Ai făcut un efort real pentru a-l înțelege pe cel de lângă tine? Pe cel care are alte idei, pe cel care votează altfel, pe cel pe care atunci când nu mai ai argumente ajungi să îl consideri prost, needucat sau manipulat. Ai ajuns să te întrebi dacă nu cumva la rândul tău selectezi doar informațiile care îți convin, știrile care îți sunt pe plac, cele care vin să îți susțină și să îți confirme părerile tale preconcepute?

Care sunt oamenii buni și care sunt oamenii răi?

Diferența dintre noi și ei nu este doar una socială. Nu este un dezacord între echipa mea și adversar. Diferențele de opinii, de abordare reprezintă esența vieții politice. Iar mai apoi avem mecanisme de reglare a dezacordurilor. Fie sisteme autoritare în care opinia contrară este suprimată, fie sisteme democratice în care conflictul de idei conduce la impunerea celui mai credibil sau mai convingător dintre oponenți. Cel care are cel mai larg suport popular. Cam asta ar fi teoria politică rezumată într-un paragraf.

Zi de zi, știrile și informațiile din mass-media îți prezintă atrocități de tot felul. Și dincolo de crime și orori, mai sunt și nemulțumirile firești care sunt exploatate maxim. Dinspre politică înspre psihologie vor apărea și criticii care să îți explice că este în fapt propagandă și manipulare. Că se induce cu bună știință frica pentru ca oamenii să fie mai ușor controlabili. Nu știu în ce măsură astfel de critici sunt corecte, știu însă că sunt parțiale și un bun prilej de noi conflicte și neînțelegeri.

Care sunt oamenii buni și care sunt oamenii răi?

Un prieten îmi spunea cu ceva vreme în urmă că nu crede că ar exista oameni buni sau oameni răi. Iar ultimul om cu adevărat bun a sfârșit pe curce acum vreo două mii de ani. Și nu a fost politică, nu a fost religie sau ideologie, nu au fost nici măcar mari rațiuni psihologice. S-a găsit un prieten care să vândă ieftin. Mai exact mecanismele economice fac cel mai adesea diferența dintre noi și ei. Rețeta cea mai simplă este cea cu un singur terorist și noi toți ceilalți, supărați și revoltați. Iar pentru că suntem mulți, cumpărăm, ascultăm și ne supunem.

Sorin Frunzăverde. Sau Mihai Stepanescu. Câtă vreme vom continua să identificăm persoane vinovate de toate neîmplinirile noastre nu vom ieși din logica pierzătoare a revoltaților folosiți ca masă de manevră. Pe de altă parte nici logica potrivit căreia toți suntem vinovați nu are șanse să schimbe ceva. Dacă este ceva criticabil este Administrația Frunzăverde, Administrația Stepanescu. Toate acele decizii care ne-au adus în situația de acum. Toate compromisurile, toate acele false loialități care s-au țesut în jurul banilor.

Autoritatea politică este obligată să înceapă și să susțină dialogul public. Să înțeleagă critica nu drept un atac la persoană cât sursă de noi idei și în final de coeziune a comunității pentru anumite proiecte de interes general. Mă uit către cei care acum își doresc să ocupe funcții de autoritate, iar dacă nimic nu se va schimba, ajung să îi compătimesc, căci ei vor fi următorii oameni răi, următorii stăpâni buni de dispreț. Dacă reușim să fim mai puțin pătimași, merită să recunoaștem că înainte de a fi urât, Traian Băsescu a fost iubit, iar că prin ’90, pentru liniștea noastră, soarele răsărea odată cu Iliescu.

Care sunt oamenii buni și care sunt oamenii răi?

Nu sunt naiv să cred că o schimbare de atitudine în modul de a face politică se poate baza doar pe principii sau argumente, oricât de corecte sau de raționale ar fi ele. Motivația politică ține de accesul la putere. Și mai sunt și rațiunile economice. Este un joc, un joc cât se poate de serios în care acțiunea și schimbarea sunt posibile doar în momentul în care fiecare identifică corect ce are de câștigat.

Reșița. Pentru a ne păstra ca o comunitate, pentru a avea o minimă șansă de dezvoltare, avem nevoie de transparența deciziei politice. De transparența cheltuirii banului public. Sunt surprins să văd aceleași teme de campanie electorală acum, la fel ca în urmă cu 4 ani, cu 8 ani, cu mulți mulți ani în urmă. Atragerea de investitori și locurile de muncă. Și pentru aceleași teme, dacă este să mă întorc în timp, știu că și atunci, ca și acum, sunt prea puțini oameni care să mai creadă în astfel de promisiuni. În schimb suntem buni și înțelegători, am fost dresați să înțelegem că nu sunt bani. Între timp suntem tot mai puțini care să ne revoltăm pentru modul în care se cheltuie banii. Ai putea spune că nu este nevoie de nici o schimbare. Ei cu ei, și noi cu noi. Numai că noi plecăm.

Un audit extern nu numai la Primăria Reșița, dar și pentru Consiliul Județean, cel mai mare angajator din zonă, îmi pare a fi prima și singura idee bună. Dacă vom cumpăra autobuze electrice sau vom investii în troleibuze, dacă vom construi o Reșiță avec ponton sau fără, sunt simple politici de achiziție. Și până să fim copiii cărora li se refuză jucăriile pe motiv că nu sunt bani, suntem mai aproape de situația unui bolnav cronic, ținut în viață pe aparate, dar care își face planuri pentru o viitoare vacanță la munte, la mare, oriunde altundeva, dar nu aici.

Andrei FURNICĂ