La prima vedere e o știre simplă care nu ar trebui să facă furori: Spitalul Județean de Urgență din Reșița are un nou director medical. Prea puțini știu care este rolul acestuia și nici nu sunt prea mulți interesați de acest aspect. Sunt probleme mai multe și mai grave decât simpla schimbare a unui director, fie el și medical. Pacientul știe că nu are acces la medicamente (pentru că nu sunt în farmacia spitalului), că nu se uită nimeni la el dacă nu sare cu plicul (e vorba doar de unii, nu generalizez), că nu are lenjerie curată, mâncare acceptabilă, căldură în saloane și mai ales nu are siguranța că intră cu o boală și pleacă cu 5 din cauza infecțiilor nozocomiale. Asta ca să nu mai adaug faptul că este foarte posibil (în orice spital din țara asta) să „te culci bine și să te trezești Doamne ferește mort“, vorba unui politician încă în funcție, din cauza incendiilor care parcă s-au înmulțit în ultima vreme.

Analizând titlul vă dați cu siguranță seama că nu e doar o simplă știre privind înlocuirea unui director medical; problema e mult mai spinoasă și infinit mai adâncă, cu rădăcini în situația dezastruoasă în care se află sistemul sanitar românesc și implicit SJUR. Doctorul Liviu Culda a demisionat, iar dr Emil Bunda a fost numit înlocuitorul acestuia. Aceasta este știrea seacă și cu voia dumneavoastră detaliem: Fostul director medical al unității sanitare reșițene, Iaro Marșalic,  a demisionat anul trecut după ce a fost investit de locuitorii județului în funcția de deputat în Parlamentul României. După discuțiile purtate de actualul manager Alina Stancovici cu mai mulți medici, dr Culda (internist) a acceptat numirea în acest post, condiționând acest lucru. Scrisă și pe numirea domniei sale, dorința sa a fost, citez „Accept numirea, doar dacă fac echipă cu Alina Stancovici“. Atât și nimic mai mult. Să nu uităm că numirea domniei sale vine la doar câteva zile după incidentul de la Staționarul 3.

Au făcut echipă până când au început să curgă solicitările de demisie din partea oficialilor de la primărie și de la Consiliul Județean.„Păi ce facem domnilor“? a întrebat dr Culda. „Mie îmi spuneți una și voi cereți alta“. A primit din nou asigurări că va fi așa cum s-au înțeles. A urmat o activitate febrilă a celor doi, manager și director medical, în încercarea de a a face puțină ordine în hățișul existent. Aici apar alte două personaje cheie, personaje care au determinat într-un final demisia dr Culda: „Bulibașa și cheița“, doi medici ai aceleași unități sanitare, cărora nu le voi aminti aici numele. Au reușit prin piedici, bețe în roate, presiuni și alte matrapazlâcuri să încurce la loc ceea, ce se încerca a se descâlci. Într-un final, dr Culda a cedat atât din cauza piedicilor interne cât și a „presiunilor“ venite pe alte planuri. După o serie de șicane politice, a solicitării demiterii și a comportamentului unor colegi, Liviu Culda demisionează în decembrie anul trecut. În perioada de preaviz organizează exemplar campania de vaccinare a personalului medical. După perioada de preaviz este numit pe post de Consiliul Județean, dar refuză și cere revocarea din funcție, fapt ce denotă verticalitate extremă, rar întâlnită.

Astăzi, lipsa unui director medical a atins punctul culminant, când aparținătorii nu reușeau să scoată un pacient decedat din spital, pentru că lipsea semnătura …ați ghicit, a directorului medical. Din nou discuții ale managerului cu corpul medical, cu cine aș putea să fac echipă, cine vrea oare dintre cei care pot să facă față unui astfel de post, cine va dori să ocupe această funcție. Ei, veți spune, dar cine nu vrea să ajungă director, fie el și medical. Sunt și sunt destui. Managerul l-a ales pe Emil Bunda, medic de pe secția Primiri Urgențe, sau UPU cum mai este cunoscut. Acesta a stat puțin să se gândească atunci când i s-a propus acest post, a răsuflat adânc și…a acceptat. Atâta doar că după acceptul său scris, înaintat și Consiliului Județean (cel care face numirea), a venit și reversul. Atunci când i s-a calculat viitorul salariu, cel de director medical, managerul l-a chemat din nou și i-a prezentat cifrele, care, din păcate, dădeau cu virgulă cum se spune prin popor. O pierdere uriașă la leafă, aproape jumătate. Omul a văzut și a rostit ceva asemănător cu: „Doamnă, eu dacă am promis, așa rămâne. Dă-i încolo de bani, problemele spitalului sunt mai importante“. OAU. Fără cuvine dl DOCTOR. Mulți ar fi renunțat, dar nu și dr Emil Bunda. Jos pălăria și respectul nostru.

Problema rămâne alta. Pe lângă problemele de zi cu zi, dorința noului director medical de a face ceea ce trebuie în Spitalul Județean de Urgență din Reșița, se va lovi din nou de „bulibașă și de cheița lui“, doi colegi de breaslă, ancorați în obiceiuri vechi și dorința sinceră de a nu renunța la tradiționalul plic. Oameni noi, confruntați cu metehne vechi. Acestea sunt principalele buboaie ale Spitalului Județean de Urgență din Reșița. La acestea se adaugă conturile blocate din datorii istorice, lipsa investițiilor atât la unitatea sanitară în sine cât și în aparatură, vechimea clădirii, lipsa circuitelor și multe, multe altele.

Concluzia este una singură: există oameni care vor, pot și încearcă să facă lucruri bune. Singura condiție e ca politicul să nu-și bage coada, iar bulibașa, cheița sa și alții asemenea să înțeleagă care este menirea lor și jurământul depus la absolvirea unei facultăți de Medicină. În rest…să auzim numai de bine.

Sursă foto: ponturifierbinti.com

Dan AGACHE