Când spui transhumanță, gândul te poartă pe plaiurile mioritice, către turmele de oi plecate la pășunat spre poieni înverzite, culmi ce-și ridică semeț cușma către cer, susur de izvoare reci și alte povești din astea frumoase pe care mi le citea o mătușă, pe vremea când mă ridicasem și eu de-o șchioapă și visam la cai verzi pe pereți, ajutat desigur de imaginația copilăriei.

Anii au trecut, firele albe de la tâmple îmi susură duios CNP-ul la ureche și privesc la ce se mai întâmplă în lumea politică. Trecerea primarilor dintr-o barcă în alta, de la o culoare politică la alta, nu e altceva decât aceeași transhumanță din vremea poveștilor copilăriei mele, dar cu alte personaje, desigur.

Păi de ce duceau bacii oile primăvara la munte? Simplu, acolo iarba era mai grasă și mioara se făcea mai frumoasă, mai lăptoasă, mai…devreme seara acasă. Ups, cred că asta-i din altă poveste. Le ducea din interes spre pajiști mai înverzite. La fel se întâmplă și cu primarii de azi. Tot interesul e cel ce-i poartă spre câmpuri mai mănoase, spre finanțări mai bănoase, spre aprobări mai rapide și proiecte mai …aprobate; scuze, n-am găsit altă rimă.

Credeți că-i mână dorul de politica de stânga sau de dreapta? Credeți că doctrinar sunt mai roșii sau mai galbeni? Aveți impresia că se mai uită cineva la așa ceva? Ei aș. Singurul interes e cel al „comunității, al cetățeanului, al alegătorului“. Așa să fie oare? Probabil că da. Dacă primarul depune proiecte, dacă acestea se aprobă, dacă sunt și finanțate, cât de cât se mișcă lucrurile în comunitate. Se vede ceva în urma lui. Ba mai găsești și câte-o babă care își strânge baticul sub bărbie, dă a lehamite din mână și spune: „Lasă maică, o fi furat el dar a și făcut ceva“.

Rar găsești câte unul care să spună că nu pleacă din partid, că nu migrează, că nu ia parte la această transhumanță politică din cauza ideologiei. Puțini sunt aceia, foarte puțini spre deloc. Majoritatea sunt mai comozi, preferă să aibă scaunul asigurat încă 4 ani, să fie bine ca să nu fie rău. A…proiecte? Lasă poate ajung ai mei la guvernare. Până atunci mă descurc prin bătătură cu ce se poate: mai o autorizație de construcție, mai o răchie la vânzare, mai un drum de asfalt turnat direct pe iarbă…Știți cum e, dacă nu curge…pică.

Dar asemeni poveștilor copilăriei mele și transhumanței mioritice, oile nu merg singure în drumul spre mai bine. Mai e nevoie de un baci care să dirijeze turma, câțiva cățelandri care să latre la tot ce mișcă, fie că trebuie, fie că nu și desigur de cineva care să ducă greul drumului: măgarul. Animalul acela fără prea multă școală, care se trezește cu noaptea-n cap și trage toată ziua ca boul, aleargă după turmă ca un ogar, mănâncă ce, când și unde apucă precum o vrăbiuță, nu de alta dar de unde mai mult, iar seara doarme de-an picioarele ca boul pe coadă, visând că atunci când va crește mare va fi puțin mai deștept ca oaia care se …pardon în lapte.

Măgarii nu au habar de transhumanță și nici de cinele  behăie de dor și jale. El o știe pe-a lui: trebuie să care, să rabde și din când în când să ragă a pustii. Atâta știe, atâta face. Nu gândește că fără el nici baciu, nici câinii și nici măcar oile, așa…crețe la minte cum sunt ele, nu fac două parale. El e cel ce duce greul turmei dar nu realizează că poate schimba direcția turmei dacă s-ar deștepta puțin. Nu-i pasă, nu-l interesează, nu gândește, nu vrea să fie altfel. O vrea pe-a lui: să fie lăsat în pace să-și care desagii așa cum face de o viață și să mai ragă din când în când a pustii, crezând că-l bagă cineva în seamă.

Și poate undeva, cândva, se va găsi cineva să-l asculte, să-l bată prietenește pe umăr, să-i spună ce frumoasă e viața și cât de bine va fi mâine, iar a doua zi să se trezească cu o desagă în plus în spinare. Că deh, nu-i ușor să fi măgar în ziua de azi, când toate oile, crețe la blană și suflet, mai puțin la minte, visează la transhumanță, fie ea și electorală, făcută în interesul măgarului.

