încheiată cu succes a delegației primăriei reșițene. Era la finalul primului mandat de edil. Sub umbra unor arbori falnici, pe care i-a iubit întotdeauna, cu două pahare de răchie în mână, făceam analiza ultimilor 4 ani. Parcă nu ar mai fi vrut să candideze. Poate că ar fi fost mai bine pentru el. Erau presiuni pe linie politică pe deoparte și mai erau o serie de proiecte care urmau să prindă viață în anul acela, după alegeri. „M-am zbătut pentru ele și vreau să le realizez; vreau să le văd cum prind viață” – îmi spunea. Și viața lui s-a schimbat.

Sunt multe de spus, dar cuvintele se poticnesc. E greu să vorbești despre Mihai Stepanescu la trecut. Nu pot însă, să nu mă gândesc la faptul ca au trecut doar câteva luni de când un alt OM, s-a stins, tot prea devreme – Sorin Frunzăverde. Adversari politici uniți prin aceeași dorință: aceea de a face bine oamenilor si comunității care i-a ales. Nu e momentul să analizăm ce a fost bine și ce nu. Importantă a fost dorința lor.

Prea devreme, mult prea devreme, Mihai Stepanescu s-a stins după o suferință grea. Sper doar că de acolo, de sus, să ne privească și să ne îndrume pașii spre o lume mai bună și mai curată, pe care și-a dorit-o mereu.

Rămas bun prieten drag, rămas bun Mihai, un OM și nimic mai mult.

Dan AGACHE