Dan AGACHE

În 13 aprilie un număr de 140 de oi au fost găsite moarte de către proprietari, în satul Zorile din comuna Copăcele. Imediat au fost alertate autoritățile, iar DSV a trimis la fața locului o echipă formată dintr-un inspector sanitar-veterinar și medici de liberă practică împuterniciți, care au recoltat probe pentru efectuarea de analize. O parte din probe au fost trimise chiar la București.

Rezultatele primite de către DSV în această dimineață arată că oile au murit fiind intoxicate cu azot neproteic,  după ce au băut apă dintr-un jgheab de adăpare.

„Ca urmare a situației din localitatea Zorile, comuna Copăcele, în care s-a constatat moartea unui număr de 140 de capete ovine în data de 13.04.2020 și conform anchetei efectuate de către reprezentanții DSVSA Caraș-Severin s-a suspicionat o intoxicație a animalelor fiind recoltate un număr de 4 probe de cadavre și o probă de apă din jgheabul de adăpare. Probele au fost expediate către Laboratorul Național de Referință din cadrul Institutului de Diagnostic și Sănătate Animală București, iar în urma examinării a fost constatată o intoxicație cu azot neproteic (uree), conform Buletinului de analiză nr. 11809/07.05.2020, atât în apa de băut cât și în conținutul gastric al tubului digestiv al animalelor moarte”, a precizat într-un comunicat remis presei, directorul executiv al DSVSA Caraș-Severin, Pavel Borchescu.

Ureea este o substanță folosită ca fertilizator la culturi și care în cantități mari este toxică, iar prezența ei în apa din care s-au adăpat animalele nu a fost întâmplătoare. Nu se știe dacă substanța a ajuns în apă în mod accidental sau a fost pusă în mod voit. Cazul este anchetat de poliție.

„Acea substanță nu se găsește în mod normal în apa de băut. Acolo suspicionăm că a ajuns pusă de cineva, în sensul că nu credem că ar fi sursa de apă devină pentru că, cu o seară înainte, animalele au băut apă din același, din aceeași sursă de apă și nu s-a întâmplat nimic și nici zilele anterioare. Suspiciunea noastră este că în acea dimineață cineva a pus, adică nu putea să ajungă altfel acea substanță acolo, dar cine? Nu știu! Noi am făcut informare și către poliție și poliția va face anchetă de identificare a persoanei. Acum, că a putut să ajungă accidental sau intenționat…! Dar, în orice caz așa concentrație mare nu avea cum să fie în acea sursă de apă.

Ureea mai este utilizată ca și sursă de proteină în furajele animalelor, dar nu în concentrație așa mare și nu credem că proprietarul a folosit așa ceva pentru că ar fi murit toate animalele, nu doar cele care au băut apă și atunci prin eliminare este clar că această substanță a fost pusă în sursa de apă. Ureea, ca și substanță,  este utilizată ca și fertilizator al culturilor și este toxic în concentrație foarte mare”, a declarat pentru Reper24, dr. Pavel Borchescu, director DSVSA Caraș-Severin.

Citește și Alarmă sanitar veterinară în Caraș-Severin;140 de oi moarte

Lorena POENARU

„Îi solicit public Președintelui PSD Caraș-Severin, deputatul Ion Mocioalcă, explicații referitoare la motivele pentru care a inițiat legea care a stârnit mânia oierilor din județ și din toată România”, explică Valeria Schelean încă din începutul punctului său de vedere.

Deputatul PNL susține că, pentru încă o dată, interesele cetățenilor din Caraș-Severin sunt sacrificate de către organizația locală a PSD în favoarea unor grupuri de interese foarte specifice și foarte bine articulate și conectate la mediul politic. Acest comportament este săvârșit chiar de către Președintele PSD Caraș Severin, Ion Mocioalcă, susține Valeria Schelean, care nu se sfiește să lucreze în favoarea prietenilor săi și în detrimentul cărășenilor.

Ion Mocioalcă, președinte al organizației județene a PSD în județul Caraș-Severin și deputat în Parlamentul României vreme de 16 ani de zile, este unul dintre cei zece deputați și senatori care au modificat Legea vânătorii și a fondului cinegetic prin prevederile care reglementează numărul de câini la stână.

„Vreau să subliniez și momentul în care deputatul PSD Ion Mocioalcă a depus această lege care a stârnit mânia ciobanilor și tuturor românilor deopotrivă. Legea a fost depusă în circuitul legislativ pe 18 februarie 2013, la începutul sesiunii parlamentare, adică a fost unul dintre primele lucruri făcute de când Mocioalcă a câștigat, în 2012, un nou mandat, având drept sarcină reprezentarea cetățenilor județului Caraș-Severin în Camera Deputaților.

Cu alte cuvinte, una dintre primele acțiuni politice ale Președintelui PSD Caraș-Severin după depunerea jurământului de deputat a fost chiar împotriva intereselor celor din județ. Interesele de partid și lobby-ul vânătorilor au contat mai mult pentru dl Mocioalcă decât cărășenii care i-au dat votul.

În acest context, vreau să-mi exprim solidaritatea față de cei 60 de oieri din Caraș-Severin, membri ai Asociației Crescătorilor de Ovine din județ, care au venit să protesteze față de această lege aberantă, introdusă tocmai de către un cărășan și îi solicit public explicații dlui Ion Mocioalcă referitor la motivele pentru care a inițiat această lege”, explică Valeria Schelean.

UP-DATE: Deputatul Ion Mocioalcă a comentat acuzațiile Valeriei Schelean-Șomfelean

În legătură cu cele afirmate de deputatul Schelean, președintele PSD Caraş-Severin, Ion Mocioalcă, ne-a declarat că nu este iniţiatorul principal al legii şi argumentele pro în vederea susţinerii acestei legi au fost cu adevărat solide.

„Ce să zic? Prin comunicate de presă putem închega acuzaţii mai ceva decât brânza ciobanilor. Ceea ce s-a întâmplat la Bucureşti nu are nicio legătură cu oieritul, ci cu patronii oierilor care se tem pentru subvenţiile pe care s-ar putea să nu le mai primească de la APIA. Ei, ciobanii adevăraţi, erau în munţi cu oile, nu la proteste. Legea trebuie înţeleasă clar, nu la modul general, cum ne place. Nu sunt iniţiatorul principal al legii ci, în urma unor discuţii argumentate, am zis că o susţin. Credeţi că m-am trezit într-o dimineaţă şi m-am gândit: măi, cum să le fac eu viaţa grea oierilor? Nu am făcut aşa ceva şi nimeni nu îngreunează viaţa ciobanilor, dar să le luăm pe rând. Reducerea numărului de câini s-a impus numai pentru cei care însoţesc oile pe câmp. La stână, pot să aibă şi 20 de câini că nu îi opreşte nimeni, dar pe câmp aceşti câini mănâncă vânatul mic. De aia li s-a spus ca turmele să nu mai fie însoţite pe câmp de haite întregi“, a ținut să afirme deputatul Ion Mocioalcă. Șeful Comisiei de Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională mai susţine că în condiţiile actuale, când habitatele naturale ale faunei sălbatice se reduc ca suprafaţă şi se degradează continuu, problema protejării unor specii cinegetice ameninţate se pune din ce în ce mai responsabil, iar „măsura limitării numărului de câini din habitatele naturale este una eficientă, ce se impune a fi menținută. Altfel, o să vedem în diverse zone ale ţării doar haite de câini sălbăticiţi. Desigur că la masa dialogului, nicidecum în stradă, haiduceşte, problema câinilor de la stâni se poate soluţiona, prin înţelegerea nuanțată a prevederilor legii“.

Cât despre interzicerea păşunatului timp de câteva luni, Ion Mocioalcă a declarat: „Există un studiu al Academiei de Ştiinţe Agricole care susţine că este nevoie de un repaus şi în păşunat. Oaia distruge cu picioarele de şapte ori mai mult decât cu gura. De asta este nevoie de un repaus ca solul să se refacă, la fel şi iarba. Păşunatul în perioada hibernală face rău oricărui teren şi asta o ştiu şi ei, cei care protestează. Haideţi să nu mai fim atât de înverşunaţi şi să susţinem crescătorii de animale şi faptic, nu doar prin răfuieli prin presă. Şi eu îi susţin pe cei 60 de oieri din judeţ. Nimeni nu urăşte brânza, oierii şi câinii, nimeni nu ajută vânătorii, doar s-au luat nişte măsuri pe baza unor argumente solide“.

Alexandra JURCA